Asociația Pro Consumatori a descoperit, în cadrul unui studiu asupra a  45 tipuri de mărci de iaurt de consum comercializat în marile structuri comerciale, că doar 1 din 10 tipuri de iaurt e fabricat 100% din lapte românesc, în timp ce 9 din 10 tipuri de iaurt sunt fabricate din lapte praf.  Potrivit analizelor APC, iaurtul fabricat în sistem industrial, cu mici excepții, nu mai are nimic în comun cu procesul natural de obținere a acestuia, adică prin fermentarea naturală a laptelui nestandardizat de către bacteriile de fermentație. Un alt aspect important semnalat de Asociația Pro Consumatori este că singurul tip de iaurt care nu produce inflamația zonei digestive este iaurtul din lapte de capră.  Președintele APC, Costel Stanciu, recomandă consumatorilor, în comunicatul publicat pe site-ul asociației, să cumpere acele tipuri de iaurt care au pe etichetă mențiunea „Produs românesc”. Și, important de știut, precizează Stanciu, nu trebuie confundată eticheta „Produs românesc” de pe eticheta unor iaurturi cu „Produs în România”.


Acesta este comunicatul integral:

„Iaurtul din lapte de capră este singurul tip de iaurt care NU produce balonare, acel tip de inflamație specifică zonei digestive!

9 din 10 tipuri de iaurt sunt fabricate din lapte standardizat!

2 din 10 tipuri de iaurt conțin adaosuri proteice!

Doar 1 din 10 tipuri de iaurt este fabricat 100% din lapte românesc!

Doar 15% din tipurile de iaurt analizate sunt ambalate în ambalaje din sticlă!

13% din tipurile de iaurt analizat conțin adaos de smântână!

Studiul privind calitatea iaurturilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor alimentare astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 45 tipuri de iaurt din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), cu gramajul cuprins între  100 g și 300 g, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.

Iaurtul face parte din categoria numeroasă a „lactatelor acide" sau „lactatelor fermentate", adică produse lactate cu gust acru, cum este

numit în Merceologie (știința mărfurilor) grupul produselor rezultate din lapte ca urmare a acțiunii în timp a unor microorganisme specifice (bacterii de fermentație). Denumirea de iaurt vine din limba turcă, unde se pronunță cam la fel, dar se scrie yoğurt; pronunția termenului este aproximativ asemănătoare peste tot unde este cunoscut și se consumă iaurt.

Iaurtul, bunăoară, este considerat, în multe țări, ca fiind o creație bulgărească, motiv de nemulțumire pentru turci care găsesc că poporul lor consumă iaurt de mai multe mii de ani decât alții. Trebuie precizat că extinderea atât de largă a termenului yogurt (cum îl scriu englezii) nu se datorește poporului turc, ci comerțului internațional care consideră facilă utilizarea unor termeni pe care să-i cunoască tot mai mulți consumatori. Tot astfel, considerarea iaurtului ca produs de origine bulgară este rezultatul acțiunii unui cercetător de etnie bulgară care a dat denumirea de „bulgaricus" unei subspecii din bacteriile care fermentează laptele transformându-l în iaurt. Denumirea subspeciei Lactobacillus bulgaricus a fost acordată de comunitatea științifică internațională în onoarea medicului și biologului  bulgar Stamen Grigorov, cel care, la vârsta de 27 de ani (în anul 1905), aflat la studii în Elveția, a cercetat și a lămurit prezența bacteriei care asigura producerea iaurtului bulgăresc, care, așa cum a demonstrat în studiile sale ulterioare, era de ajutor în numeroase boli și afecțiuni, de la tuberculoză (pentru care a creat și un vaccin) până la afecțiuni ale stomacului, intestinelor, sistemului genital, ORL și altele. Tot el a mai concluzionat că iaurtul „bulgăresc" poate fi produs doar în Bulgaria și regiunile vecine din Peninsula balcanică, în alte zone bacteria cunoscând degenerare rapidă, pierderea calităților și extincția.

Fabricarea iaurtului comercial a transformat schema preparării iaurtului tradițional într-o tehnologie în care s-au adăugat multe și neștiute noutăți și
 secrete, atât în ce privește materiile prime și ingredientele, dar și în ceea ce privește modul de fabricare.


