Ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani,  academicianul Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură și fost președinte al Academiei Române, face o radiografie lucidă  a României de astăzi. Promotor al valorilor culturale românești, academicianul Eugen Simion vorbește într-un interviu pentru EVZ, cu o vădită dezamăgire, despre  cultură, politică și politicieni, agricultură, patriotism și ce a mai rămas din el în epoca postmodernității globalizante. „Spectacol mare și trist”, rostește, cu amărăciune academicianul Eugen Simion care consideră că politicienilor de azi le lipsește patriotismul.  Peste toate astea, concluzia: „Trebuie să ne trezim odată și odată, până ce țara aceasta nu piere în haos și descurajare”. 

Despre profilul cultural al României și al Occidentului măcinat de migrații și de „politicile corecte”

„Cultura românească plutește și ea în ceață. Face fiecare ce n-a uitat încă și ceea ce poate. Poeții tineri fac poezie minimalistă, optzeciștii luptă, cu ultimele lor energii, pentru lichidarea definitivă a dușmanului de clasă (șaizeciștii), douămiiștii au părăsit, am impresia, fracturismul (care anunța ceva de luat în seamă), criticii tineri nu mai vor să facă, așa cum ar trebui, critică de întâmpinare, luptă și ei, acum, cu „naționalismul” în literatura română (marea primejdie, deduc din manifestul pe care l-au publicat cu câtva timp în urmă), în fine, în proza tânără nu știu exact ce se întâmplă, n-am urmărit-o cu atenție în ultima vreme, din motive personale. Unul dintre ele este cu totul simplu: nu am unde să scriu. Adică unde să public. Am, desigur, ce face. Nu șomez. Literatura clasică este vastă și primitoare. Bun loc de refugiu. Pe scurt: cultura română, nebăgată în seamă- nă de oamenii politici (pentru că nu aduce nici bani, nici voturi), se descurcă așa cum poate în epoca postmodernității globalizante. Școala așteaptă, și ea, vremuri mai bune. A trecut, în ultimele trei decenii, din reformă în formă și a ajuns la performanța (deloc glorioasă, după mine) ca în programele ei să nu se mai vorbească de scriitori și opere exemplare (modele posibile), ci de competențe. „Umanioarele” sunt vânate, peste tot, în învățământ. În locul lor predăm educația civică și alte științe despre organizarea și gestionarea întreprinderilor. Este bine? Aflu că în România sunt în acest timp 40% „analfabeți funcționali”. Sper că nu-i adevărat, ci doar un zvon răuvoitor, menit să ne sperie și mai mult decât suntem. Programul de la Bologna? Nu toate țările europene l-au acceptat. Noi, ca să nu rămânem în urma Europei (grija noastră cea mare!), l-am „implementat” (altă vorbă ce face carieră „în corectitudinea politică” - varianta „Coana Chirița” postmodernă) imediat. Cu ce rezultate, vă întreb, așa, retoric?!”

Întrebat ce le lipsește politicienilor pentru ca românii să trăiască mai bine, academicianul Eugen Simion răspunde: 

„Patriotismul. Un termen care a dispărut, aproape, din discursul public. Oamenii noștri politici? Se ceartă, se denunță, se confruntă, seara, la televiziune, se ocupă - bănuiesc - de interesele lor, unii se îmbogățesc văzând cu ochii. Patria poate să aștepte. Tinerii corporatiști protestează în acest răstimp pe stradă, legile se plimbă de la Parlament la Președinție și, de aici, la Curtea Constituțională, până obosesc și se pierd în uitare. Spectacol mare și trist, Domnule Florian Saiu. Politicienilor noștri le-aș putea cere, întâi, să demisioneze. După aceea, stăm de vorbă. Toată lumea zice că nu avem lideri. Și, se pare, că nu avem. Sunt, totuși, câțiva oameni politici care au verticalitate și alură de posibili „oameni de stat”. Dl Tăriceanu, de pildă. Nu însă și Dl Ludovic Orban, care face ceea ce face. Greu de imaginat într-o lume autentic liberală. Kogălniceanu, Ghica, Brătianu, C. A. Rosetti s-ar cruci să-l vadă și să-l asculte pe Dl. Orban... Și-ar da, sunt sigur, demisia din românitate!

Tagma mea, cum îi zici D-ta, tace. I se reproșează mereu, în media, că nu vorbește. Are, mă întreb, unde? Ca să te audă cineva, azi, trebuie să te invite altcineva, seara, la o televiziune. Dar te invită? Nici vorbă. Așa că facem și noi ce putem să facem: scriem și, din când în când, publicăm câte o carte. Când eram tânăr, o carte de-a mea apărea în 25.000 de exemplare. Azi, dacă prind 300 de exemplare este un mare succes. Scriitorii români de azi au fost tipăriți în peste 30.000 de exemplare. Azi nici nu mă gândesc să propun unui editor un tiraj de o mie de exemplare ca să nu-l întristez prea tare.”

Modelul pașoptist și proiectul de țară

„Putem face agricultură bună, modernă, profitabilă. În loc să cultivăm pământul bun pe care îl avem, noi, însă, îl vindem. Visez ca 10-20 de tineri agronomi români să se unească între ei (să se jure, ca tinerii pașoptiști) și să pregătească un proiect de țară care să pună pe picioare agricultura românească, dând, astfel, de lucru tinerilor țărani români și, în genere, celor care trăiesc azi din ajutorul social. Să prezinte acest proiect Academiei Române și, împreună cu specialiștii de aici, să atace inerțiile politicienilor români”. Concluzia: Trebuie să ne trezim odată și odată, până ce țara aceasta nu piere în haos și descurajare. Mă opresc aici. M-ai pus, D-le jurnalist, să dau sfaturi economice politicienilor români. Nu este meseria mea. Nu vreau să le mănânc pâinea”.