ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



După zece ani de mandat aproape încheiați ai sasului care ne promitea în principal normalitate și educație, iar în subsidiar speranța unei Românii cât de cât prospere, predictibile și occidentalizate, tragem linie și aflăm că toate aceste obiective au fost ratate fără echivoc.
 
Occidentalizarea am aflat-o doar pe linie propagandistică, total indezirabilă pentru noi toți. Predictibilitatea a devenit oricum o utopie în circumstanțele geopolitice actuale, dar conducătorii noștri parcă se zbat pentru exacerbarea lipsei acesteia, mai ales din punct de vedere economic, dar și din cel al unui posibil – Doamne ferește – război. Din punct de vedere al prosperității rămânem ultimii din UE, organizație care la rândul ei, încet și sigur, se va zbate la coada clasamentului mondial. Ne-ar mai fi rămas educația – chestiunea care era cel mai ușor de implementat, cu condiția să fii existat voință politică în acest sens.

Aceasta nu doar că nu a existat, ci din contră, parcă s-a manifestat altminteri, pentru că educația românilor a ajuns să fie la pământ. După alegerile din 2019, unde România Educată s-a anunțat cu multă pompă, am asistat la distrugerea sistematică a acestui ideal – de la ani întregi când tinerii nu au făcut practic școală, din cauza măsurilor aberante adoptate în timpul pandemiei, la nivelul ajuns-până-la-cer de droguri în școli (inclusiv cele din mediul rural – baie în curte dar droguri la purtător), la faptul că elevii minori fac sex în băile școlilor (fapt despre care multă lume știe, dar nimeni nu vorbește!), la faptul că în România nici măcar nu se pune problema interzicerii telefoanelor în școli (deși în Grecia de pildă a fost luată această măsură, cert este că tinerii români au ajuns să scrie MIAU ca pisica.

Ei bine, o astfel de situație distruge o națiune. Iar această Românie în care am ajuns pe nesimțite să trăim este perfect reflectată de candidații propuși de partidele mari la alegerile prezidențiale. A ajuns să nu mai conteze expertiza – contează doar cine este mai gălăgios. Aici mă refer, evident, la doamna Elena Lasconi. Deoarece CV-ul ei școlar este dezastruos, o califică în cel mai bun caz pentru un post de doamnă de serviciu – cu toată deferența pentru această meserie, este înmiit mai onorabilă decât cea de a-ți vinde trupul, așa cum practică din păcate prea multe românce.

Conform newsweek, „Elena Lasconi a fost un student foarte slab, care a terminat o universitate privată foarte slabă la acea vreme – Ecologică – într-un oraș din Ardeal, la Deva. Lasconi a ascuns faptul că a urmat timp de 5 ani Facultatea de management, specializarea Economia Turismului și Comerțului Internațional. Doar examenul de licență și-l va da la ASE, după o pauză de 3 ani, în 2004. Lasconi avea 32 de ani.” Deci vorbim de 10 ani pentru a termina … nici măcar o facultate de mâna a treia – ci una de ultimă speță. Ce are de spus Lasconi în apărarea dumneaei? Că a născut un copil și asta a încurcat-o. Păi câte femei nu aduc pe lume copii și au rezultate bune și foarte bune la studii? Inclusiv mama mea a terminat a doua facultate după ce eu m-am născut – și vă garantez, nu ecologie la Deva, la privat, cu media 6 și ceva, asemeni doamnei Lasconi – sau Lăsconi, așa cum este numele ei real.

Așadar, se exclude faptul că dacă a avut un copil nu a mai putut să învețe. Iar dacă a învățat, înseamnă că atât are capacitatea? Pentru că aici vorbim despre capacitate intelectuală redusă. În consecință, cum să ai tupeul să conduci un partid – USR -, darămite și de doctrină progresistă? Cum să ai tupeul să vrei să conduci o țară? Știți cum? Pentru că în campania pentru prezidențiale, candidații partidelor mari nici măcar nu se duelează în universități absolvite, ce să mai discutăm despre posibile masterate sau doctorate obținute pe bune, la universități care posedă un minim prestigiu? Candidații noștri se duelează în notele de la BAC – asta a ajuns să fie România anului 2024.

Evident că Lasconi – în situația în care e – are tupeul necesar pentru a candida. Că doar se compară cu nea’ Ciucă, care este plagiator dovedit. Se compară cu nea’ Geoană, care a fost acuzat de plagiat, dar a fost absolvit de această acuzație printr-o decizie administrativă cu cântec. Se compară cu nea’ Ciolacu, care nu-și mai amintește nota de la BAC, sau cu nea Simion’, care chiar se recomandă prin nota obținută la BAC. De parcă se poate conduce o țară prin materia învățată la BAC.

Nu scriu acest text din postura de mare savant – am minima decență de a mă uita în oglindă. Până să mă apuc serios de sportul de performanță eram un elev premiant, cu rezultate bune și la olimpiadele școlare. Dar mai apoi s-a dovedit că performanța în școală nu este compatibilă cu cea în sport – nu am reușit să găsesc vreo formulă magică în sensul ăsta. Totuși, măcar mi-am dat seama ulterior că am lipsuri. Am încercat să le recuperez, prin 6 ani de studii superioare în străinătate și multe cărți citite. Și încă continui, educația este un proces care în mod normal nu ar trebui să se oprească niciodată.

Drama pe care o trăim noi, românii, este că domnii candidați de mai sus nu doar că nu își propun să recupereze câte ceva din lipsuri – nici măcar nu vor să admită că le au, deși nu sunt în stare nici măcar să prezinte un CV universitar. Unde poate să ajungă țara asta cu un președinte după tipologia celor de mai sus? Cum să discearnă el între concepte geopolitice? Dar între probleme administrative complicate, sau contracte complexe cu alte state? Vorbim totuși despre oameni care abia au trecut prin școală. Suntem pe drumul încet și sigur să ajungem o țară de proști. Și nu degeaba acest semnal de alarmă lipsește cu desăvârșire din discursul prezidențiabililor – candidații principali au fie probleme grave cu școala, fie probleme grave cu plagiatul.
 
Autor: Andrei Gușă

 
Parteneriat SolidNews