Alianța Părinților, organizație națională cu filiale în 35 de județe, reprezentativă pentru mii de părinți de pe tot cuprinsul țării, a transmis o Scrisoare Deschisă Senatului cu privire la decizia reprezentanților PNL-UDMR-PLUS-USR de a întoarce la Comisia de specialitate legea privind educația sexuală, după ce Curtea Constituțională a respins pretențiile lui Klaus Iohannis privind introducerea obligatorie a acestei „materii” în școli. Publicăm mai jos Apelul Alianței către senatori:

„Considerăm că decizia Senatului României, din data de 3 februarie 2021, de a retrimite la Comisia pentru muncă, familie și protecție socială propunerea legislativă privind educația sexuală în școală, este una revoltătoare și nejustificată.

Anul trecut președintele României s-a considerat îndreptățit ca, judecând din perspectiva unei persoane care nu are copii, să decidă cum trebuie educați copiii altora. Ca urmare, a contestat această lege la Curtea Constituțională (care i-a respins contestația), iar ulterior a cerut Parlamentului să o reexamineze și, după cum s-a văzut, a beneficiat de tot sprijinul PNL, UDMR și USR-PLUS.

Ceea ce ignoră atât președintele României cât și partidele menționate este faptul că, potrivit articolului 29 alin. 6 din Constituția României, părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.

În mod similar, acest drept este garantat și de articolul 14 alin. 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (,,dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice și pedagogice"), de art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului (,,dreptul părinților de a asigura această educație conform convingerilor lor religioase și filosofice"), precum și de articolul 5 din Declarația privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de incriminare, potrivit căruia „părinții sau, după caz, tutorii legali ai copilului au dreptul să organizeze viața de familie în conformitate cu religia sau convingerea lor, precum și pornind de la educația morală de care ei cred că copilul ar trebui să se bucure”, stipulându-se expres în continuarea aceluiași articol că nu poate fi constrâns un copil să primească convingeri împotriva voinței părinților săi sau ai tutorilor legali.

Intrucât știm din experiențe anterioare că în Parlamentul României avem și unii demnitari care nu știu întotdeauna cu exactitate ce votează și nici nu au curiozitatea să se informeze, considerăm necesare următoarele precizări:

Scopul declarat al introducerii disciplinei „educația sexuală” ca obiect în programa școlară a fost acela de reducere a numărului sarcinilor în rândul adolescentelor. Statistica pentru spațiul european arată că Marea Britanie se situează pe locul 4 prin numărul mare de asemenea cazuri, deși adolescentele din această țară beneficiază de educație sexuală „comprehensivă” în școală de mulți ani, în vreme ce Italia se află între ultimele locuri, în ciuda absenței educației sexuale ca materie școlară în această țară.

Scopul nedeclarat al insistențelor domnului președinte Iohannis și al partidelor menționate este acela de a forța introducerea în școală a educației sexuale bazate pe ideologia de gen. Conform acestei ideologii, "genul” ar fi un construct social, independent de sexul biologic al persoanei, adică, "ești femeie sau bărbat în funcție de ce alegi să fii și ce rol dorești să-ți asumi”; deci, omul s-ar naște ca ființă neutră, care poate să își determine sau să își schimbe „genul” în cursul vieții, după cum dorește.

Precizăm că ideologia de gen stă la baza educației sexuale așa cum este ea prevăzută în documentul OMS "Standards for Sexuality Education in Europe” ("Standarde pentru educația sexuală în Europa”). Această programă prevede că educația sexuală ar trebui să înceapă chiar înainte de 4 ani, pentru că, susțin „specialiștii”, copilul este o ființă sexuală (a se consulta documentul).

Acest tip de educație sexuală tratează sexualitatea ca pe o chestiune de entertainment (distracție), rupând-o de modelele morale, culturale și spirituale în care ar trebui să fie integrată. In același timp, ignorând psihologia elementară, este o sfidare a pudorii, reprezintă o molestare psihică instituționalizată și o strategie mascată de sexualizare forțată a copiilor de la vârste fragede. Este limpede că educația sexuală nu trebuie redusă la „mecanica sexului”, ci trebuie să conțină și o dimensiune morală.

Educația bazată pe ideologia identității de gen a dus, în țările în care ea a fost implementată, la tragedia apariției unei generații de copii confuzi, dezorientați și rupți de firescul lucrurilor. Implementarea acestei ideologii a determinat și schimbări majore la nivel social; printre altele, a dus la aplicarea de sancțiuni părinților care nu au acceptat să le fie îndoctrinați copiii, sancțiuni mergând de la amendă până la pierderea locului de muncă sau închisoare, pe lângă pierderea libertății de exprimare și a celei religioase.

In Canada, în Germania, în multe state americane, părinții își retrag masiv copiii din școlile publice din cauza programei radicale de educație sexuală.

Tot ideologia de gen a legitimat abuzuri medicale cu consecințe ireversibile asupra a mii de copii. Transgenderismul a devenit o modă, deoarece copiilor li se induce abil nesiguranța cu privire la „genul” propriu. Numai în anul 2018, într-o clinică de profil din Anglia (Gender Identity Development Service - Tavistock Centre), 2159 de copii au fost supuși unor operații de schimbare de sex și tratamente hormonale. Cel mai mic avea vârsta de 3 ani!

Considerăm că în cadrul orelor de „educație pentru viață” și ” educație sanitară” pot fi abordate cu tact temele importante și delicate ale aspectelor vieții intime de către profesioniști (profesori, medici, psihologi) , care pot da copiilor informații firești și potrivite vârstei.

Este absolut regretabil faptul că în elanul lor demolator, PNL, UDMR și USR-PLUS au retrimis la Comisie o lege care conținea și prevederi necesare și urgente referitoare la violența împotriva copilului în familie, problema copiilor români abuzați sau abandonați în străinătate și obligația ambasadelor României și a administrației centrale de a interveni, chestiunea dureroasă a abuzurilor de diferite tipuri - bullying- împotriva copiilor, aspecte privind facilitarea plasamentului minorilor și măsurile de protecție specială care trebuie acordate acestora.

In cadrul unei dezbateri din 2016, dl lect. univ. dr. Mihai Gafencu, școlit probabil de Barnevernet, a făcut declarația halucinantă conform căreia "copilul nu este al părinților, este al nostru (al statului)!”

Nu, stimați parlamentari! Copiii nu sunt niște bunuri ale societății, ei sunt ai celor care i-au adus pe lume, iar statul are obligația de a respecta valorile familiilor lor.

Avem convingerea că România trebuie să învețe din experiența și din greșelile altor țări. Necesitatea acordului părinților pentru diferitele modele de educație oferite copiilor lor de către stat trebuie păstrată în textul legii. In caz contrar, părinții sunt pregătiți să își retragă copiii din sistemul de învățământ de stat.

Vă rugăm, deci, să luați decizia înțeleaptă prin care școala românească să rămână un spațiu al decenței și bunului simț, un spațiu în care se formează (nu se deformează) caractere, în deplin respect față de drepturile parentale consfințite de Constituția României.

Cu considerație,

Comitetul Director al Alianței Părinților, Președinte: Cristian Filip

Prof Popa Olimpia - Dir Departament Educație-Sănătate

Av Marina Ioana Alexandru- Dir Departament Juridic

05.02.2021”