„Mi-am dat seama că vreau să spun povești de când eram mică și o auzeam pe mama care îmi șoptea în pernă povestea cu Fâșneața, adică Scufița Roșie, pe care trebuia să o reinventeze de fiecare dată la fiecare culcare, dar mi-o spunea în șoaptă, lin, coborând vocea, și mi-am dat seama că noi avem nevoie de povești. Nevoia de poveste nu se stinge cât omul trăiește și cel mai bine omul învață din pilde, ca Iisus Hristos, Care a folosit pilde pentru a se apropia de lume, El a folosit pilde, parabole. Omul are nevoie de povești tot timpul, el așa trăiește. Mi-am ales o meserie care spune povești”, a spus Ioana Calotă.

 

Potrivit Ioanei Calotă, „ca să fii mare, trebuie să fii mic. Unde este mai puțin „eu”, este mai mult Dumnezeu”. 

 

„Așa este tradus și la teatru. Dumnezeu Care Se manifestă prin personaj. Eu cred că unui actor trebuie să i se dea șansa să joace, să trăiască roluri mari și să ofere acolo toate zestrea, toată forța interioară”, a explicat Ioana Calotă.

 

Ioana Calotă a subliniat că este născută și crescută într-o familie ortodoxă, în cadrul căreia i s-a explicat încă de mică ce înseamnă fiecare sărbătoare creștină.

„Îmi doresc să fiu cât mai adevărat trăitoare. S-au întâmplat niște lucruri în sufletul meu din acea perioadă pe care le voi ține mereu cu mine”, a mărturisit actrița.

 

Ioana Calotă a copilărit în orașul Roșiori de Vede, din județul Teleorman, și este fiica interpretei de muzică populară Floarea Calotă și a regretatului scriitor și pictor Nicolae Lupu.

 

Interviul intergral este disponipil pe site-ul Ziarul Lumina.