Pastila SRS

 

Astăzi despre AUR. Cu majuscule. Alianța Pentru Unirea Românilor. Un partid născut din spuma mării. Condus de George Simion. Cel care a organizat protestul de două săptămâni din fața Guvernului. Cu corturi și cu autobuzul AUR. Și fără ca autoritățile să intervină. Oare de ce? Gurile rele spun că și acesta este un partid al serviciilor. Al căror servicii? Poate al Serviciului de Informații Externe. Pentru că AUR s-a implicat multă vreme în viața zbuciumată a Republicii Moldova. Dar cum ar fi putut SIE să blocheze Ministerul de Interne, astfel încât jandarmii să nu intervină în Piața Victoriei timp de două săptămâni? Poate că AUR e proiectat ca o supapă. Un aspirator al naționaliștilor, controlat de autorități. Un partid care îl înjură pe Soroș. Și care promovează familia tradițională. Care apără CCR. Și nu vrea să se alieze cu nimeni. Cum-necum, dă bine în sondaje. Cândva, vom afla ce și cum. Dacă e AUR sau gablonț.

 

Planul lui Klaus Iohannis. Pas cu pas! 

 

Cercetările de piață indică o prezență la vot de 37%. Acest procent poate varia în sus, după necesități. PSD va fi puțin tras în sus. PNL va fi puțin tras în jos. Astfel încât să ocupe poziția a doua. USR va fi tras în sus. Klaus Iohannis îl va desemna candidat de premier pe Siegfried Mureșan. Va fi alcătuit un Guvern PNL-USR-UDMR. Și, eventual, și PMP. Descalificat prin vot și prin nenominalizare, Ludovic Orban va fi debarcat de la șefia PNL. Locul lui va fi luat de Rareș Bogdan. Acesta este planul. Dar de ce e așa?

Într-un fel, Klaus Iohannis se dă pe gheață. Și-a asumat riscuri cărora nu este obișnuit să le facă față. S-a transformat într-un mod extrem de vizibil în agent electoral al PNL. În acest scop, a încălcat brutal Constituția în picoare. Până în ultima clipă a campaniei electorale. În mod normal, ar trebui suspendat. Dar nu poate fi suspendat decât de către o majoritate parlamentară. Care însă nu va exista. Va exista doar majoritatea parlamentară pe care se trudește acum să o construiască. PNL-USR-UDMR și, probabil, PMP. Parlamentul său nu-l va sancționa. Și scapă cu fața curată. Dar asta nu este tot.

Klaus Iohannis îi dorește liniște în următorii patru ani. Să aibă Guvernul său. Să aibă Parlamentul său. Să aibă CSM-ul său. Și, în final, și CCR-ul său. Și, evident, partidul său. Dar știe perfect că perioada de relații de miere cu Ludovic Orban trece din momentul în care acesta se vede cu sacii în căruță. Cineva trebuie să-i taie vârful nasului. Și acel cineva va fi însuși peședintele. Și cum ar putea-o face altfel, decât bătându-i obrazul lui Orban, pentru că PNL a ieșit pe locul doi? PNL iese pe locul doi dacă STS îl trage puțin în jos. Sau dacă nu-l urcă suficient. Și dacă PSD este tras puțin în sus. Sau dacă nu este depunctat suficient. Dacă PNL pierde alegerile, Orban își poate pierde la rândul său poziția de președinte. Pentru că nu a performat. Pentru că a săvârșit greșeli peste greșeli. Pe care președintele s-a străduit să le repare. Cum a fost cea cu închiderea piețelor. Și dacă Orban e debarcat, cine altcineva i-ar putea lua locul, fie și în mod provizoriu, până la următorul Congres, decât number two? Adică Rareș Bogdan?

Dar cum să facă PNL o alianță de guvernare cu un partid rebel cum este USR? Ale cărui pretenții sunt uneori inacceptabile? Cum să-l pună premier pe Siegfried Mureșan, omul de casă doamnei Angela Merkel, atâta timp cât USR presează, uneori ultimativ, să-l aducă în această poziție pe Dacian Cioloș? Președintele trebuie să recurgă la o soluție intruzivă, dar eficientă. USR trebuie frăgezit. Trebuie vulnerabilizat. Trebuie să vadă pisica. Pisica DNA. Deschiderea a trei dosare penale este numai bună  în aces scop. Mai ales când vizate sunt personalități cum sunt președintele formațiunii, Dan Barna, al doilea om în partid, Vlad Voiculescu și steaua de pe firmamentul Capitalei, Clotilde Armand. În acest fel, USR va fi domesticit. Și se va ajunge cumva la o înțelegere în vederea Guvernării.

Acestui tandem de partide i se va adăuga imediat UDMR. Pentru că face parte în definitiv din familia popularulor europeni. Ca și PNL. Dacă va fi nevoie și iese bine din pix, la guvernare va fi cooptat și PMP. Oricum, pentru o majoritate parlamentară, vor beneficia și de voturile deputaților din alte naționalități decât cea maghiară.

Dar perechea Siegfried Mureșan, premeier la Palatul Victoriei și Rareș Bogdan, noul lider al PNL, cum va funcționa? Și de ce vor fi aceștia aleșii? Siegfried Mureșan este ales întrucât este protejatul cancelarului Angela Merkel și există certitudinea că din această poziție va satisface fără crâcnire toate solicitărie Berlinului. În paranteză fie spus, nici Parisul nu poate fi nemulțumit, întrucât i s-a oferit o putere locală consistentă prin USR și o participare substanțială la viitoarea guvernare. Deci un control efectiv. Dar de ce Rareș Bogdan la vârful PNL? Dacă rămâne Ludovic Orban, încurcă cu certitudine planurile lui Siegfried Mureșan și proiectele noului Guvern. Măcar din motive de frustrare. Pe de altă parte, Klaus Iohannis are nevoie de un control. De un control asupra lui Siegfried Mureșan. De un levier. Pe post de levier va fi ales omul său de încredere. Rareș Bogdan. Acesta se va afla într-o rivalitate controlată cu Siegfried Mureșan. Rivalitatea va deveni tot mai pronunțată, pe măsură ce se apropie sorocul unor noi alegeri prezidențiale. În toată această perioadă, Klaus Iohannis va putea juca rolul de arbitru. Va arbitra între cei doi. Va arbitra între PNL și USR. Va arbitra între majoritate și o opoziție, care la rândul ei va fi domesticită prin plasarea la șefia Camerei Deputaților a lui Marcel Ciolacu.

Dar Statele Unite? Sunt chiar scoase din joc? Chiar este posibil ca România să ajungă astfel la cheremul exclusiv al binomului franco-german? Nicidecum. Statelor Unite li se recunoaște dominația asupra acestui teritoriu în plan geostrategic, vor beneficia în continuare de influență, de banii României în materie de dotări cu echipamente militare, de o parte consistentă a rezervelor de gaze din Marea Neagră și de gazele de șist. Va fi suficient.

Iar Eduard Helvig va fi scos de la șefia SRI și aruncat pe horn, întrucât a fost încăpățânat. Refuzând să implice instituția prea mult în afacerile politice. George Maior va fi rechemat de la Washington și, în locul lui, ambasador extraordinar și plenipotențiar va fi numit Eduard Hellvig. Spectaculoasă aruncare pe horn.

Acesta este planul urzit. Se va vedea sau nu dacă este și planul înfăptuit.