Avocata Sandra Dinescu, specializată în litigii de drept comun, contencios administrativ și arbitraj, membră în Baroul București, atrage atenția asupra izolării de mame a nou-născuților, în contextul suspiciunilor stârnite de noul context epidemiologic, măsură la fel de arbitrară ca și discuția despre extragerea din familii a vârstnicilor pe motiv că ar fi „cei mai vulnerabili” în fața unei contaminări ipotetice cu noul coronavirus. Într-un articol pentru platforma Juridice, Sandra Dinescu arată că „recomandările specialiștilor Ministerului încalcă mai multe legi, convenții internaționale și Constituția României” și motivează că „nu putem aplica mamei prezumția de boală, iar personalului medical prezumția de sănătate, cu atât mai mult cu cât statistic este mai predispus infectării”.

„Autoritățile au reglementat abandonarea nou-născuților suspecți sau confirmați cu noul virus în secția de neonatologie, posibil nesupravegheați, părinții fiind împiedicați să îi vadă. Sunt maternități în care, preventiv, mamele sănătoase nu au voie să își vadă propriii copii sănătoși, deși personalul medical nu este testat. (...)

În loc să remedieze problemele, Ministerul Sănătății emite reglementări care încalcă legea și pun viața și sănătatea copiilor în pericol. Reglementări lipsite de logică elementară, de natură a crea confuzii și haos.

Reglementări care au condus la practici aberante și contradictorii, adoptate după înțelepciunea conducătorilor fiecărui spital. Reglementări care plasează medicii, de la care ne așteptăm să ne salveze viața, la discreția superiorilor lor. Reglementări care lasă pacienții la mila sau la bunul plac al medicilor care îi tratează.

OMS, UNICEF, CDC (Centers for Desease Control and Prevention), Guvernul Canadei descurajează separarea copiilor de mame și recomandă alăptarea inclusiv în cazul mamelor confirmate pozitiv cu noul virus. Aceleași recomandări și practici sunt adoptate de statele din Europa, precum Franța, Germania, Marea Britanie.

Cu toate acestea, la data de 30 martie 2020, Comisiile de obstetrică ginecologie și de neonatologie ale Ministerului Sănătății au elaborat o Metodologie prin care au recomandat separarea nou-născuților de mame dacă vreunul dintre ei este confirmat ori suspicionat a fi infectat cu COVID 19. În cazul unei „suspiciuni”, sunt necesare câte două teste negative succesive la interval de câte 24 de ore pentru fiecare dintre ei pentru a i se permite mamei să viziteze ori să alăpteze nou-născutul. Practic, mama ar putea să nu vadă nou-născutul o lună, sau în cazul unui eveniment nefericit, niciodată, ceea ce este inuman.

Izolarea nou-născuților nu vine singură, ci cu precizarea că: „Vizita medicală la nou născutul cu suspiciune/confirmare COVID-19 se va face doar de către medicul curant și de către o asistentă de neonatologie, reducând la minimum posibil numărul personalului medical atribuit managementului acestor cazuri”.

Un nou-născut cu probleme respiratorii va fi izolat de mama lui și nesupravegheat? Sau va fi supravegheat de o persoană fără pregătire medicală, potențial țap ispășitor în cazul unor complicații ori chiar al decesului? Să nu uităm de sindromul morții subite ori de tragicul incident de la Maternitatea Giulești din București când mai mulți nou-născuți au ars.

Iar la finalul programului medicului curant sau în week-end, cine se ocupă de nou-născut, portarul?

Nou-născutul suspicionat nu este obiect infecțios, la fel cum nici laptele matern nu este „deșeu infecțios”, așa cum l-au calificat sfătuitorii Ministerului Sănătății, în lipsa oricărui studiu și în ciuda recomandărilor internaționale, bazate pe cercetări.

România este membră a Uniunii Europene, nu este una dintre țările sărace ori înapoiate căreia i se adresează recomandările internaționale, iar românii nu sunt la finele listei nici în clasamentul european în ceea ce privește igiena personală, în ciuda preconcepțiilor. De altfel, politica declarată a statului este de a sprijini familia tradițională și de a încuraja natalitatea.

