Victor Roncea: Domnule profesor, cum schimbă lumea criza COVID-19, din punct de vedere geopolitic, după părerea dumneavoastră? Ce vor face societățile în noul context mondial generat de coronavirus?

Ilie Bădescu: Întrebarea aceasta o percep ca o punte spre un alt unghi de privire: a lumii de după coronavirus. Aceasta deja traversează ceea ce aș denumi o mutație. Mutațiile sunt procese care implică schimbarea codurilor, adică a schemelor de manifestare vitală. Deja eu întrevăd mâine în peisajul lumii o nouă frontieră noopolitică: de o parte vor fi societățile care au înțeles lecția și au făcut trecerea (schimbarea) de la profilul de ieri al societății care s-a pus la dispoziția sistemelor de gândire ale globaliștilor, de la care veneau avantaje directe, dar totuși foarte costisitoare (accesul la resurse, la bunurile de consum era controlat de marea piață, de marea finanță, de marea dependență, adică de colonialismul de tip nou al corporațiilor transnaționale), la profilul societăților care au optat spre ceea ce aș denumi "idealism politic". Pe scena lumii se vor distinge societățile ale căror elite au optat pentru idealismul politic, adică au ales să se orienteze după chemarea unui ideal capabil să aducă schimbarea destinelor colective (renunțând astfel la obținerea de avantaje materiale imediate cu prețul sacrificării demnității popoarelor și a viitorului acestora). Acestea se vor deosebi radical de societățile ale căror elite continuă să se revendice de la ideologia "realismului politic", care le-au făcut dependente întru totul de cei mari (de marea metropolă, marea finanță, marea corporație, marea piață etc.). Acest stil de gândire dominat de paradigma "realismului politic" a fost suportul globalismului. Elitele cu acest stil de gândire vor justifica sub­alternismul și dependența prin "ra­țiuni" de ordin internațional, prin argumentul că cei puternici "știu ce fac" și oricum e benefic să asculți comanda lor sub ideea că ei fac istoria și deci ceea ce fac ei este norma obiectivității în istorie etc. etc. Vom observa că elitele astfel "educate" au un profil materialist: ele judecă după principiul avantajului imediat, al satisfacerii imediate, pe baza a ceea ce-ți oferă schema de realitate a lumii, așa cum este ea croită de globaliști.

• Globaliștii se reprofilează

Victor Roncea: Și totuși, o parte din acești vectori ai globalismului și-au negat propriile linii directoare propagandistice, trecând la protejarea internă în numele intereselor imediate de securitate națională - să vedem abandonarea Italiei, de exemplu. După ce l-au persiflat pe președintele SUA, Donald Trump, acum parcă s-au întors la vorbele lui care au răscolit din arcuri fotoliile de la ONU: "Respingem ideologia globalismului și îmbrățișăm doctrina patriotismului".

Ilie Bădescu: Cu adevărat, pandemia actuală a aruncat în criză totală această schemă internaționalistă. Cei mari, mă refer aici, în primul rând la statele puternice (în Europa: Germania, Franța și un eșalon din clasa semiperiferialilor, adică Italia, Spania, Elveția, Austria etc.) au renunțat, în primul rând ei, cumva paradoxal, la schema globalistă și au adoptat scheme pe care le putem încadra în formula suveranistă (o putem numi "egoism naționalist"?): a) au oprit exporturile la bunurile de bază, încadrând această politică în ceea ce au denumit opțiune strategică; b) au declinat cererile de ajutor, precum s-a întâmplat cu Italia, cu Spania, cu Serbia, care au fost întâmpinate, în primă instanță cu tăcere, ca și cum nu s-ar fi auzit strigătul lor. Cu această turnură, schema realismului politic al globaliștilor și-a arătat arama: la materialismul de fond s-a devoalat și egoismul etnopolitic: "întâi eu și, dacă mai pot, vom discuta". Acesta este raționamentul încununat al acestui stil de gândire a elitelor până ieri globaliste. Acestea au făcut tranziția de la globalism la suveranism rapid și fără preaviz, oarecum cinic, am putea spune. De cealaltă parte a frontierei noopolitice sunt elitele "idealismului politic", care au înțeles că realismul politic nu le ajută, adică au priceput că respectarea condițiilor conjuncturii create în lume de gloabaliști nu aduce nici un avantaj celor mici și în aceste condiții au schimbat și ei foaia de parcurs, fără de vreun suport în ceea ce există (piață, finanță globală, corporații, state mari etc), căci acest suport se subtilizase pentru cei mici și, prin containment, s-a recompus în serviciul (avantajul) celor mari. Ca atare, singura lor sursă era și este idealismul politic, adică un energetism întemeiat pe idealul național, al sentimentului de prețuire și demnitate națională, al căutării prin resurse proprii a unei căi alternative, bazată pe suveranism doctrinar cu toate că, în cazul lor, suveranismul este mai degrabă un ideal decât o schemă instituțională. Elitele statelor mici din cercul central european, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia etc., au înțeles devreme lucrul acesta, au operat schimbarea codului politic și au înregistrat victorii în serviciul propriilor popoare.

• Cu o Românie fără elite, Rusia face ce știe: atentează la securitatea NATO și UE

Victor Roncea: România?

