Jurnalistul Liviu Mihaiu a publicat pe Gândul.info o analiză despre implicarea serviciilor secrete în politică, presă și justiție. Concluzia  jurnalistului este că avem „toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forță ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat și încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituției și a legilor de funcționare a Justiției, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluție încoace”.


Redăm mai jos pasaje din acest text:

Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societății civile, a fost prima oară când reușeam să vorbesc de pe poziția unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenție, de către Președinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete.

Poziție pe care mi-o câștigasem nu numai după 12 de activism civic, dar și ca ziarist de investigații ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoiești scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă și să-ngroape foarte multe dosare care "certificau participarea noilor sereiști la Mineriadă și urmărirea demonstranților din Piața Universității” sau Străuleștiul victimelor Revoluției și Mineriadei.

Toate erau erau operațiunile foștilor securiști preluați de regimul Iliescu cu sigla schimbată. 
În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securități pe numele șefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, și câștigasem după 2004, alături de redacția Cațavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacție de către SRI-ul aceluiași Măgureanu, fiiind susținători ai căpitanului Bucur, primul "whistle blower” din sistemul de Securitate. Știam "de pe front” ce vorbesc în fața celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securității naționale.

Printre alte nemulțumiri ale societății civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Președinția a refuzat să le facă publice cu toate insistențele unora dintre noi: 

"Este ceva profund în neregulă în mersul democrației noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniție și supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din țara noastră” 

Cunoșteam forța de regenerare a Securității și urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponențial spre cer din motive geostrategice și militare, împinși fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.

S-a întâmplat și mult dorita dekaghebizare, operațiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL. 

Dar mai știam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, și că, deși avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Așa că, în spatele acestei misiuni de reașezare a României pe fundația valorilor euro-atlantice, în România s-a construit Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security, despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul.
Ca să nu credeți că dețin monoman și nedocumentat această "obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniță, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care "armata deține un stat” și "nu statul deține o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) și în  (2017)  într-o publicație profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica și „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbește despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanțelor, numărul de posturi ocupate in instituțiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.” 

La acest număr nu se adaugă numărul celor aflați în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .

La apogeul său, Securitatea ceaușistă a avut 15.000 de ofițeri interni și o rețea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.

Existența acoperiților în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în "nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală și recunoscută în mai multe rânduri de însuși fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care "băieții” iau al doilea salariu și-și aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetățeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informații de securitate națională pentru stat”

 A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă

Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAȚ-ul lui Traian Băsescu , drept "vulnerabilitate la adresa siguranței naționale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenței presei prin modul ulterior de acțiune al Sistemului în anihilarea societății civile. Enunț pe care fostul consilier al președintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică:  ”Ori Presa, ori Democrația!” 

Așa că presa liberă a dispărut și din mâinile ziariștilor, și din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă "mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependență de serviciile secrete.

Episodul public ce arată forma vizibilă și istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spațiul public într-un câmp de propagandă și nu de informare a cetățeanului, se regăsește într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:

Amestecarea puterilor în stat

Existența serviciilor în politică, economie, administrație, justiție(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, președinție, televiziune, educație, masonerie, asigurări, regii autonome, viață privată, ong-uri și, nu-i așa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă și probată de mai multe declarații ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horațiu Dumbravă-CSM, Cozmin Gușă, actualmente acționar la Realitatea TV) și a avut ca rezultat transformarea României într-un stat polițienesc sub acoperire, de tip "deep state”.

Stat care, nu-i așa, luptă pentru democratizarea țării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporții gigantice. Preluare care a alterat anticonstituțional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete și într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupție în tradiționala bătalie istorică dintre Partid și Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe față, fără precedent în istoria recentă. 

În mod tradițional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securității (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete și drepturi, unele ilegale și neconstituționale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit. 

Ba mai mult, raportul de forțe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziția să-și ia subteran binecuvântarea de la instituțiile de forță.

Justiția „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupția, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.

Așadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse și celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului. 

Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiție a denunțului (majoritatea copleșitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunțuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariștilor de investigație "old school”(corifei ai anchetelor anilor '90 și adepți ai lustrației) la concluzia că Justiția română este îndrumată și influențată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică și tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la București. 

De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte și actualul șef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă și reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Națională a Judecătorilor din România), fără să reușească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa "mare” ignorând cu bună stiință subiectul. Iată ce întreba șefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :

„Propun Președintelui un referendum în care cetățenii să fie întrebați dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiție”.

Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe "România curată”:

"În atmosfera asta de populism anti-corupție de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii și controlul puterii judiciare depășește orice limită” .
 
Analiza integrală poate fi citită AICI.