De la a descuraja alăptarea ori contactul apropiat până la a exclude mama din viața copilului până la externare e cale lungă. În anul 2020, într-o țară din Uniunea Europeană, nu se poate susține că personalul medical se substituie părinților spre binele copiilor.

Recomandările specialiștilor Ministerului încalcă mai multe legi, convenții internaționale și Constituția României. Și este îngrijorător că medici reputați nu cunosc faptul că pentru orice tratament aplicat unui copil este obligatoriu consimțământul informat al părinților, conform Legii drepturilor pacientului nr. 46 adoptată încă din anul 2003.

De asemenea, potrivit art. 95 din Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului nr. 272/2004, „sunt interzise săvârșirea oricărui act de violență, precum și privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât și în instituțiile care asigură protecția, îngrijirea și educarea copiilor, în unități sanitare, unități de învățământ, precum și în orice altă instituție publică sau privată care furnizează servicii sau desfășoară activități cu copii”.

În entuziasmul legiferării, medicii care consiliază Ministerul nici nu au luat în calcul varianta în care un cadru medical dintr-o maternitate să „suspecteze” o simplă răceală, momentul testărilor fiind de asemenea lăsat la discreția personalului medical.

Ne indică chiar Constituția că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și că măsura dispusă trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În justificarea Metodologiei, comisiile Ministerului au invocat două argumente: „infrastructura secțiilor” și „amploarea pandemiei în România”. Doar că Metodologia a fost elaborată la data de 30 martie, așa că nu putem să nu ne întrebăm, ironic, care era la acea dată amploarea pandemiei în rândul lehuzelor. Și care ar fi motivul pentru care mama să nu poată vedea copilul nici de la o distanță de 2 metri ori cu echipament de protecție, independent de infrastructura secțiilor?

Cu siguranță, intenția specialiștilor nu a fost una criminală, dar medicii sunt și ei oameni, unii s-au format în comunism, alții au fost formați de cei formați în comunism, iar la acea vreme pacienții de rând erau la mâna lor. Desconsiderarea pacienților, mai ales a mamelor și a nou-născuților, era uzuală și nu toți medicii au reușit să accepte că unele practici sunt depășite și că nici măcar o pandemie nu le poate legitima.

Gravida care nu a fost testată ori nu a primit rezultatul testului nu este „suspicionată”. Nu putem aplica mamei prezumția de boală, iar personalului medical prezumția de sănătate, cu atât mai mult cu cât statistic este mai predispus infectării.

Metodologia este o propunere de reglementare, dar a produs efecte mai multe decât ordinele obligatorii ale ministrului sănătății care recomandă contactul piele-pe-piele după naștere, alimentația la sân și încurajarea plasării nou-născutului cu mama în salon, în vigoare și astăzi. În unele maternități copilul este izolat de mamă până la primirea testului negativ, pentru mai multe ore ori chiar zile, practică ce depășește cu mult chiar și recomandările din Metodologie. Se întâmplă și în unele maternități private, separarea bazându-se probabil pe acordul mamei, care crede că așa este „legal” sau căreia i se insuflă o vină falsă în sensul că ea ar îmbolnăvi copilul, deși personalul medical nu este testat deloc în lipsa unor simptome.

Din fericire, sunt și maternități în care, grație unor oameni calificați și devotați, femeile și nou-născuții sunt tratați cu respect și profesionalism, independent de infrastructura secțiilor, deci se poate. Din păcate, nu în toate regiunile țării există opțiuni.

Din cunoștințele noastre, Ministerul Sănătății nu a aprobat Metodologia. În schimb, a copiat câteva paragrafe și le-a inserat în Ordinul nr. 753/8 mai 2020[4], astfel că recomandările au fost preluate strict pentru maternitățile-suport. Pe lângă faptul că aplicarea unor reguli diferite în funcție de maternitate este discriminatorie, paragrafele copiate nici nu au fost adaptate, deși Metodologia s-a referit cu precădere la maternitățile obișnuite.

Astfel, salonul de izolare rămâne nesupravegheat, dar accesul este permis exclusiv medicului curant, deși este imposibil ca toți nou-născuții să aibă același medic curant. Ordinul nu a stabilit nici măcar o distanță minimă între paturile copiilor izolați”, a explicat avocata Sandra Dinescu.

Analiza acesteia poate fi citită integral pe pagina web Juridice.ro