ascultă articolul

Printre cele mai periculoase efecte ale activității privitului la televizor se numără:

-slăbirea nervilor, stare de discomfort psihic și de epuizare, însoțită uneori și de dureri de cap;
-scăderea atenției și hiperactivitate;
-slăbirea memoriei, voinței și motivației;
-creșterea gradului de irascibilitate, impulsivitate și chiar agresivitate;
-izolare socială și emoțională prin fuga în realitatea virtuală;
-tulburări de somn, amplificarea anxietății și pasivitate mentală;
-sunt alterate flexibilitatea mentală, judecata, discernământul și prevederea;
-scade inițiativa, slăbește creativitatea și capacitatea decizională;
-apatie și dezinteres pentru lectură și alte activități care necesită concentrare;

În continuare, vom analiza 5 din cele mai nocive efecte, conform unor studii de specialitate realizate de medici, sociologi si psihologi.

"Privitul la calculator și la televizor (pe termen lung) este ca și cum a-i bate cuie în creierul copilului" (biofizician și cercetător Virgiliu Gheorghe)

Atrofierea creierului

Este bine cunoscut faptul că creierul uman nu este făcut să proceseze informația cu o viteză atât de mare, viteză cu care sunt expuse imaginile pe micul ecran (24 cadre pe secundă sau efectele tehnice care sunt, 12 până la 30 pe minut pe parcursul videoclipurilor) și va fi, practic, bulversat de mulțimea informațiilor. În consecință, acesta își va bloca anumite procese cognitive, în special cele ce țin de emisfera stângă.

Specialiștii au remarcat că televizorul inhibă activitatea creierului, în special partea stângă și cortexul prefrontal (partea din fața creierului pe care animalele nu le au!), lucru care împiedică să se dezvolte aceste părți din creier. Acestea sunt doar câteva dintre efectele acestei inhibiții: slăbirea gândirii logico- matematice , a gramaticii, a vorbirii, ceea ce va duce, în viitor, la o exprimare deficitară, o neputință sau chiar imposibilitate de a comunica idei.

Pierderea conștiinței și personalității umane

Cercetătorii au descoperit că, în spatele unei imagini oarecare dintr-un film dramatic, comedii sau de dragoste, se transmit, la nivel subconștient, idei despre cum ar trebui să faci față unor situații de viață. Acestea sunt mesajele subliminale. Partea negativă este că, practic, copilul va crește cu niște concepții de viață și comportamente învățate de la televizor, fără să le fi trecut prin propriul filtru de gândire. În momentul în care copilul se uită la televizor, creierul intră într-o stare "de așteptare", adică într-o stare pasivă, în care gândirea personală este ignorată. La fel se întamplă și cu emoțiile și cu dorințele lui. Omul, care este o ființă socială, va avea tendința să se adapteze la opinia publică, adică să își adapteze punctele de vedere la cele vehiculate de mass-media. Practic, mass-media îl invită pe copil să se piarda pe sine.

Ceea ce vrea mass-media este să "educe" conștiința umană după propriile norme, cultivând de fapt niște dorințe și nevoi străine de adevărata ființă umană, care aparțin doar publicității, a marketing-ului: cele ce țin de a cumpăra sau a arăta ca și personajele vehiculate în reclame sau filme. Nici adulții nu sunt puși la adapost de aceste "atacuri" ale mass-media. Adulții sunt niște victime ale așa-numitului efect de spirală. Ce presupune acest efect? Mass - media iî transmite omului că îl informează, că are grijă de el să fie cel mai informat, să fie la curent cu tot ce se întâmplă în lume, cu toate cutremurele și atentatele din lume și astfel să fie un om "deștept". În realitate, lucrurile stau altfel, și s-a dovedit că oamenii care se uită cel mai mult la TV sunt, de fapt, doar niște oameni dacă nu dezinformați, atunci niște oameni neștiutori, și mai mult decât atât, așa cum a postat de curând Revista Psychologies pe pagina de Facebook, printre ei sunt și cei mai nefericiți oameni.

Trăirea în imaginație

Televizorul a fost supranumit de către specialiști "micul gigant". El este lăsat în casele noastre, și ne cucerește pur și simplu cu forța sa. Televizorul creează un mediu și un mijloc de divertisment foarte atrăgător, ce reprezintă un adevărat miraj, atât prin imaginile pe care le vehiculează cât și prin undele electromagnetice. De aceea, televizorul nu poate reprezenta o autentică sursă de informare.

Copilul, mai ales, este o victima perfecta, pentru ca televizorul ofera copilului tendinta de a ramane in evaziv, in imaginar, incurajand tot ceea ce presuoune negandire si traire intensa, placere. "Astfel, lipsa televizorului sau a calculatorului poate duce copilul spre o stare de sevraj, anxietate si chiar plictiseala. Prin urmare, televizorul produce dependenta. Dependenta de trairea intr-o lume ideala, plina de fast. Pericolul consta in faptul ca atunci cand copilul intra in lumea reala, intra cu niste asteptari prea mari, si nu mai stie sa se comporte adecvat" spune biofizicianul Virgiliu Gheorghe. Acesta este si motivul pentru care dependentii de droguri consuma droguri: pentru ca le da impresia ca ii ajuta sa traiasca intr-o realitate pe care nu sunt pregatiti si nu stiu cum sa o infrunte.

Lipsa afectivității și epuizarea emoțională

Un alt pericol pe care îl prezintă televizorul atât pentru copil cât și pentru părinte este înstrăinarea, răcirea emoțională. Televizorul încurajează individualismul, egoismul, descurajând, în același timp, comunicarea, legătura afectivă între oameni."Copilul are nevoie să se miște, să își miște mâinile, picioarele, de aceea încurajez părinții să își ducă copiii mai mult în parc, în mijlocul naturii, dar nu să îi uite acolo, ci să se joace, să se plimbe cu ei" spune Virgiliu Gheorghe.

Mulți părinți au falsa impresie că se relaxează atunci când se uită la televizor după o zi întreagă de muncă. Nimic mai fals! Specialiștii au observat că, dimpotrivă, televizorul epuizează emoțional, pentru că toate imaginile pe care le stochează creierul rămân acolo, consumând energie. Este practic imposibil să fii prezent și să participi emoțional la tot ce se vehiculeaza pe micul ecran, de aceea, televizorul nu face altceva decât să îți absoarbă și puțina energie care ți-a mai rămas.