Colindele sunt cele care ne vestesc Nașterea Domnului. Se spune că sunt un mesaj de la Dumnezeu, care trebuie să răsune în casele românilor dinainte de Crăciun și până la Revelion.

 

Există colinde vechi, de tradiție, colinde moderne sau adaptări ale unor colinde occidentale. Puțini știu însă că printre zecile de colinde pe care ne-am obișnuit să le auzim an de an înaintea sărbătorii Nașterii Domnului există și unul scris de Mihai Eminescu.

Este singurul colind scris de Mihai Eminescu. A fost publicat în ediția de Crăciun, din 1933, a ziarului "Universul".

În anul 1933, ziarul "Universul" publica în ediția sa de Crăciun un colind inedit (singurul) al poetului Mihai Eminescu. Articolul menționa că în caietul pe care a fost scris originalul erau notate înca trei strofe neterminate însă de poet.

"Printre zecile de caete ale lui Eminescu - dăruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, în 1902 - se găsește unul de 343 de file, înregistrat în Sala manuscriselor sub numarul 2276", nota Universul.

"Fila 203 a acestui caet cuprinde o poezie de Crăciun care avea să aibă șapte strofe cu rime încrucișate. Din ultimele trei strofe însă, Eminescu n’a așternut întregi decât versurile cu soț (al doilea și al patrulea): În leagan l’împăture /...Și magii alăture /Din ‘naltul tăriilor... /...Ș’a Sîntămariilor / Rădice coroanele... /...S’arate icoanele "

Ziarul "Universul" mai comenta: "Dar cele dintâi patru strofe le putem considera aproape definitive." (...)

Colinde, colinde /E vremea colindelor /Căci gheața se’ntinde/Asemeni oglinzilor./Și tremură brazii /Mișcând ramurelele /Caci noaptea de azi-i/

Cînd scântee stelele/Se bucur copii/Copiii și fetele /De dragul Mariei /Își își peptenă pletele.../De dragul Mariii /Ș’a Mântuitorului /Lucește pe ceruri /O stea călătorului…"