ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În fața altarului Catedralei Mântuirii Neamului, Nicușor Dan a inventat un tip nou de patriot. Îl recunoști ușor fiindcă simte enorm românește și nu i-a refuzat niciodată, nimic, Ursulei von der Leyen.

Discursul președintelui ar fi trebuit să se rezume la atât: ”Din două una, dați-mi voie, ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale.”

În această frază a lui Farfuridi din O scrisoare pierdută stă structura naționalismului sănătos, cuvânt cu cuvânt. Vrem mândrie, primesc, dar să nu decurgă nimic din ea. Vrem suveranitate, primesc, dar în punctele esențiale să semnăm tot ce ni se bagă sub nas la Bruxelles.

Nicușor Dan le-a vorbit în Catedrală miilor de tineri ortodocși și le-a cerut, în esență, patru lucruri. Mândrie față de înaintași, fiindcă ”au fost oameni în locurile astea care au luptat pentru niște valori”. Muncă decentă pentru România. Mărturisire publică a credinței, care ne lipsește și pe locul căreia au crescut ipocriți. Și dialog, fiindcă ”în loc să auzim un dialog, auzim urlete dintr-o parte și din alta”. Sala a aplaudat, presa a titrat, iar internauții l-au făcut, în trei minute, și trădător, și ipocrit și naiv. Ceea ce era chiar dialogul pe care îl ceruse.

Definiția președintelui are un singur defect de fabricație. Din ea nu decurge nicio decizie în care interesul național vine înaintea interesului transnațional.

Ca să vezi ce decurge, trebuie să ieși din catedrală și să citești ce a semnat același om în ultimele șase luni. În martie, la București, Nicușor Dan a parafat parteneriatul strategic cu Volodimir Zelensky, după trei ani de negocieri. Românii din Ucraina au primit o excepție de la comasarea liceelor, valabilă până în 2027, și o zi a limbii române pe 31 august. Canalul Bâstroe nu apare. Distincția inventată dintre moldoveni și români, folosită de Kiev la recensăminte ca să înjumătățească o minoritate, nu apare nici ea.

La aceeași vizită, pe lângă declarația de parteneriat, cei doi președinți au semnat și un acord de cooperare energetică. Acolo scrie că România și Ucraina vor explora folosirea depozitelor subterane ucrainene inclusiv pentru gazele din Neptun Deep. Premierul Ilie Bolojan a ieșit apoi să lămurească faptul că acordul nu impune o obligație, ci oferă o posibilitate. Și că trebuie să fim solidari în această parte a Europei. Explicația oficială ar fi că acasă n-avem capacitate suficientă, iar să trimitem gazele la bulgari sau la unguri ar fi sub demnitatea noastră de naționaliști sănătoși.

La apărare, angajamentul luat la summitul NATO urcă spre cinci la sută din produsul intern brut, cu aproape patru la sută atinși în 2026. Instrumentul se numește SAFE și se ridică la șaptesprezece miliarde de euro, bani împrumutați de la Uniunea Europeană și cheltuiți după regulile de conținut ale bancherilor. Un stat care se înarmează pe datorie externă este mai sigur decât unul dezarmat, dar suveran nu prea are cum să fie.

Iar la capitolul care aprinde cel mai tare sala, Basarabia, montajul se face singur. În campanie, Nicușor Dan a spus ”sunt unionist, dar, în același timp, un om realist”. În primăvară a completat că România este gata ”dacă va exista majoritate pentru acest proiect”. Proiectul național al ultimului secol a devenit, în două fraze, un dosar de extindere a Uniunii Europene.

Nicușor Dan chiar crede ce a spus sub cupola Catedralei. Doar că singurul lucru pe care naționalismul lui sănătos îl poate produce fără să ceară voie nimănui este mărturisirea. Mărturisirea neputinței de a fi patriot român înainte de a fi patriot european. Banii, gazul, granița și Unirea se hotărăsc în încăperi unde România votează de complezență.

Ecoul are nevoie de pereți. Sub cupolă, două cuvinte rostite de președinte se întorc înzecite, iar afară, unde nu mai e nimic de care să se lovească, până și cel mai mare clopot cu balans din lume se stinge la cincisprezece kilometri. Dinspre Bruxelles nu s-a întors niciodată un ecou, fiindcă nimeni n-a strigat într-acolo.