ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ambasadorul rus la București, Valeri Kuzmin, consideră că dialogul pragmatic dintre România și Rusia este împiedicat de o „rusofobie istorică neîntemeiată”, deși politicieni români i-ar fi spus, în cadrul unor discuții private, că este necesară o întărire a relațiilor româno-ruse.
 
Într-un interviu pentru Jurnalul Național, ambasadorul rus la București vorbește și despre scutul de la Deveselu, despre care spune că face parte dintr-o rețea antibalistică americană la nivel global care înconjoară Rusia și China și care poate căpăta și un caracter ofensiv, dar și despre situația din Republica Moldova.

„Aș spune că cea mai potrivită evaluare a relațiilor noastre bilaterale în situația actuală este că acestea ar fi putut fi mult mai bune. Altfel, nu sunt așa pesimist, nu cred că aceste relații sunt sortite să rămâne dependente de conflictele globale ca, de exemplu, disputele ruso-americane. În această privință, nu sunt în măsură ca diplomat acreditat să ofer sfaturi Guvernului sau altor instituții cârmuitoare din România. Cel puțin, în țara mea considerăm că asemenea sfaturi sau idei autoimpuse sunt inacceptabile ca intervenții în politicile interne. Obstacolul major în îmbunătățirea relațiilor noastre - care sunt încă vii, iar anul trecut au fost niște semne de redresare în diferite domenii - într-un sens figurat, este importanța ca România să facă distincție între angajamentele luate în alianțele NATO sau Uniunea Europeană și interesul său național. Nu încerc să-ți spun că România ar trebui să-și abandoneze angajamentele sau să nu le respecte, dar Rusia a fost cea care a tot promovat ideea integrării integrărilor. De cealaltă parte, a fost Bruxelles-ul, care, implicit sau în mod deschis, a spus că țările din blocul estic trebuie să aleagă între Vest și Est, ori Rusia, ori Bruxelles. Aceasta nu este logica noastră”, a subliniat diplomatul rus.

Scutul de la Deveselu

„Ce a provocat stagnarea relațiilor noastre?, revenind la prima întrebare. Lipsa dialogului la nivel politic. Ca rezultat vedem că, privind cu cea mai mare toleranță posibilă angajamentele aliate luate de România, vedem că România nu a înțeles încă măsurile de securitate națională luate de Rusia în perspectiva teritoriului său vast. Nu pot fi luate aceste măsuri doar în baza unor considerente regionale. Acestea sunt orientate către a lua în considerare toți factorii de instabilitate politică globală și baza de la Deveselu, indiferent de atitudinea României și garanțiile primite de la americani, este, în mod obiectiv, unul dintre elementele care leagă rețeaua americană antibalistică la nivel global. Bineînțeles, ani buni ni s-a spus că nu vizează Rusia, ci este pentru a intercepta rachetele iraniene. Dacă iei o hartă a lumii, vei vedea că elementele acestei rețele antibalistice globale sunt depozitate și înconjoară Rusia și China. Nu știm pentru ce a fost făcut. Nu ne interesează ce spun ei, dar știm că această facilitate a fost făcută pentru interceptarea rachetelor. Avem în minte că americanii, unilateral, au renunțat la tratatul americano-sovietic ABM din 1972, care a fost al doilea pilon al stabilității globale. Vedem baza de la Deveselu ca un element al acestei rețele globale antirachetă care înconjoară Rusia și care poate fi ușor reechipată cu rachete de croazieră, care pot fi ușor echipate și cu încărcătură nucleară, pentru că tehnic sunt construite pentru asta.

Ce ar trebui să facă România?

„Este o întrebare potrivită, dar nu pentru mine, ci pentru Guvernul vostru. Ce ar trebui să facă România cu Deveselu... Ați semnat niște tratate, cred. NATO și Uniunea Sovietică au semnat un pact la sfârșitul anilor 80, când Tratatul de la Varșovia nu mai era în vigoare, au semnat un act fundamental în care era stipulat că niciun efectiv de trupe militare nu va fi detașat în apropierea granițelor Rusiei. De atunci, țările din vecinătatea noastră au devenit membre NATO, astfel încât, țări NATO sunt vecinii noștri direcți. Cine a încălcat regulile? Cine a fost primul?”, a spus ambasadorul Rusiei.

Întrebat dacă România ar recunoaște Crimeea ca parte legitimă a Rusiei, Rusia ar fi mai mai dispusă să discute problema unei posibile reunificări a Basarabiei cu România, diplomatul rus a declarat:

„Te joci cu niște cuvinte care nu sunt ale tale. Îmi cer scuze că nu sunt așa corect politic în expresie. Problema este sau provocarea este că, pentru a rezolva orice situație conflictuală, trebuie să existe voință politică reciprocă. Dacă există voință, acolo avem și calea, e un proverb britanic pe care îl știu din copilărie. Unde nu există voință, cert nu există calea. Pentru că rezolvarea oricărei probleme prin forță, atunci când este implicată Rusia, este practic imposibilă. Deci dacă există voință, suntem dispuși să discutăm, să luăm în considerare, să ajustăm, să răspundem intereselor tuturor părților interesate. Dar trebuie să începem prima dată. Dacă începem să speculăm pentru a produce niște fantezii, ce s-ar întâmpla dacă?... Sau poate un înger va coborî din cer și ne va spune că acei politicieni teribili ar trebui să fie mult mai constructivi și mult mai deschiși. Cu tot respectul, vă spun că, în toată experiența mea personală, nu am văzut îngeri coborând din cer.
 
Ambasadorul Moscovei la București spune că sunt politicieni care ar dori ca România să aibă un dialog constructiv cu țara sa.
 
„Evident că în România, ca și în alte țări, există politicieni mai deschiși, alții mai puțin, la o colaborare pragmatică, chiar fie și doar de dragul interesului național. Din multele conversații private pe care le-am avut cu politicienii români - au fost membri ai Parlamentului, ai Guvernului, din administrația locală, activiști, reprezentanți ai ONG-urilor - am înțeles că un număr mare de persoane din România simt că relațiile bune ar trebui reluate, că o cooperare e o formă de pragmatism și posibilitățile care nu sunt valorificate în prezent în termeni comerciali, de negoț, în investiții sau în dezvoltarea tehnologică au fost niște înțelegeri care în trecut s-au dovedit a nu fi deloc rele. Cât despre întrebarea ta, literalmente, trebuie să-ți spun că toate aceste conversații private despre care ți-am spus nu înseamnă că persoanele respective în spațiul public nu doresc să păstreze discreția. De ce? După mintea mea, pot judeca în baza experienței de doi ani pe care am avut-o că, în public, persoanele respective preferă să păstreze discreția pentru motive ce țin de slăbiciunile tradiționale ale dialogului pluralist în discursul vostru politic. Din cauza cultivării în povestea voastră politică a unor fobii istorice total neîntemeiate față de Rusia, poporul rus, și liderii săi, în această privință, nu pot decât să-mi exprim dorința ca trendul pozitiv și pragmatismul să predomine și asemenea prejudecăți să nu mai fie o piedică în calea relațiilor noastre”, a continuat el.

Interviul integral poate fi citit AICI.