„Iaurtul industrial este un produs care, înainte de toate, trebuie să fie sigur, adică să nu dea prilej reclamațiilor de la consumatori în termenul său de consum. Imediat după acest criteriu operează criteriul economic: iaurtul trebuie să fie fabricat cu costuri care să asigure profitul maxim, alegându-se varianta de fabricare cea mai profitabilă. Asigurarea unei oferte atrăgătoare, mereu nouă, constituie următorul criteriu de care ține seama un producător. Față de numai aceste câteva priorități se înțelege că iaurtul industrial se realizează din lapte tratat termic (pasteurizare la minimum 80 grade Celsius, temperatură la care temuta bacterie Escherichia coli este distrusă, dar care  distruge și componente valoroase din laptele crud), conține conservanți, se realizează din materii prime care nu pot fi mereu cele mai proaspete și este sistematic supus înnoirilor de rețetă” Prof. univ. dr. Ion Schileru, ASE București.

„Ei bine, iată că a venit timpul să aflăm cu toții răspunsul unei întrebări care stă deseori pe buzele românilor, fiind de părere că studiul APC referitor la calitatea iaurturilor de pe piața noastră va rezolva definitiv acest puzzle extrem de complex. Deși nu sunt un fan declarat al produselor lactate, sunt un consumator de iaurt, de aceea am acceptat cu mare plăcere invitația APC de a dezvolta acest subiect și m-aș bucura nespus dacă ai ține cont de următoarele lucruri, atunci când vei păși pragul magazinelor noastre. 
Cert este că în urmă cu mai bine de 5 ani am decis să nu mai consum laptele de vacă, argumentele acestei decizii fiind raționale și foarte bine documentate. După multe cercetări efectuate pe parcursul acestor ani în zona alimentației sănătoase, am ajuns la concluzia că tot echilibrul organismului nostru se află în zona sistemului digestiv, fiindcă această zonă cuprinde aprox. 90% din celulele imunitare, înțelegând în același timp că ingestia unui aliment greu digerabil este asociată cu apariția unor dezechilibre majore la nivelul florei intestinale, existând riscul apariției unor afecțiuni cronice care scad speranța de viață. Laptele de vacă este un aliment care produce inflamație în zona digestivă, conținând lactoză, un zahăr greu digerabil, mai ales dacă ne gândim că omul nu produce mai deloc enzimele care descompun lactoza. Nu ai observat de multe ori că începi să te balonezi după ce consumi un pahar cu lapte de vacă ? Se întâmplă acest lucru, fiindcă enzimele tale care se ocupă cu descompunerea zahărului din lapte nu reușesc să digere lactoza la nivel optim. Cu alte cuvinte, în acel moment consumi un aliment care nu este menit să te vindece din interior, ci mai degrabă să streseze sistemul digestiv. După ce am renunțat la laptele de vacă, am început să studiez și mai intens zona produselor lactate, ajungând la concluzia că produsele lactate de capră sunt net superioare celor de vacă, mai ales dacă ne raportăm la structura micronutrienților încorporați, dar și la cantitatea de lactoză care se regăsește în acest lapte. În sprijinul afirmației mele vine și concluzia unui studiu „Goat’s Milk is more beneficial to health than cow’s milk”, efectuat în anul 2007 de către specialiștii Universității din Granada, demonstrând că ingestia laptelui de capră poate preveni afecțiuni precum anemia și demineralizarea osoasă. În același timp, s-a dovedit că laptele de capră ar ajuta în procesul utilizării digestive și metabolice a mineralelor precum Fierul, Calciul, Fosforul sau Magneziul. Analizând din mai multe perspective concluziile acestor cercetători, am înțeles că laptele de capră este mai ușor asimilabil de organismul uman, întrucât moleculele de grăsime din acest lapte sunt mult mai mici decât cele regăsite în laptele de vacă, în plus conține mai puțină lactoză, favorizând digestia, mai ales în condițiile în care noi nu producem multe lactaze, enzimele care descompun lactoza. În plus, laptele de capră conține cu cel puțin 50% mai puține proteine alergizante precum cazeina sau lactalbumina comparativ cu laptele de vacă, scăzând astfel riscul declanșării unei alergii. Din punct de vedere micronutrițional, Vitaminele A, B6 si D sau minerale importante precum Calciul, Seleniul și Potasiul se regăsesc într-o pondere mai mare în laptele de capră și acum înțelegem mai bine argumentele cercetătorilor Universității din Granada care au concluzionat că acest tip de lapte previne demineralizarea osoasă. Săptămânal sunt întrebat de către mulți părinți dacă este sau nu sănătos pentru un copil să consume lactate, cu toate că ei cunosc destul de bine reticența mea față de laptele de vacă, însă a sosit timpul să elucidez și acest mister. Da, e adevărat că nu le recomand copiilor să bea laptele animal, dar în același timp pot consuma foarte bine lactate precum iaurtul, kefirul sau brânza proaspătă de capră, conținând mulți nutrienți pe care nu îi regăsim în zona vegetală. In plus, iaurtul nu contine mai deloc lactoza greu digerabila, intrucat bacteriile benefice o devoreaza la propriu in urma fermentatiei naturale. Pe mine mă bucură foarte mult că în ultimii ani tot mai mulți producători români au început să își extindă portofoliul de produse în zona lactatelor de capră, iar astăzi vom găsi cu siguranță multe alternative sănătoase, comparându-le cu cele din trecut. Constatăm cu toții că rafturile magazinelor nu mai suntmonopolizate de produsele lactate de vacă și este foarte bine că începem să conștientizăm din care zone nutriționale vine sănătatea. Personal, evit iaurturile de vacă sau de bivoliță sau iaurturile care conțin suplimentar și smântâna, dar aleg întotdeauna iaurturile naturale de capră care nu conțin alte ingrediente decât laptele de capră și culturile lactice selecționate, iar variantele de iaurt care conțin și tulpini de probiotice adăugate suplimentar după procesul pasteurizării reprezintă de departe cele mai bune opțiuni, astfel încât să se asigure popularea intestinului nostru cu microbii benefici vieții. Ideal ar fi ca aceste iaurturi să fie fermentate în mod natural în casele noastre, dar cum foarte puțini dintre noi avem acces la laptele de capră proaspăt, atunci sunt de părere că iaurturile de capră care conțin aceste probiotice reprezintă o plasă de siguranță demnă de luat în considerare. Până la urmă, nimeni nu deține adevărul absolut, dar pe această cale le recomand întotdeauna părinților să se informeze temeinic pe subiectul nutriției sănătoase, să citească cu atenție etichetele produselor de pe piață și să înțeleagă în final care dintre opțiunile regăsite fac diferența. În acest fel, vom stimula cererea pentru produsele sănătoase și vom descuraja producătorii să ne mai ofere produse nesănătoase, având convingerea că împreună putem pune umărul la realizarea acestui obiectiv. Suntem obligați să o facem, fiindcă ne dăm seama că altcineva în afară de noi nu poate lua cele mai bune decizii în ceea ce privește selecția celor mai sănătoase alimente pentru familiile noastre.” Dumitru Bălan, nutriționist

