ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Academicianul Eugen Mihăescu a trimis o scrisoare conducerii Academiei Române în care anunță că dorește să candideze la postul de director al Editurii Academiei Române, informează Evenimentul Zilei.

Până nu demult, postul a fost ocupat de Dumitru Radu Popescu, unul din cei mai mari scriitori contemporani. A fost distins in 1970 cu Premiul Academiei Române, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1964, 1969, 1974, 1977 și în 1980.

Din 2006, Dumitru Radu Popescu era director general al Editurii Academiei Române si vicepreședinte al Consiliului stiințific editorial.

Totuși, care sunt dedesubturile acestui concurs?
 
Se pare că scriitorul Dumitru Radu Popescu nu și-a dat demisia, ci a a fost declarat în incapacitate de a mai ocupa această poziție. De cine? Aici începe misterul. Pentru că D.R.Popescu nu și-a dat demisia, dar starea sănătății sale s-a deteriorat. Cert este că printr-o manevră birocratică dubioasă postul a fost declarat vacant iar cel care este anunțat pe la colțuri ca fiind favorit (să-i spunem B.M) nu îndeplinește condițiile necesare pentru a ocupa aceast[ funcție de prestigiu, subliniază Dan Andronic, de la Evz.

Graficianul și scriitorul Eugen Mihăescu, membru de onoare al Academiei Române din 1993, unul din prietenii de suflet al lui D.R. Popescu, a decis să ia atitudine publică față de această manevră dolosivă și a anunțat că vrea să se înscrie la concurs pentru ocuparea acestui post, conform sursei citate.

Scrisoarea lui Mihăescu

„Stimate Doamne, Stimați Domni,

Am luat hotărârea să-mi depun candidatura pentru postul de director al Editurii Academiei Române deoarece mi se pare incredibil că "simbolul spiritualității, forumul consacrării, spațiul cercetării fundamentale”, conducerea sa a decis schimbarea din funcție a celui mai important scriitor român contemporan, domnul Dumitru Radu Popescu înainte ca domnia sa să ne lase orfani, părăsind această lume. M-am decis pentru a încerca să împiedic coteriile care se pun la cale cu acest prilej.

Această scrisoare reprezintă declarația mea solemnă, care înlocuiește pomelnicul rușinos de documente cerut la întocmirea dosarului de candidatură, un adevărat dosar de cadre, demn de cea mai neagră perioadă din istoria țării noastre, cea stalinistă.

Directorul Editurii Academiei Române ar trebui să fie reprezentantul cel mai direct al acestei instituții de cultură în fața poporului român și de aceea cred că alegerea domniilor voastre ar trebui să se axeze pe meritele candidaților, pe notorietatea lor și nu pe "puritatea” dosarului. Cu atât mai mult cu cât se presupune că nu pot candida decât membrii academiei.

Las să vorbească în numele meu cariera mea și declar sub proprie semnătură că nu am furat, nu am prejudiciat pe nimeni și nimic, nu am fost un delator, nu am mințit niciodată și tot ceea ce am realizat s-a datorat muncii și talentului meu. Niciun cazier judiciar sau fiscal nu poate fi o garanție a probității, o dovadă a loialității și a cinstei. În Academia Română s-au petrecut până în prezent fapte reprobabile ca furtul indemnizației membrilor decedați sau prezența în Biroul prezidiului a unui vicepreședinte care a candidat și a condus deși avea o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care îi interzicea ocuparea oricărei funcții publice timp de trei ani.

Vă pun la dispoziție CV-ul meu și recomandarea domnului Dumitru Radu Popescu. Mi-am petrecut 62 de ani de viață în edituri, printre cărți, ziare și reviste, începând de la Secolul 20 și ajungând la The New York Times, The New Yorker, Time Magazine etc.

Programul meu managerial se axează pe două ținte: Editura Academiei Române să devină cea mai importantă și mai "vizibilă” editura și organizarea, într-unul din localurile centrale aflate în patrimoniul Academiei, a unei librării, care să devină locul de întâlnire inconturnabil al oamenilor de cultură și știință și al publicului larg din România.

Eugen Mihăescu

membru de onoare al Academiei Române din 1993”
 
Așa cum se poate vedea din facsimilele prezentate, condițiile specifice de ocuparea postului sunt: membru al Academiei, personalitate marcantă a culturii. Iar cel care este anunțat pe la colțuri ca fiind favorit (să-i spunem B.M) nu îndeplinește aceste condiții, remarcă Dan Andronic.
 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews