Dacă iubești Adevărul, acesta nu te poate tulbura, supăra, sminti...
Cel care minte poate fi deranjat, bulversat, angoasat, când vine peste el adevărul, care este evident contrar opiniei sale mincinoase...

Însă cel care are o percepție obiectivă a realității, va iubi adevărul, va vedea adevărul și va înțelege în adevăr lucrurile...

Pentru aceasta este nevoie de sinceritate, de onestitate, de o inimă curată....
În omul viclean nu este adevăr...

De aceea, oamenii pot recepta diferit o realitate, în funcție de felul lor de a fi, dar și în funcție de interesele personale sau de grup...

În iconomia adevărului rostit sau cugetat se reflectă și modul nostru transparent sau dimpotrivă opac, obscur, viclean, de a percepe o situație, o realitate, un subiect sau un obiect...

Când n-ai nimic de ascuns ești străveziu în mărturisire și manifestare...
Când nu ești curat începi să ticluești, să măsluiești, să mistifici, prin viclenie, fățărnicie și vorbe mincinoase sau prin adevăruri amestecate cu minciună sau prin adevăruri spuse pe jumătate, trunchiate, deformate, care sunt tot niște minciuni...

E o tensiune între cei care susțin minciuna și cei care mărturisesc adevărul și aproape nici o însoțire între ei (și ele); dă mărturie și Scriptura despre acest antagonism...

Cei care iubesc Adevărul sunt inspirați de Duhul Adevărului, iar închinarea lor este "în Duh și în Adevăr", iar cei cu duh mincinos au o închinare mincinoasă, un cuvânt mincinos, iar semnul că nu slujesc lui Dumnezeu este tocmai împotrivirea lor față de primii...

De aceea, slugile mincinoase războiesc pe slujitorii Adevărului, ai lui Hristos, pentru că Adevărul face parte din lucrarea lui Hristos în lume... iar minciuna este urzeala lui mamona și a slugilor lui...

Din aceaiași pricină și Mântuitorul a avut o problemă cu fariseii care "voiau să-l prindă în cuvânt", dar Domnul le-a spus pe față că sunt fățărnici, că închinarea lor este mincinoasă, că nu slujesc cu adevărat lui Dumnezeu și oamenilor, ci propriilor interese meschine, adresându-le niște "Vai-uri", cum n-au primit nici "vameșii și desfrânatele..."

Adevărul este luat în colimator de mincinoși, iar minciuna este deconspirată de cei care iubesc Adevărul, care din acest motiv sunt prigoniți...
Numai că "lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu a cuprins-o"...
Tot așa este și cu Adevărul care vădește întotdeauna minciuna; numai că, "Adevărul rămâne în veac...", iar minciuna este spulberată...

Minciunii îi trebuiesc multe propteli și creează anxietate...
Adevărul se autosusține și ne eliberează, "ne face liberi..."
Dumnezeu este cu aceia care mărturisesc adevărul și care sunt cu dreptatea, nu cu aceia care stau drept și gândesc strâmb...

De ce Adevărul deranjează "corectitudinea politică"? Simplu...

Deoarece "corect politic" este dracul, iar diavolul este "tatăl minciunii" și nu suportă Adevărul... și pentru că a fi "corect politic" înseamnă adesea sau e totuna cu slujirea la doi domni...care este o imposibilitate teologică...