Către Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Sanse

relatiipublice@mfamilie.gov.ro

In atenția doamnei ministru Natalia-Elena Intotero

contact@intotero.ro 

Stimată Doamnă Ministru,

Cu privire la proiectul unei legi a familiei, care figurează în programul legislativ cu termen de prezentare în guvern în luna iunie 2024, Alianța Părinților atrage atenția asupra următoarelor aspecte:

Intenția declarată a proiectului este  „recunoașterea diversității formelor de familie - familia tradițională, familia monoparentală, familii adoptive, etc”.

Vă semnalăm faptul că "familia tradițională” (adică "naturală”), "familia nucleară”, "familia monoparentală”,"familia adoptivă”, ”familia extinsă”,  sunt  deja recunoscute,  nu reprezintă concepte noi și, deci, nu au nevoie să fie definite/recunoscute o dată în plus.

Nu este clar la ce se referă "etc”în argumentarea prioectului.

Intr-un interviu relativ recent la Euronews România, la solicitarea de a defini familia, ați afirmat că "fiecare interpretează după felul său de a fi” (?!), iar apoi ați definit-o astfel: ”familia înseamnă acele persoane care își doresc și sunt susținute să aibă copii”.

Considerăm afirmațiile de mai sus extrem de grave, deoarece relativizează într-un mod inacceptabil conceptul de familie, instituție fundamentală în toate societățile, cea mai veche dintre instituțiile create de om de-a lungul existenței sale social-istorice.

Răspunsurile dumneavoastră, adesea evazive, pot fi puse în contextul atacului tot mai virulent la adresa familiei naturale, atac care are drept scop obținerea recunoașterii instituționale din partea statului a relațiilor între persoane de același sex. In cursul interviului menționat nu ați exclus ferm această perspectivă - ca fiind incompatibilă cu conceptul de familie - ci v-ați rezumat la a afirma că un astfel de demers nu intră în competența Ministerului Familiei.

Acest lucru îl știm și noi; devine, însă, evident faptul că, nefiind consecința unei nevoi reale de acoperire legislativă a unor situații concrete, proiectul dumneavoastră pentru o lege a familiei ar avea exact rolul de a pregăti terenul pentru o astfel de schimbare.

Referindu-se la așa-zisele căsătorii între persoane de același sex, premierul Marcel Ciolacu a afirmat că „societatea românească nu este încă pregătită pentru așa ceva”. Problema este pusă în mod greșit. In această chestiune nu de „pregătire” este vorba.

Societatea românească are la dispoziție experiența altor țări și trage concluziile pe care le impune analiza critică a acestei experiențe: este evident că asistăm la implementarea unor politici de demolare a instituțiilor tradiționale - familie, biserică, națiune și stat. Asistăm la devalorizarea și coborârea în derizoriu a instituției căsătoriei prin redefinirea familiei și înlocuirea sa cu niște parodii fără utilitate socială. Distrugerea instituției căsătoriei a devenit politică oficială a multor guverne, organizații internaționale și tribunale, iar corectitudinea politică etichetează drept „discurs al urii” orice referire la normalitate.

Atacul asupra familiei naturale este unul ideologic. Acolo unde cuplurile uni-sex au obținut statut de familie, această recunoaștere a fost urmată de transformări dramatice la nivel social și de o răsturnare a valorilor fundamentale ale societății.

Familia naturală este singura care poate asigura viitorul unei națiuni, perpetuarea speciei șistabilitatea socială. Niciun fel de "pregătire” nu poate schimba acest adevăr.

Ne-am aștepta ca un ministru al Familiei să poată defini familia drept uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, adică de sex și gen masculin și feminin, biologic, natural, nemodificat prin niciun act medical. Orice altă asociere nu este o familie și orice încercare de acordare a acestui statut unui alt fel de asociere ar fi în gravă contradicție cu etosul românesc și cu valorile la care aderă majoritatea covârșitoare a cetățenilor României.