„Din păcate, iaurtul fabricat în sistem industrial, cu mici excepții, nu mai are nimic în comun cu procesul natural de obținere al acestuia, adică prin fermentarea naturală a laptelui nestandardizat de către bacteriile de fermentație.  Multe sortimente de iaurt sunt fabricate din lapte standardizat și omogenizat, lapte praf degresat,  concentrate proteice de origine lactată obținute prin ultrafiltrare și grăsimi din lapte. Le recomand consumatorilor să cumpere acele tipuri de iaurt care au pe etichetă mențiunea „Produs românesc”, fapt care atestă că acel produs s-a obținut numai din lapte românesc. A nu se confunda mențiunea „Produs românesc” de pe eticheta unor iaurturi cu mențiunea "Produs în România”, care poate ascunde faptul  că acel iaurt  conține și lapte din afara țării, amestecat cu lapte romanesc” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.

Asociația Pro Consumatori (APC) este o organizație neguvernamentală, apolitică și nonprofit, înființată la data de 28 februarie 1990. APC este singura organizație de utilitate publică, membră a Organizației Europene a Consumatorilor - BEUC, care are ca principal obiectiv apărarea, promovarea și reprezentarea prin toate mijloacele legale ale drepturilor și intereselor consumatorilor în raporturile cu operatorii economici și instituțiile statului.

29 de ani de activitate continuă pentru apărarea drepturilor și intereselor consumatorilor, pentru îmbunătățirea nivelului de informare și educare a consumatorilor, dar și pentru crearea și menținerea unui echilibru între consumatorii și profesioniștii din România.

29 de ani în care APC  a contribuit la consolidarea mișcării consumatoriste din România, la dezvoltarea politicii în domeniul protecției consumatorilor,  prin implicarea organizației în adoptarea, la nivel guvernamental, a unor decizii favorabile consumatorilor și la îmbunătățirea reprezentării consumatorilor la nivel central și local.

29 de ani în care APC  s-a evidențiat ca partener social profesionist și de dialog pentru consumatori, instituțiile administrației publice centrale și locale, pentru organizațiile neguvernamentale naționale și internaționale,  o dovadă în acest sens fiind recunoașterea acesteia ca fiind de utilitate publică.”