ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


La un an și jumătate după publicarea în revista Valeurs Actuelles, raportul Centrului European pentru Lege și Justiție (ECLJ) privind ONG-urile și judecătorii CEDO continuă să aducă roade, și nu dintre cele mai mici: Curtea Europeană a Drepturilor Omului tocmai și-a modificat codul de deontologie internă și a demarat modificarea regulamentului său privitor la conflictele de interese. O analiză publicată de Grégor Puppinck în ValeursActuelles.com

În februarie 2020, ECLJ publica un raport care a făcut înconjurul lumii, pe tema ONG-urilor și a judecătorilor CEDO, arătând că cel puțin 22 dintre ultimii 100 judecători ai Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) sunt foști colaboratori a 7 fundații și ONG-uri și că aceștia au judecat foarte adesea cauze susținute de propriile lor organizații, aflându-se în situații flagrante de conflict de interese. Printre aceste organizații, Open Society (Societatea Deschisă) a lui George Soroș iese în evidență prin faptul că 12 dintre colaboratorii ei au devenit judecători la Strasbourg și prin faptul că tot Open Society finanțează și celelalte 6 ONG-uri în cauză, uneori chiar cu mare larghețe. Prezența masivă a unor judecători proveniți din aceeași rețea dă mărturie despre influența marilor fundații și ONG-uri private asupra sistemului european de protecție a drepturilor omului, punând sub semnul întrebării imparțialitatea acestuia. Acest raport a ridicat o serie de întrebări în materie de procedură și etică judiciară, care au fost supuse atenției instanțelor Consiliului Europei.
 
Grégor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege și Justiție (ECLJ), face mai jos un rezumat despre victoria obținută de organizația pe care o conduce în privința transparentizării practicilor CEDO. Textul continuă sub VIDEO:
 
Descoperiri care n-au făcut decât să-i îngrijoreze pe observatori

CEDO, deși „furioasă” (după cum titrează le Monde), a decis să nu răspundă public la acest raport, spre deosebire de numeroși responsabili politici și mai mulți miniștri - mai ales cel bulgar și cel rus - care și-au manifestat public îngrijorările față de această situației. Până și Comitetul de Miniștri, instanța supremă a Consiliului Europei, care-i reunește pe cei 47 de ambasadori și de care depinde Curtea Europeană, a fost constrâns să recunoască public veridicitatea raportului, indicând dorința de a reevalua „până în 2024, în lumina experienței dobândite, eficacitatea sistemului actual de selecție și de alegere a judecătorilor Curții” (8 aprilie 2021). La scurt timp după aceea, pe 20 aprilie 2021, Open Society a eșuat pentru prima dată în încercarea de a-și vedea ales unul dintre salariații săi care a candidat pentru postul de judecător la Starsbourg. Barajul raportului ECLJ a fost prea puternic.
 
Pe 26 iulie, Comitetul de Miniștri s-a exprimat public încă o dată, în replică la două întrebări parlamentare, subliniind disfuncționalitatea procedurii de recuzare a judecătorilor și imposibilitatea de a cere o revizuire a deciziilor Curții. Acest răspuns, la fel ca precedentul, a arătat întreaga atenție pe care ambasadorii o au asupra acestor chestiuni, precizând totodată că numai Curtea este singura în măsură să rezolve aceste probleme. Și aici, Comitetul de Miniștri indică o portiță de ieșire arătând faptul că CEDO a început să-și reexamineze propriul regulament, „inclusiv articolul 28” care se referă tocmai la chestiunea conflictelor de interese. În sfârșit!

Insuficiența acestui articol 28 din regulamentul Curții a fost în mod clar denunțată în raportul Centrului European pentru Lege și Justiție (ECLJ) deoarece nu îi obligă pe judecători să-și declare situațiile de conflict de interese și nu prevede nici o procedură formală de recuzare. Revizuirea acestui articol este necesară și putem să ne bucurăm că este făcută, chiar dacă se realizează de manieră confidențială și nu se va finaliza, probabil, decât peste mai multe luni.
 
