Adrian Severin pune în discuție ipoteza ca mama polițistului Bogdan Gigină să fie manipulată, împingând-o pe aceasta să ceară răzbunare pentru moartea fiului.

„Confundând actul de justiție cu răzbunarea, în loc să i se explice că o justiție strâmbă poată omorî mulți oameni (așa cum se întâmplă azi în România) dar nici cea mai dreaptă justiție nu poate reda viață unui singur om (inclusiv regretatului său fiu)”, adaugă Severin.

„Tinerii frumoși și liberi, aflați acum la refacere în cazărmi, care au adus la putere împotriva Constituției guvernul tehnocrat (nu discut calitatea, ci constituționalitatea lui), ar putea fi chemați din nou la datorie, de astă dată nu pentru a da jos un guvern, ci pentru a-l menține cumva la putere?”, întreabă retoric Severin într-un articol publicat pe pagina personală AdrianSeverin.com

Acesta ia în calcul posibilitatea ca valul de nemulțumire (stârnit de respingerea cererii DNA de a-l pune sub urmărire pe Gabriel Oprea) să fie o tentativă de a atinge anumite coarde sensibile pentru a determina oamenii să iasă în stradă, așa cum s-a întâmplat după drama de la Clubul „Colectiv”.

 Iată ce spune Severin mai departe în comentariul său:

Organizatorii noii „mișcări spontane de revoltă populară” nu se sfiesc să manipuleze durerea mamei celui decedat, care este împinsă să ceară răzbunare pentru moartea fiului, confundând actul de justiție cu răzbunarea, în loc să i se explice că o justiție strâmbă poată omorî mulți oameni (așa cum se întâmplă azi în România) dar nici cea mai dreaptă justiție nu poate reda viață unui singur om (inclusiv regretatului său fiu).

Atunci când printr-o serie de manevre politice nu tocmai principiale, Gabriel Oprea devenea, ca vice-premier, cel mai puternic om din executivul României, reprezentantul unui guvern occidental mi-a spus că aceasta reprezintă transformarea inacceptabilă a unui stat și așa oligarhic, într-unul mafiot. În consecință, dacă se insista în respectiva structură și componență a Guvernului, acesta avea să fie forțat să cadă, iar Oprea avea să fie tratat de o manieră care să îl scoată pentru totdeauna din joc. Chiar dacă eram de acord cu diagnosticul, nu puteam accepta terapia, întrucât eu continui să cred (poate prea naiv) că românii sunt aceia care trebuie să își facă singuri curățenie în propria curte. Oricum, „predicția” s-a adeverit.

Cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale din 2014, tot dintr-o sursă externă, am aflat că în măsura în care rezultatul votului pentru alegerile prezidențiale nu se va răsturna în turul doi (ceea ce probabilistic era greu de presupus), vor fi organizate demonstrații acuzând frauda electorală și cerând invalidarea alegerii candidatului PSD. În mod neașteptat numărătoarea voturilor a dat un alt câștigător iar recunoașterea rapidă a înfrângerii de către PSD a rezolvat problema, dar nu a mai fost timp pentru oprirea tuturor demonstranților. Așa se face că am asistat la manifestații de stradă care cereau… ceea ce deja se obținuse.

Cu mai multe săptămâni înainte de incendiul de la Colectiv, câțiva dintre foștii mei colaboratori de la Bruxelles m-au avertizat că Guvernul Ponta urmează să cadă. Întrebânu-i cum se va ajunge la aceasta, mi-au răspuns că se fac presiuni și se duc negocieri în acest sens iar dacă nu se va ajunge la un acord, Guvernul va cădea prin acțiunea străzii. Câțiva dintre prietenii mei români pot depune mărturie că le-am anticipat insurecția „tinerilor frumoși și liberi”, sfătuindu-i ca indiferent de nemulțumirile lor să nu cadă în capcană și să se alăture tulburărilor care prindeau a se înmulți și inflama în principalele orașe ale țării.

Desigur, nu credem în teoria conspirației. Putem crede, însă, și mai puțin în teoria premoniței și în cea a coincidenței. Mai ales atunci când premonițiile nu dau greș iar coincidențele nu au sfârșit. Iată de ce, văzând agitația în jurul „cazului Oprea” – un vornic Moțoc perfect, mă întreb dacă apropierea alegerilor nu impune cumva măsuri preventive pentru „corectarea” opțiunilor „greșite” ale alegătorilor? „Tinerii frumoși și liberi”, aflați acum la refacere în „cazărmi”, care au adus la putere împotriva Constituției „guvernul tehnocrat” (nu discut calitatea, ci constituționalitatea lui), ar putea fi chemați dinnou la „datorie”, de astă dată nu pentru a da jos un guvern, ci pentru a-l menține cumva la putere?