De ani de zile se spune că România este pe ultimul loc în Europa la compensarea muncii în PIB și că munca este prea prost remunerată în comparație cu capitalul. Că patronii și "privatizații” (termen peiorativ introdus de nostalgicii sistemului comunist destul de repede după 1989) obțin cea mai mare felie din plăcinta asta numită PIB, în vreme ce salariații trag la plug și nu câștigă mare brânză, scrie logec.ro.

Curs de guvernare arată că România este – curioasă coincidență – pe ultimul loc în Europa la ponderea salariaților în populația activă (dar și în populația totală):
Populația activă a României este de 8,9 mil. persoane. Legal, cu normă întreagă avem înregistrați doar 4,8 mil. salariați. Restul, până la 6,2 mil. de salariați descoperiți de INS (adică vreo 1,4 mil. persoane) lucrează la negru sau cu normă parțială, ceea ce este posibil să reprezinte în bună măsură tot muncă la negru. Vă amintesc că în urmă cu câțiva ani Consiliul Fiscal venea cu o cifră similară, estimând că în România sunt 1,5 mil. de salariați la negru. Restul până la 8,9 milioane, adică 2,2 milioane persoane, sunt angajați pe cont propriu sau persoane ocupate în agricultura de subzistență, șomeri etc.

Deci asta este. Ponderea salariilor în PIB este cea mai mică din Europa fiindcă, well,  în România nu prea sunt salariați. Cel puțin oficial. Ponderea salariilor în PIB este mică nu fiindcă munca este exploatată de capital, așa cum crede Victoria Stoiciu, nu fiindcă guvernele au fost pro-business, nu fiindcă "privatizații” își trag profituri mari în vreme ce muncitorii fluieră a pagubă. Nu. Ponderea salariilor în PIB este mică fiindcă nu există locuri de muncă. România reușește abia în acest an să ajungă din nou la numărul de locuri de muncă existente în anul 2009, înainte de criză.

Articolul integral poate fi citit AICI.