Scrisoarea anonimă publicată zilele trecute de ziarul New York Times, un atac direct, fără semnătură, la adresa președintelui Donald Trump, este punctul de la care pornește  academicianul Eugen Mihăescu, un cunoscător al vieții politice de peste Ocean, în editorialul publicat de ziarul Cotidianul. Eugen Mihăescu amintește că același prestigios ziar a purtat un război, devenit celebru, în anii 70, cu administrația Nixon, scandalul  „Watergate” ducând la demisia liderului de la Casa Albă. Un război similar, spune scriitorul și graficianul român, poartă acum NYT cu președintele Trump.  „Numai că metoda prin care încearcă să-l dărâme pe ocupantul Casei Albe astăzi nu are nimic în comun cu bătăliile deceniului 8. E meschină și lașă, mirosind de la o poștă a făcătură. Seamănă cu zaverele noastre dâmbovițene. Le lipsesc numai țațele…”. 

Eugen Mihăescu face o comparație între ceea ce se întâmplă astăzi în România și în SUA,  apreciind că, la fel ca peste Ocean, „unde opoziția democrată și-a unit forțele cu ONG-urile societății civile pentru a-l izgoni pe Trump, a-l desființa — unii se tem chiar că își doresc exterminarea lui fizică — și în România toate așa numitele forțe democratice, de dreapta, anticorupție etc, etc, se chinuie de aproape doi ani să-l desființeze pe Liviu Dragnea, să-l arunce în cel mai adânc beci, conștiente că, în acel moment, se duce dracului și partidul lui.” 

 

Și, așa cum subliniază academcicianul Eugen Mihăescu,  „în ambele bătălii sunt implicate niște trupe, „soldați”, care în România servesc „statul paralel”, iar în America „The Deep State”, statul subteran, o denumire mai corectă, după părerea mea”.

Trupe care, spune Mihăescu, în România au un punct comun: marea majoritate a celor care luptă împotriva „ciumei roșii” reprezentată de PSD au legături cu rețeaua de ONG-uri finanțate de milionarul George Soros.

„Să fie oare o simplă coincidență că întâlnim bursierii Soros peste tot? Nu a fost Răzvan Mihai Ungureanu, coordonator la Iași al aceleași fundații, șef al Serviciului de Informații Externe și prim-ministru? Nu este doamna Sandra Pralong, directoare ani de zile la Soros, consilier la Adminiatrația Prezidențială? Nu este madama Monica Macovei, cadru de nădejde al rețelei Soros, europarlamentarul care ne-a adus pe cap Mecanismul de Control și Verificare de care nu mai scăpăm în veci, România fiind condamnată să rămână o țară de mâna a doua? Nu este Macovei cea care a pus bazele Republicii Procurorilor România pe vremea când era ministrul justiției? Nu este obscurul Remus Pricopie, bursier Soros și Fullbright, rectorul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative, adică este cel care recrutează „capete” pentru trupele care îngroașă statul subteran? Domnul acesta, care a tocit băncile școlilor din America — și nu știe că „limba maternă” se traduce în engleză cu „native language” și nu cu MOTHER TONGUE (care se referă la mușchiul din gura mamei) după cum și-a scris el în CV — a cerut, nici mai mult nici mai puțin, decât ca un compatriot, un român, fie el și Liviu Dragnea, să fie înscris pe lista neagră a celor cu statut de „persona non grata”, să nu mai fie primit în USA sau în Europa. Și câți alți studenți „fără susținere financiară”, care au obținut burse de la organizațiile lui Soros, se ascund prin ministere și fac pierdute hârtii sau îngreunează proceduri, paralizând activitatea guvernului? Câți agenți de influență se află direct pe statul de plată al milionarului Soros?”, se întreabă scriitorul Eugen Mihăescu, adăugând că acești soldați „ se ascund în Parlament, în Consiliul Superior al Magistraturii, în Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în justiție, în educație… Nu putem afla, pentru că nici până astăzi nu s-a votat legea care să oblige ONG-urile să-și declare sursele de finanțare”.

Și pentru că în presa occidentală sunt unii care se străduiesc să arate cât de bune sunt ONG-urile finanțate de Soros „care nu fac altceva decât să militeze pentru „deschiderea societății către circulația liberă a ideilor” și care, astfel, comit doar o ingerință pacifică”, Eugen Mihăescu conchide:

„Hellvig, Macovei, Ungureanu, Pricopie (era să-l uit pe Andrei Pleșu, președintele pe viață al Fundației pentru o Societate Deschisă, care ține la Parchet conferințe nu despre artă, ci despre istoria procuraturii!) și alții ca ei, soldați devotați ai ONG-urilor sorosiste sunt români numai în acte, nu și în suflet. În spatele vorbelor frumoase, scrisorilor deschise sau anonime se ascund interese economice. În America complexul militaro-industrial se luptă pentru perpetuarea conflictelor ce sunt sursă de îmbogățire, iar în Romania se dă bătălia pentru rezervele de gaze din platoul continental al Marii Negre. De aceea eu îl voi susține pe Liviu Dragnea atâta timp cât se luptă pentru interesele României.”