Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (1)

• Tache Mache 09.11.2019 00:35

  • Stânga "autentică" și alegerile
  •  
  • Un argument de care m-am cam plictisit: argumentul stângii autentice, necorupte și europene, pe care chipurile, orice intelectual de stânga care se respectă ar trebui să o susțină din rațiuni igienice. În termeni concreți, aceasta se traduce totdeauna în ideea că adevăratul intelectual de stânga va pune umărul la demolarea stângii corupte și agramate pe care o reprezintă PSD-ul, ca să o înlocuiască... cu ce? Cu cei câțiva intelectuali care au convingeri de stânga autentice? Poate să fie înlocuit un partid și mai ales funcția socială exercitată de acesta de câțiva intelectuali împrăștiați, deseori divizați, izolați social și lipsiți de experiență politică și de orice fel de cunoștințe practice în materie de administrație publică? E asta o gândire de om matur, sau de om care n-a depășit stagiul de dezvoltare cunoscut ca mintea copiilor? Cu stânga ălora care nu sunt în stare să strângă nici cinci semnături pe membru de partid?
  •  
  • Sau poate că intelectualul de stânga autentic ar trebui să pună umărul la înlocuirea inautenticei stângii pesediste cu stânga useriștilor deghizați, care își descoperă, periodic, "autentica" identitate politică, de dreapta, iar asta, vorba lui Caragiale, doar în momentele politice esențiale! În ultimă instanță, concluzia practică a acestui tip de argument este aceea că autenticul intelectual de stânga se va strădui să înlocuiască inautentica stângă pesedistă cu dreapta autentică, cea care, spre deosebire de stânga autentică, chiar există. De fapt, este singura realitate care, în mod concret, există în momentul de față în afara PSD, singura forță politică relevantă care mai redistribuie cât de cât rezultatele creșterii economice și mai furnizează ceva protecție socială. Ceilalți, vor oferi întotdeauna mai puțin decât PSD-ul, adică vor pune presiune economică și mai mare pe o populație și așa destul de săracă.
  •  
  • Așadar, cei care îmi reproșează că nu susțin "stânga autentică", să-și asume faptul că, în termeni concreți, argumentul lor se traduce în voturi pentru dreapta autentică. Făcând abstracție de sexomarxism, care, Slavă Domnului, nu reprezintă specialitatea PSD-ului, ci a tovarășilor de drum ai lui Adrian Papahagi, dacă am de ales între o stângă inautentică și o dreaptă autentică, aleg stânga inautentică. Asta înseamnă că îmi place PSD-ul? Evident că nu. Dar în viață nu alegi ce-ți place, ci ce poți. Altminteri, putem să fim cât vrem de "autentici" în sufletul nostru și în luările noastre de poziție, atâta timp cât în ziua votului ne facem datoria de a fi pragmatici și responsabili.
  •  
  • Eu mai multă piață liberă nu vreau. Mi-ajunge atâta câtă trebuie să suport acum. Nu vreau nici pentru mine, nici pentru marea masă a concetățenilor mei. Așa că, atât din interes personal, cât și din responsabilitate față de binele comun, care slavă Domnului, se intersectează în cazul de față, votez în consecință. Aceasta mi se pare dimensiunea esențială, în momentul de față, mai ales în condițiile unui PSD slăbit.
  •  
  • Dacă mi se servește anticorupție, oricum politizată și selectivă, la pachet cu austeritate - și, în mod concret, asta mi s-a servit ani la rând - răspunsul meu este: nu, mersi. Iar dacă partizanilor luptei anticorupție chiar le-ar fi păsat de lupta anticorupție, nu mi-ar fi servit-o, ani la rând, la pachet cu austeritatea, nu ar fi subminat, ei înșiși, susținerea politică de care au nevoie și pe care, de fiecare dată când sunt alegeri, vin să mi-o ceară. Dar asta demonstrează că anticorupția, în forma în care este practicată acum, nu este decât un ambalaj pentru austeritate. Pe nimeni nu interesează anticorupția, atâta timp cât ea nu își exercită funcția de temelie, proptea și justificare morală a austerității. Iar în condițiile astea, nici pe mine nu mă interesează anticorupția.
  •  
  • În plus, istoria ultimilor 15 ani a demonstrat nu doar că PSD-ul nu se poate reforma, ci și că este incapabil să oprească lupta anticorupție. În mod paradoxal, cel mai mare dușman al acesteia este tocmai austeritatea căreia trebuie să-i slujească drept temelie, dar care reușește, periodic, să resusciteze PSD-ul, pentru că PSD-ul răspunde unei nevoi sociale, care va rămâne și după dispariția sa. Mă rog, austeritatea a resuscitat periodic PSD-ul cel puțin la nivel de vot popular, și ăla din ce în ce mai firav, de la un ciclu electoral la altul, pe măsură ce se schimbă profilul demografic al țării, căci altminteri, PSD-ul nu e în stare să guverneze nici măcar când câștigă alegerile cu 45%.
  •  
  • Deci, PSD-ul e oricum condamnat să iasă din istorie. E doar o chestiune de timp. Dar între timp, noi ăștiălalți trebuie să ne gândim cum putem să mai supraviețuim de la un salariu la altul și de la o guvernare la alta. La fel cum ar trebui să ne gândim ce o să facă dreapta cu o majoritate de 55% înainte de redistribuire, dacă se repetă scenariul de la europarlamentare, în condițiile în care am văzut ce a făcut, în trecut, cu majorități mult mai firave și cu o poziție mult mai slabă în instituțiile de forță decât cea de acum. Și trebuie să transmitem, prin vot, un mesaj: că existăm și că vom reacționa (prin vot, că altfel nu-i doare) dacă băieții care au ajuns la butoane se apucă să facă ceea ce tot ne amenință că au de gând să facă. E datoria lor să ne recâștige încrederea, de care și-au bătut joc ani la rândul - de altfel, au și început demersurile, în acest sens, prin numirea lui Câțu la Finanțe; nu e datoria noastră să înghițim, cu naivitate, aceleași ieftine platitudini moralizatoare pe care după aia le plătim din buzunarul nostru și le plătim cu atât mai scump cu cât ne situăm mai aproape de baza piramidei sociale.
  •  
  • Pentru moment, este tot ceea ce putem face. Pe termen lung, nu cred că din cenușa PSD-ului se va naște o nouă stângă autentică, ci cel mai probabil se va repeta scenariul brazilian sau scenariul pe care am reușit să-l evităm în 2000, tot datorită PSD-ului și tot după o extraordinară guvernare de dreapta care ne promisese asanarea morală a societății, o țară ca afară și soluții economice precum cele dictate de oamenii cu cravată veniți din lumea civilizată.
  •  
  • Până atunci, însă, ne descurcăm cum putem și cu ce avem. La nevoie, cu Coana Viorica. Pentru că, vorba aceluiași Caragiale, "e damă bună"!
  • https://www.facebook.com/alexandru.racu.7/posts/10158039431721614

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.