Afară plouă mărunt...Cerul plânge peste Iașul înveșmântat în tristețe, altădată strălucind în haine de Sărbătoare cu miros de busuioc și tămâie...
 
Incinta Mitropoliei plină cu jandarmi și garduri...dar fără pelerini...
Pelerinii au fost înlocuiți cu pelerinele de ploaie...
Filtre și parafiltre...
Dizenfectanți la intrare...
Pregătiri desăvârșite pentru nimic...
Închinători lipsă...
O circotecă militarizată, un bal mascat cu fantome...
La intrare te întâmpină un combinezon alb, în dosul căruia recunoști o siluetă de maică...
Triaj epidemiologic de parcă ai nimerit la spitalul de infecțioase, nu la Biserică...

Nicăieri în alte locuri publice n-am văzut așa o desfășurare de forțe inutile...Atmosferă de război... Te cutremuri...
Epicentrul pandemic este bisericesc...
Urâciunea pustiirii în locul cel Sfânt...
O batjocură discriminatorie a autorităților...

Rândul pelerinilor altădată îngroșat ca un șuvoi de evlavia, râvna, cântările și rugăciunile credincioșilor s-a subțiat, s-a uscat, s-a suprimat până la extincție datorită hotărârilor guvernamentale...

Au rămas doar albiile goale ale gardurilor care purtau dragostea pelerinilor spre inima Sfintei...ca niște ape...
Altădată se revărsau învolburate peste Racla Sfintei Cuv. Parascheva care înghițea păsurile și toate nenorocirile Moldovei și ale unei țări întregi într-un abis de rugăciune...

Câte un credincios se mai încumetă să intre în Catedrală nedescurajat de vreme și vremuri...nevoit să suporte...
Un simulacru lugubru...
Un teatru de operațiuni absurde, neavenite... de un fiasco lamentabil, o butaforie perfectă de toamnă...

Sfânta stă cuminte în raclă, nu pe baldachinul pe care i s-au uscat florile ...A adormit în icoane...
Baldachinul arată ca o epavă a unui vas care a naufragiat pe o insulă pustie a nepăsării, a interdicțiilor...

Este o atmosferă de înmormântare, nu de nuntă cu Mirele Hristos și Mireasa Moldovei...
Plutește în aer un sinistru nedigerant, un absurd revoltător, un teribil și chinuitor "de ce?" care primește răspunsuri idioate...

E cea mai deprimantă atmosferă din câte am văzut vreodată de "Sărbătorile Iașului" și ale Sf. Cuv. Maicii noastre Parascheva...

PS: Cu toate aceste mâhniri copleșitoare care au făcut bucuria Sărbătorii anacronică cu aceste timpuri, nădejdea noastră în Dumnezeu, credința și încrederea în El și în ajutorul Sfintei trebui să rămână mai vii și mai puternice ca oricând...
Biserica când a fost prigonită a dat sfinți și a fost sprijinită de sfinți...