Deși am avut alegeri la începutul lui decembrie (6.12.2020) și scena politică românească ar fi trebuit să se limpezească, formarea unui nou guvern bazat în sfârșit pe o majoritate pare să necesite o muncă sisifică, e o țintă aproape de neatins. Avem un guvern interimar după demisia precipitată și aiuristică a lui Ludovic Orban, cu un amator în fruntea lui, generalul Nicolae Ciucă, pe care ambasadorul american, Adrian Zuckerman, îl vede eternizat la Palatul Victoria (Ciucă a primit o importantă medalie americană în mijlocul negocierilor pentru formarea noului guvern). Desigur, guvernul Nicolae Ciucă ar trebui să servească prioritar interesele Ambasadei Americane și pe cele ale ambasadorului Zuckerman.

Dar confuzia politică din colonia România pare să fie o prelungire naturală a confuziei politice de la Washington și din întreaga Americă. Va fi președinte Joe Biden, așa cum rezultă clar din socoteala marilor electori de pe 14 decembrie? Va fi președinte în continuare Donald Trump, așa cum cred înfocații săi suporteri, care insistă să afirme, împotriva evidenței oficiale create de alegerea marilor electori (inclusiv în swing states, aflate încă în dispută), că alegerile americane au fost masiv fraudate ? Donald Trump nu l-a recunoscut încă pe Joe Biden ca președinte ales. Sau nu va fi nici Joe Biden și nici Donald Trump, iar SUA vor trăi o vreme sub lege marțială, cu un guvern militar interimar, până la repetarea alegerilor prezidențiale? Generalul Michael Flynn, fost director DIA și consilier pe securitate națională al președintelui Trump, și-a întărit ieri îndemnurile de a folosi armata pentru „noi alegeri” în statele-cheie (swing states). Și a precizat că procedura legii marțiale nu e fără precedent, dimpotrivă, a fost folosită în SUA de 64 de ori (interviu dat la televiziunea Newsmax, 17.12.2020, citat de Daily Mail).

Amplele discuții despre fraudarea alegerilor din 3 noiembrie 2020 făcute publice, cu toată blocada severă instituită de media mainstream, au avut un impact indiscutabil asupra alegerilor noastre parlamentare din 6 decembrie 2020. Aparatele și softurile de proveniență americană par să nu mai fi funcționat așa cum au funcționat la toate alegerile din România din 2004 încoace. La noi s-a vorbit, eufemistic și diversionist, doar despre responsabilitatea STS. Poate că și rezultatele alegerilor europarlamentare de anul trecut au fost scoase tot din pălăria cu softuri. Rezultatele alegerilor europarlamentare din 2019 nu au fost confirmate de alegerile parlamentare din 2020, dar ne-au dat, în sinistrul an 2020, câteva guverne liberale Ludovic Orban, ultraminoritare, „guvernele mele”, scoase cu forcepsul de scamatori. Fără softuri și mașini miraculoase de numărat voturi (Dominion, Hammer, Scorecard…), Traian Băsescu și partidulețul său de buzunar au rămas la doar câteva sutimi în afara Parlamentului. Și dacă Traian Băsescu nu a câștigat, de fapt, nici un rând de alegeri ? Despre referendumul din 2012 nu mai vorbim, el a fost câștigat pentru Traian Băsescu de Joe Biden, Hillary Clinton și secretarul său, Philip Gordon. Tot în lipsa softurilor a fost posibilă și apariția partidului populist-naționalist AUR. Avem astfel și noi populiștii noștri !

Președintele Klaus Iohannis nu se grăbește să numească un prim-ministru pentru că nu știe cine va fi președinte în SUA la 20 ianuarie 2021. Deși l-a felicitat din primul moment pe Joe Biden. Nu e totuna dacă va fi instalat președinte Joe Biden sau dacă vor începe, pe scară largă, arestările pentru fraudarea alegerilor, pentru coluziune cu puteri străine (China, Iran, Rusia), pentru corupție generalizată în „mlaștina” (swamp) de la Washington. „Statul profund” din România are tot interesul să treneze, să-și târască picioarele, ca să vadă mai întâi cum se sfârșește confruntarea istorică, titanescă din SUA. Și să se pună de partea bună a lucrurilor, de partea viitorului. Deocamdată, acuzațiile aduse de echipa Trump întregii familii Biden, în primul rând lui Hunter Biden, fiul lui Joe Biden, nu au dus la nici o trimitere în judecată, la nici o inculpare. Nici în cazul lui Hunter Biden și cu atât mai puțin în cazul „președintelui ales” Joe Biden.

De altfel, acuzațiile de corupție și, eventual, de înaltă trădare aduse până acum lui Joe Biden au fost refutate în bloc de Partidul Democrat, trecute aproape total sub tăcere de media mainstream și de rețelele sociale ale Big Tech (Facebook, Twitter, platforma Youtube), și ignorate și de o bună parte a Partidului Republican. Există la Washington un consens politic bipartizan în privința ocultării unor afaceri ale întregii clase politice, afaceri care sunt confundate cu interesul de stat, cu interesul imperial. Atâta timp cât se achită impozitele, altfel mici, nu interesează natura unor fonduri provenite din străinătate, dacă nu e vorba de trafic de droguri, de persoane, de terorism etc. 

După 14 decembrie, ziua desemnării oficiale a marilor electori, mai mulți analiști americani de vârf au avansat pregnant ipoteza secesiunii unor state americane, în frunte cu Texasul, care nu-l recunosc pe Joe Biden președinte. Nu numai că jocurile nu sunt încă făcute în America, dar ele se îndreaptă spre cea mai periculoasă soluție, aceea a secesiunii. Unii estimează că ar putea rezulta până la 11 state independente. Va repeta SUA soarta URSS?

Poetul grec din Alexandria Constatinos P. Kavafis, într-un faimos poem al său, „Așteptîndu-i pe barbari”, descrie sfârșitul Imperiului Roman. Rămași fără soluții, romanii și-au pus nădejdea în barbari pentru a face să trăiască mai departe imperiul. La fel ca americanii cu China, Rusia, Iranul. Au trimis la hotare soli care s-au întors însă cu știrea că nu mai există barbari. Concluzia e tristă : „Ce păcat ! Oamenii aceștia erau totuși o soluție”…

România politică e cu ochii fixați pe Washington în așteptarea noului președinte. Joe Biden? Donald Trump? Generalul Michael Flynn? Care Americă? Coasta de Est? Texasul și Sudul? Coasta de Vest, cu California? Midwest? Utah?