„Am scos-o pe mama de la morga spitalului de boli infecțioase din Cluj Napoca.

Experiența foarte trista, traumatizată.

O sa povestesc nedreptățile, indiferenta, neglijență, lipsa de comunicare a personalului medical si abuzurile savarsite.

Au numai drepturi, dar obligații au numai ... pacienți.

Mama mea, Nagy Ana, a fost internată cu răceala, bronho-pneumonie, si a murit de covid.

Daca era anul trecut cand nu se știa de aceast covid ... azi traia. Au facut tratament pentru covid iar infectia de la plămâni. nu au tratat-o cu ce era necesar.

Au fost 5 zile cand nu i-au dat antibiotice pentru bronho-pneumonie, dar i-au dat medicamente pentru covid ...

A stat în spital din data de 3 august până in 31 august 2020 cand a decedat.

A luat în 28 de zile de spitalizare 3 infecti intraspitalicesti grave, care au contribuit si ele la decesul mamei mele.

Am cerut necropsie -autopsia si se spune că la bolnavi de covid nu se face autopsia ca asa e protocolul dat de Ministerul Sanatatii...

Mama avea 65 ani. De 2 ani era la pensie ...

Am cerut prin adresa depusa in 12 august sa mi se elibereze copii dupa analize, teste, fisa de observatie si RMN, CT pentru a solicita, a cere o opinie separata, independenta de la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș Bucuresti si eventual pentru un transfer acolo.

Nici pana in ziua cand am ridicat trupul nu am primit aprobarea si documentele solicitate.

Trebuiau aprobate pe ordin ierarhic, manager spital, manager servici medicale, administrativ, doctori terapie intensive, infectioase etc …

Cand am scos trupul mamei, au chemat si un echipaj de la jandarmerie care sa se asigure ca nu vor fi incidente.

Aceasta e procedura, personalul medical vrea sa se asigure ca nu sunt incidente, discuti, si alte evenimente generate de rude, de apartinatori cand ridica trupurile celor dragi de la morga spitalului. Jandarmeria a plecat dupa ce am luat trupul mamei.

Si uite asa tristetea, durerea, disperarea, neputinta, frustrarea, intrebarile au ramas in viata mea, a fratelui meu, a tatalui si a altor cunostinte, rude, prieteni …

Am insistat sa o vad, sa o privesc cat era internata, am sunat aproape zilnic cand raspundeau la telefon, am incercat sa pastrez legatura, sa ma informez, sa aflu vesti … aproape toate erau incurajatoare, bune, era speranta, nadejde, noi familia, prieteni, cunostintele ne rugam, mijloceam, posteam facandu ne si noi partea noastra si speram ca Dumnezeu e in ajutorul si sprijinul nostru.

Dar dezamagirea, tristetea si disperarea au atins limite greu de suportat cand am dus hainele mamei ca sa fie imbracata cu un costum drag ei, sa fie incaltata cu pantofi. Personalul, autopsierul si doctorita epidemiologa care supraveghea predarea trupului mamei, au refuzat catgoric, neputand fi induplecati, afirmand si sustinand ca asa e protocolul de la Ministerul Sanatati de la ISU, de la Arafat -ca in cazurile de deces de virus covid, morti nu se imbraca.

Mama, biata mama, era dezbracata complet si asa … au tras fermoarul sacului cu fund dublu si au pus capacul sicriului peste ceea ce era – trupul si zambetul trist a mamei mele

Ce sa fac, ce sa facem, cum sa procedam ca familie, ca prieteni, ca si cunostinte, ca opinie publica …

Incredibile vremuri traim.

Vă rog, ajutați-mă! …

Nagy Ovidiu Marian”, Septembrie 2020

Toate fotografiile teribile care au însoțit relatarea tulburătoare de acum doi ani, aici: