„Încep să cred și eu că se lucrează sistematic la eradicarea urmelor palpabile ale identității noastre. Latina a mai fost interzisă în perioada proletcultistă, de prin anii ’50 ai secolului trecut, atunci când trebuia să fim slavi, frați cu marea putere de la Răsărit, afirmă președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, într-un interviu pentru Q Magazine. Academicianul explică de ce  scoaterea Limbii Latine din programa școlară, așa cum a decis recent Ministerul Educației, condus de o profesoară de Limba română, reprezintă „o perspectivă sumbră”, iar a introduce mereu noi discipline în planurile de învățământ este aberant.  Iar dacă nu nu se mai fac latina și nici istoria, cum vor putea fi înțelese și apărate aceste rădăcini?, se întreabă președintele Academiei Române.


„Dacă este un demers făcut de mișcările globaliste, anarhiste, neomarxiste, „progresiste” etc., atunci faptul devine foarte grav”, spune academicianul Ioan-Aurel Pop.  „Dincolo de originea limbii române, latina este un mijloc de orientare în viață pentru orice intelectual european. Deși unii părinți pragmatici aplaudă gestul, gândindu-se la supraîncărcarea copiilor lor, eu nu văd cum o oră de latină pe săptămână ar putea tulbura echilibrul școlii.

Chiar și dacă am lăsa deoparte latinitatea noastră, studiul latinei (nu este vorba aici de învățarea unei limbi așa de complexe într-un singur an!) ne iluminează o serie de piste care altminteri rămân obscure. Latina explică multe denumiri din tehnică, face inteligibile numele științifice ale plantelor medicinale, ale unor medicamente și ale unor compuși ai acestora, ajută la receptarea unei pledoarii juridice, ne apropie chiar de denumirile din domeniul informaticii, al digitalizării”, spune profesorul Pop.

Președintele Academiei Române consideră, de asemenea, că „niciodată nu a fost o presiune așa de mare a nechemaților asupra procesului de învățământ ca acum. „Toți se pricep la învățământ, toți știu ce trebuie predat, toți îi corectează pe profesori, toți vor „materii” noi, adaptate vieții”. „Despre care viață este vorba? Despre una larvară, despre viața unor viitoare instrumente în mâna guvernanților, despre oameni fără perspectivă și fără personalitate!”, se întreabă academicianul. 
 
Nu fără a sublinia că „Academia Română are, prin rațiunea ei de a fi, menirea de a se afla în serviciul națiunii române, adică de veghea asupra limbii, literaturii, istoriei, etnografiei, științelor fundamentale și, evident, asupra educației românilor. Acțiunea de degradare intenționată a instituțiilor statului, gestionată cu zel de anumite forțe în anii din urmă, a avut efect și asupra Academiei”.

Citiți interviul integral AICI.