Cei care sunt în favoarea lockdown-ului prezintă o falsă dihotomie: fie instituim un lockdown dur, fie lăsăm virusul să se răspândească și să ucidă pe toată lumea. Lucrurile nu stau deloc așa. Lockdown-urile și închiderile de întreprinderi sunt o lovitură de baros fără precedent în istorie și nu constituie modul în care am abordat vreodată un virus sau o pandemie. Costurile sunt disproporționate față de beneficii. Multe alte strategii ar fi mult mai bune. 

Vedeți aici o argumentație excelentă împotriva lockdown-urilor.

Nu există observații istorice sau studii științifice care să susțină izolarea prin carantină a unor grupuri de persoane posibil infectate pentru perioade lungi de timp, în scopul de a încetini răspândirea gripei. Un grup de redactori ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), după ce a analizat literatura de specialitate și a luat în considerare experiența internațională contemporană, a concluzionat că „izolarea forțată și carantina sunt ineficiente și nepractice”. În pofida acestei recomandări a experților, carantina obligatorie pe scară largă continuă să fie considerată o opțiune de către unele autorități și oficiali guvernamentali.

Interesul pentru carantină reflectă viziunile și condițiile care prevalau în urmă cu mai bine de 50 de ani, când se cunoștea mult mai puțin despre epidemiologia bolilor infecțioase și când existau mult mai puține călătorii internaționale și interne, într-o lume mai puțin populată. Este dificil de identificat circumstanțe din ultima jumătate de secol în care carantina pe scară largă a fost utilizată în mod eficient în controlul oricărei boli. 

Consecințele negative ale carantinei pe scară largă sunt atât de extreme (izolarea forțată a persoanelor bolnave de cele sănătoase; restricționarea completă a circulației unor populații mari; dificultatea de a face rost de provizii esențiale, medicamente și alimente pentru persoanele din interiorul zonei de carantină), încât această măsură de atenuare ar trebui eliminată de pe lista măsurilor care trebuie luate în considerare în mod serios.

De exemplu, orientările Canadei privind pandemiile concluzionau că restricțiile de circulație sunt „nepractice, dacă nu chiar imposibile”.

De asemenea, potrivit Wall Street Journal, „Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, din SUA, în orientările lor din 2017 privind atenuarea efectelor gripei pandemice în comunitate, nu au recomandat ordinele de a sta acasă sau de a închide întreprinderile „neesențiale” nici măcar pentru o gripă așa de severă ca cea de acum un secol”. Lockdown-urile nu au făcut niciodată parte din răspunsul SUA.

Lockdown-urile nu au făcut niciodată parte din răspunsurile standard ale OMS în caz de pandemie. Puteți citi aici toate politicile lor și modul în care au evaluat datele pentru diferite măsuri.

Majoritatea țărilor asiatice, precum Taiwan, Japonia și Coreea de Sud, nu au instituit lockdown-uri și au avut experiențe mult mai bune decât țările europene care au făcut acest lucru.

Mulți epidemiologi s-au opus vehement planurilor guvernamentale și, de fapt, au avut dreptate. 

Printre ei se numără Sunetra Gupta de la Oxford, care s-a opus lockdown-urilor și a acordat un interviu excelent pentru UnHerd. La fel și Martin Kuldorff, un epidemiolog de la Harvard care a fost ignorat. El a pledat pentru o abordare bazată pe vârstă și risc.

Lockdown-urile nu au avut aproape nici un efect, iar principalii factori determinanți ai deceselor în toate țările au fost procentul de persoane cu vârsta de peste 80 de ani, în special bărbați, și procentul de persoane obeze.

Găsiți AICI un studiu din The Lancet, care demonstrează că lockdown-urile nu au avut niciun efect. Principalii factori care explică decesele sunt obezitatea și vârsta înaintată.

AICI găsiți un studiu detaliat care arată că virusul s-a comportat la fel peste tot, indiferent de strategie.

O altă explicație pentru ratele de mortalitate este procentul din populație cu hipertensiune arterială.

În Denver au murit mai mulți oameni din cauza atacurilor de cord nesupravegheate în timpul închiderii decât din cauza Covid.

Numărul de noi cazuri de cancer diagnosticate a scăzut în Statele Unite în momentul în care pandemia de coronavirus a lovit pentru prima dată. Aproape toate diagnosticările s-au împuținat drastic și în Marea Britanie. 

Analiza datelor Serviciului Național de Sănătate Publică (NHS) din Regatul Unit dezvăluie consecințele fatale ale mesajelor guvernului de a „sta acasă, salva vieți vieți, proteja NHS”. În timpul lockdown-ului, s-a înregistrat o scădere de aproape 50% a internărilor pentru atacuri de cord. Riscurile Covid-19 au fost considerate mai presus de cele legate de solicitarea de asistență medicală din partea NHS, în ciuda agravării simptomelor pentru multe persoane: cu 40% mai multe persoane au murit din cauza unor atacuri de cord tratabile, cu risc mai scăzut, decât în mod obișnuit. În cazul accidentelor vasculare cerebrale, situația este agravată și mai mult atunci când locuiești singur și nu ai vizitatori, deoarece 98% dintre apelurile de urgență pentru accidente vasculare cerebrale sunt efectuate de o altă persoană.

Un articol care analizează ratele de mortalitate ale infecției în funcție de vârstă a rezumat bine situația. 

„IFR estimată este aproape de zero pentru adulții mai tineri, dar crește exponențial odată cu vârsta, ajungând la aproximativ 0,3% pentru vârstele de 50-59 de ani, 1,3% pentru vârstele de 60-69 de ani, 4% pentru vârstele de 70-79 de ani, 10% pentru vârstele de 80-89 de ani.”

Persoanele <65 de ani prezintă riscuri foarte mici de deces COVID-19 chiar și în epicentrele pandemice, iar decesele persoanelor <65 de ani fără condiții predispozante subiacente sunt foarte puțin frecvente. În gestionarea pandemiei ar trebui avute în vedere strategii care să se concentreze în mod special pe protejarea persoanelor în vârstă cu risc ridicat. 

Suedia și-a ținut școlile deschise și nici un copil nu a murit din cauza Covid din peste 1,8 milioane de copii. 

Închiderea sau nu a școlilor a avut un impact redus, dacă nu chiar nul, asupra numărului de cazuri confirmate în laborator la copiii de vârstă școlară din Finlanda și Suedia. Copiii au mai multe șanse să moară de gripă decât de Covid. 

Din Jurnalul Oficial al Academiei Americane de Pediatrie: Transmiterea COVID-19 și copiii: Copiii nu sunt responsabili.

Nu există dovezi de transmitere secundară a Covid-19 de la copiii care au mers la școală în Irlanda în 2020.

Un studiu al CDC a arătat că transmiterea este foarte limitată în mediile de îngrijire a copiilor.

CITIȚI ȘI: Copiii sunt imuni la COVID-19: iată dovezile