Acceptarea faptului că există persoane care au o anumită practică sexuală, alta decât cea heterosexuală, nu trebuie confundată cu instituționalizarea respectivului tip de comportament sexual prin acordarea statutului de familie.

Precizarea "sex și gen” în definiția de mai sus a devenit necesară în contextul în care ideologia de gen, promovată tot mai agresiv, afirmă (fără niciun fundament științific), că "genul” nu ar fi sinonim cu sexul biologic, "genul” fiind un construct social eligibil și schimbabil de-a lungul vieții.

Ați făcut, de asemenea, referiri la adopție, la fertilizarea in vitro și la stimularea natalității. Acordarea statutului de famile cuplurilor de același sex nu ar fi de natură să stimuleze natalitatea, dar ar fi inevitabil urmată de acordarea dreptului la adopție. Experiența confirmă că oriunde au fost legalizate parteneriatele și „căsătoriile” între persoanele de același sex, a fost legiferat și dreptul de adopție/ de obținere a copiilor prin adopție, mame surogat etc.

Dacă pentru dumneavoastră ”familia înseamnă acele persoane care își doresc și sunt susținute să aibă copii”, probabil că nu vedeți nicio problemă legată de faptul că definiția pe care dumneavoastră o dați familiei deschide porți spre situații aberante.

In cazul în care un cuplu uni-sex obține copilul prin fertilizare in vitro sau apelând la o mamă-surogat, acel copil este tratat ca o marfă, prioritară fiind dorința adulților respectivi și nu interesul major al copilului, al cărui drept de a avea o mamă și un tată nici nu intră în discuție.

Acel copil ar fi, de asemenea, lipsit de identitate. Stiți, fără îndoială, că mulți copii abandonați în instituții sau adoptați, chiar dacă sunt iubiți de familia adoptivă, doresc să-și cunoască părinții biologici. Uneori îi caută toată viața. Acest impuls vine din nevoia fundamentală de cunoaștere a propriei origini. Cine sunt părinții unui copil conceput dintr-un ovul de la o donatoare necunoscută, spermă de la un donator necunoscut, născut de o mamă surogat și adoptat de un cuplu uni-sex, care – evident – nu poate avea copii ? 

Atragem atenția asupa unui alt aspect: promotorii „căsătoriei” între persoane de același sex și ai adopției de către astfel de cupluri argumentează sentimentalist: „nu este mai bine pentru un copil să fie crescut de doi adulți gay decât să trăiască în canal sau într-un cămin unde e supus abuzurilor?” Răspunsul este că niciuna dintre aceste situații nu este de dorit, că nu se pune problema de a alege între ele și că abuzul sexual asupra copilului este foarte frecvent în cuplurile uni-sex. Vă putem pune la dispoziție studii, statistici și articole de presă care confirmă faptul că, adoptați de astfel de cupluri, copiii sunt expuși unui mare risc de a fi exploatați sexual.

Un model de succes pentru creșterea natalității (pe care vă recomandăm să-l studiați) este cel polonez, un model ancorat în normalitate și respect față de familia naturală, singura care există.

Dat fiind faptul că legislația existentă, referitoare la aspectele pe care le-ați menționat ca teme majore ale proiectului în discuție, acoperă nevoile legislative în domeniu, considerăm că demersul unei legi a familiei este lipsit de obiect.

Solicităm clarificarea poziției dumneavoastră, în calitate de ministru al Familiei, cu precizarea definiției familiei și căsătoriei. Nu vom considera satisfăcător un răspuns ambiguu, eventual cu declinarea competențelor Ministerului Familiei, sau trimiteri vagi la „diversitate”, „non-discriminare” și „incluziune”.

Solicităm număr de înregistrare și răspuns în termen legal prin email pe adresa office.aliantaparintilor@yahoo.com

Cu stimă,

Prof. Popa Olimpia- Director Departament Educație-Sănătate                                                                                  

                                                              Vicepreședinte