Ilie Bădescu: Din păcate, state ca România și Bulgaria au optat pentru vechea schemă a "realismului politic", care își descoperă profilul demagogic, încât în fața marilor provocări precum actuala pandemie, sunt nevoite să se bazeze pe propriile resurse, care, însă, sunt subțiate la praguri de alarmă vitală, adică spre parametrii de insecuritate. În aceste condiții deja apar "experții" care îndrumă statele spre o nouă cedare în fața strategiei globaliste sugerând relansarea cursei împrumuturilor de la instituțiile pivot al filosofiei globaliste, precum FMI. Elita românească a împins așa de departe schema realiștilor globaliști încât astăzi se arată a fi cea mai osificată elită din Europa, cea mai dependentistă și, prin efecte, nevoită să recurgă la cel mai pur stil demagogic, pentru că, în realitate, în situații de criză gravă, țara va trebui să se sprijine pe sine însăși ori să tragă nădejdea săracului Lazăr că bogatul îi va azvârli un colț de pâine de la masa opulentă (ceea ce nu s-a întâmplat nici în Biblie și, evident, nu se va întâmpla nici la masa bogatului nemilostiv de la poarta pontică). Între cei mari, trei state au reușit să utilizeze cu succes codul idealismului politic: America președintelui Trump, care a enunțat răspicat formula idealismului politic atunci când a spus: "viitorul nu este al globaliștilor, viitorul este al patrioților", China și Rusia, ambele cu un substrat totalitar. Acest idealism a energizat, în cazul Americii, națiunea americană sub sloganul "America first", în cazul Chinei, inițiativele care relansează geopolitica Drumului Mătăsii și, în cazul Rusiei, inițiativele geopoliticii unghiului sevastopolit, prin care Rusia a preluat controlul triunghiului geopolitic balto-ponto-caspic, de care depinde securitatea UE pe flancul nord-estic. În plus, prin operațiunile, aparent secundare cu Austria și Ungaria (și parțial cu Germania), Rusia a reușit să se insinueze în triunghiul carpato-danubiano-pontic, deformând astfel substratul geostrategic al securității pe flancul sud-estic al UE și al dispozitivului nord-atlantic. Este evident că, în conjunctura actuală, atât America, cât și Rusia sau China au devenit adeptele și promotoarele suveranismului ca schemă de gândire și deci ca paradigmă geopolitică ceea ce slăbește enorm atracția globalismului pre-pandemic. Pandemia de coronavirus a transformat iată geografia politică desenând o frontieră noopolitică planetară și un iureș geopolitic spre regrupare și deci spre redefinire a strategiei și poate chiar a alianțelor.

• Boicot politic intern și zile negre pentru migranții diasporeni

Victor Roncea: Ce se va întâmpla pe plan intern?

Ilie Bădescu: Pe plan intern se va acutiza conflictul axiologic dintre elitele conducătoare și majoritatea care neavând un partid de reprezentare va apela în continuare la strategia boicotului istoric, cum l-a definit Lucian Blaga, îndrăznind să creadă că vor veni poate vremuri mai bune, iar dacă nu vor veni atunci singura șansă va fi tot boicotul însoțit de strategia exodului. Evident aceasta nu va mai deține potențialul de atractivitate de care s-a bucurat până ieri, fiindcă alternativa migrației sau a diasporei și-a descoperit foarte multe fațete critice și vulnerabilitatea, precum se vede în actuala Europă în cod galben (sau spre roșu, ca în Italia), în care statele au optat pentru strategia închiderii, astfel că mișcările (mai ales pe segmentul migrației pendulatorii sau alternative, cum este denumită acest tip de migrație) au devenit ele însele primejdioase sau, în orice caz, neatractive. În plus, politicile interne ale statelor de destinație vor reduce drastic disponibilitățile asistențiale pentru cei dezavantajați ceea ce evident va aduce o marginalizare drastică a segmentelor constituite din migranți, accentuându-le vulnerabilitatea care oricum îi însoțise și până ieri. Guvernele de acasă nu vor reuși să ofere alternative pentru întoarceri, astfel că pentru masa acestor migranți urmează zile triste și foarte triste, spre "zile negre". Este o altă fațetă de rapidă devoalare și prăbușire a opțiunii globaliste. Pentru acești migranți globalismul nu mai are atractivitate și vor fi nevoiți să-și redescopere profilul de "nativi", de care crezuseră că s-au despărțit definitiv când au optat pentru apartenența mânioasă la profilul de membru al "diasporei" (ca și cum diaspora ca apartenență ar putea să șteargă "nativitatea"). Chiar și acest proces sufletesc de redescoperire a nativității va fi unul dureros mai ales că mulți dintre ei au plecat scrâșnind din dinți, mânioși pe tot și toate, dar mai ales pe România și pe faptul că s-au născut români, sau chiar pe ortodoxie etc. etc. Desigur că nu toți s-au lăsat ademeniți de duhul rupturii sufletești de țara mamă, dar unii, care au fost și cei mai guralivi, au procedat astfel rănindu-se fără de voie. Acestora tocmai astfel de răni li s-au redeschis în contextul crizei pandemiei, când și-au adus aminte, precum fiul rătăcitor, de casa părăsită cu atâta orgoliu și înșelătoare închipuire. Pentru segmentele nefericite ale diasporei redescoperirea profilului de nativi, repudiat ieri, disprețuit, ba chiar blestemat de unii, este una dintre dramele sociale ale post-pandemiei pe care trebuie s-o asumăm cu sufletul și cu mintea. Guvernul dependentist va trebui să rezolve și aceste probleme pe lângă cele deja sufocante ale pandemiei.

• "Țineți cu poporul dacă vreți să nu rătăciți drumul"

Victor Roncea: Care ar fi după dumneavoastră prioritățile României post-criză?