ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Acum 146 de ani, la început de septembrie 1878, deputații de la București luau act de Tratatul dureros de la Berlin, încheiat două luni mai devreme în urma războiului câștigat de Imperiul Rus și un șir de aliați în statele și regiunile controlate de Imperiul Otoman, conflict ce a obligat Istanbulul la cedări teritoriale fără precedent și care, în 1881, a dus la recunoașterea internațională a independenței României și a primului rege – Carol I, care deja domnea ca principe 15 ani, scrie ZIUA.

Tratatul de la Berlin, încheiat în iulie 1878 prevedea cedarea unei regiuni importante a sudului Basarabiei, adică județele Cahul, Bolgrad, Ismail, și încoroporarea Dobrogei la România, după o perioadă de peste patru secole aflată sub administrarea Imperilului Otoman. La 3 septembrie, Adunarea Deputaților și Senatul au luat act de cele stabilite la Berlin, declarând că se supuneau hotărârilor Europei.

Amintim, acum 165 de ani, în 1859 un teritoriu de peste 9 mii de kilometri pătrați din sud-vestul Basarabiei, cu o comunitate de aproximativ 130 de mii de locuitori, majoritatea români moldoveni, a participat direct la Unirea Țării Moldovei cu Valahia. În 1859, sud-vestul Basarabiei se afla deja de aproape trei ani în componența Principatului Moldovei. În 1856, acest teritoriu revenise în componența Moldovei, după 44 de ani de la anexarea de către Imperiul Rus.

Retrocedarea a avut loc după ce rușii au fost învinși de turci, susținuți de englezi și francezi, în Războiul Crimeii (1853-1856). În primăvara anului 1856 a fost semnat Tratatul de la Paris, care prevedea că „noua frontieră va pleca de la Marea Neagră la est de lacul Burna Sola (actualul Burnas, lângă Tuzla și Limanul Alibei), va ajunge perpendicular pe șoseaua Akkerman, va urma această șosea până la Valul lui Traian, va trece la Sud de Bolgrad, va urca de-a lungul râului Ialpug până la Sărățiea (în zona actualului sat Sărățica Veche din raionul Leova) și va sfârși la Katomori pe Prut (actualul Cotul Morii din raionul Hâncești). Mai sus de acest punct vechea frontieră dintre cele două imperii nu va suferi nicio modificare”.

În urma acestui tratat, de exemplu, după aproape patru secole, o țară românească, în acest caz Moldova, a avut din nou ieșire la Marea Neagră, pe o porțiune de aproximativ 100 de kilometri, de la Vâlcov până la Tuzla. Ce-i drept, fără mari sau chiar deloc oportunități de promovare a navigației comerciale. Amintim, Dobrogea, era încă sub administrație directă otomană.

Așadar, actualele orașe Leova, Cahul, Vulcănești din Republica Moldova au fost parte la primele reforme și la amplele schimbări ale proaspătului stat, care șapte ani mai târziu, prin Constituția din 1866, a început să fie numit România.

Din punct de vedere etnic, în cele trei județe, 40 la sută erau români moldoveni, urmați de bulgari, găgăuzi, ucraineni, ruși, evrei, germani etc. Cele trei județe nu au ajuns însă să se bucure de proclamarea independenței României, după Războiul ruso-turc din 1877-1878, în urma căruia se face un schimb cinic a două provincii românești.

În cadrul tratatelor și negocierilor de după război, inclusiv cu vestitul cancelar german Bismarck, Dobrogea, luată deja de la otomani, a fost pusă pe masa discuțiilor și a fost cedată României. Subit, însă, în urma altor scheme de culise de la Berlin, țara s-a trezit că pierde cele trei județe din sudul Basarabiei la insistențele făcute de Imperiul Țarist, care nu putea accepta că pierde ieșirea la Dunăre.

Clasa politică de la București a acceptat cu greu noua realitate, însă treptat și-au dat seama că din punct de vedere economic noua provincie, Dobrogea, a adus mai multe beneficii. Apropo, după reanexarea celor trei județe de către Imperiul Rus, un șir de reguli din administrația românească au continuat să persiste în regiune. De exemplu, au fost păstrate județele cu consilii, în loc de zemstve, și comune în loc de voloste, conduse de primari.