În fine, o altă consecință importantă și deloc insignifiantă, a raportului: CEDO a publicat pe 2 septembrie o nouă versiune a „rezoluției sale de etică judiciară” adoptate pe 21 iunie 2021. Este vorba despre un text intern care precizează regulamentul Curții și obligațiile deontologice ale judecătorilor. Textul precedent data din 2008; comparându-l cu noul text, se pare că revizuirea este una profundă și răspunde parțial la provocările ridicate Curții de raportul ECLJ. Noul text „strânge șurubul”, întărind obligațiile de integritate, independență și imparțialitate ale judecătorilor. Ca urmare a raportului ECLJ, rezoluția îi obligă în prezent pe judecători să fie independenți față de orice instituție, inclusiv față de orice „organizație” sau „entitate privată”, referindu-se la ONG-uri și alte fundații, cum ar fi Open Society. Textul adaugă faptul că judecătorii „trebuie să fie liberi de orice influență nejustificată, fie ea internă sau externă, directă sau indirectă. Aceștia se abțin de la orice activitate, comentariu sau asociere, refuză orice instrucțiune și evită orice situație care ar putea fi interpretată ca aducând atingere exercitării funcțiilor lor judiciare sau ca fiind de natură să afecteze încrederea publicului în independența lor”. Textul precedent era mult mai lapidar. 
 
În privința imparțialității, noul text adaufă interdicția explicită de „a participa la orice afacere care ar putea să prezinte vreun interes personal pentru ei”, întîrind astfel prevenirea conflictelor de interese. În afară de aceasta, judecătorii trebuie să se abțină „de orice activitate, comentariu sau asociere care ar putea fi interpretate ca fiind de natură să afecteze încrederea pe care publicul e dator s-o aibă în imparțialitatea lor”.
 
Evitarea unei repetări a vizitei președintelui CEDO în Turcia

Noua rezoluție de etică judiciară a Curții le impune, totodată, judecătorilor să fie sârguincioși în exercitarea funcției lor judecătorești, să-și limiteze activitățile exterioare și, încă mult mai semnificativ, să-și țină limba în frâu abținându-se de la „a se exprima, sub orice formă și sub orice mijloc, într-o manieră care ar aduce atingere autorității sau reputației Curții, sau care ar fi de natură să dea naștere unor îndoieli rezonabile în privința independenței sau imparțialității lor”. Este vorba aici de o încercare a Curții de a limita criticile aduse la adresa ei chiar de către judecători; această interdicție vine în urma publicării cărții fostului judecător sloven Boštjan Zupančič prin care acesta dezvăluie aspecte problematice ale funcționării interne a CEDO, după ce a activat în cadrul acesteia timp de 18 ani (Despre Curtea europeană a drepturilor omului, Retrospectiva unui inițiat / Sur la Cour européenne des droits de l’homme, Rétrospective d’un initié (1998-2016), L’Harmattan, 2018).
 
O altă nouă interdicție se referă la acceptarea „oricărei decorații sau distincții în timpul exercitării funcției lor de judecători ai Curții”. Această măsură vine după scandalul provocat de modul în care actualul președinte al CEDO „s-a aranjat” în timpul unei călătorii oficiale în Turcia în septembrie 2020, acceptând să primească o diplomă de doctor honoris causa din partea universității de stat, în timp ce a „omis” să se întâlnească cu opozanții și victimele regimului Erdogan. Astfel, nu va mai fi posibil ca cineva să le flateze judecătorilor ego-ul și să-i manipuleze oferindu-le diplome de doi bani. 
 
Astfel, scandalul privitor la raportul despre „judecătorii lui Soroș” produce efecte deoarece raportul este îndreptățit. Era nevoie să fie zguduită Curtea, cu riscul de a încasa contralovituri, pentru a se ajunge la o ameliorare a procedurilor sale interne. Scandalul era unul necesar în fața inerției instituției și a adâncimii influenței exercitate asupra ei de aceste câteva ONG-uri și fundații private. Totuși, mai rămâne încă mult de făcut, deoarece Curtea Europeană nu-și impune încă respectarea tuturor regulilor pe care ea însăși le prescrie instanțelor naționale în ceea ce privește transparența și dreptul la un proces echitabil. Mai multe recomandări precise, formulate de ECLJ și susținute de eminenți juriști, își așteaptă însă răspunsul. ECLJ va avea grijă ca ele să rămână pe ordinea de zi.

În fine, dincolo de chestiunile de procedură, speranța este ca acest raport - la fel ca mai recentul Raport privind finanțarea experților Consiliului Drepturilor Omului - să continue să producă o conștientizare a fenomenului în creștere al influenței câtorva fundații private și ONG-uri asupra instanțelor internaționale care definesc politica mondială în materie de drepturi ale omului și democrație.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews