Mesajul tinerilor către senatorii români”, postat pe pagina de Facebook „Referendum pentru România”, a declanșat o avalanșă de atacuri la adresa adolescenților care susțin familia tradițională. Atacuri prin care cei care pretind că respectă drepturile omului le refuză, de fapt, tinerilor,  dreptul de a se exprima liber pe tema modificării Constituției în sprijinul familiei.  Avocatul Corina Săcrieru explică, din perspectivă juridică, de ce aceste atacuri pornite împotriva adolescenților sunt profund nelegale și constituie o incitare la ură. Ea arată că, prin Convenția privind drepturile copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 324/ 13.06. 2001, un copil are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de a căuta, de a primi și de a difuza informații și idei de orice natură, sub formă orală, scrisă, tipărită, sau artistică ori prin orice alte mijloace la alegerea acestuia. 

„Se pare că nu doar majoritatea compusă din milioanele de români care au semnat pentru definiția căsătoriei ca fiind între un bărbat și o femeie trebuie – în opinia unora – redusă la tăcere. Am asistat în ultimele zile la un atac fără precedent, incalificabil, sub aspectul termenilor insultători folosiți, împotriva unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului aflat la vârsta adolescenței. Astfel, pentru unii – paradoxal, tocmai dintre aceia care pretind că respectă drepturile omului – libertatea de gândire, conștiință și exprimare a unui tânăr este în mod grav contestată și transformată în obiect împotriva căruia se incită la ură”, scrie avocata Corina Săcrieru într-un text publicat pe pagina de Facebook „Referendum pentru România”.

Potrivit acestor atacuri, adaugă avocata Săcrieru, „un adolescent ori chiar un copil nu are voie să spună ce crede el că înseamnă părinții copiilor din România pentru că astfel influențează deciziile autorităților publice, însă el poate purta simboluri  Gay pride  în cadrul acestor festivități care se țin tocmai pentru influențarea opiniilor și deciziilor politice si legislative ale unui stat”.

În continuare, ea explică,  în ce constă caracterul profund nelegal al acestor atacuri și care sunt dispozițiile convenționale și legale pe care le ignoră ele într-un total dispreț față de drepturile și libertățile prevăzute în aceste dispoziții.

„Potrivit art. 13 din Convenția cu privire la drepturile copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 324/ 13.06. 2001, copilul are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de a căuta, de a primi și de a difuza informații și idei de orice natură, sub formă orală, scrisă, tipărită, sau artistică ori prin orice alte mijloace la alegerea copilului. Potrivit aceleiași Convenții, exercitarea acestui drept poate face subiectul unor restricții, doar dacă aceste restricții îndeplinesc cumulativ două condiții: pe de o parte, ele să fie expres prevăzute de Lege, dar în același timp să fie și absolut necesare pentru respectarea drepturilor sau a reputației altora ori protejarea securității naționale, a ordinii publice, a sănătății publice și a bunelor moravuri. O restricție prevăzută de lege care nu îndeplinește și cea de-a doua cerință, imperativ prevăzută de Convenție, nu produce efecte raportat la existența acestui drept inviolabil al copilului. 
În mod similar, art. 14 din Convenție garantează dreptul copilului la libertate de gândire și conștiință cu drepturile și obligațiile corelative ale părinților de a-l îndruma în exercitarea acestui drept de o manieră care să corespundă capacităților în formare ale acestuia. 
Potrivit art. 28 din Legea 272/2004 modificată, copilul are dreptul la libertatea de exprimare, iar conform art. 28 alin 2 din aceeași Lege, libertatea copilului de a căuta, de a primi și de a difuza informații de orice natură care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale, sănătatea sa fizică și mentală, sub orice formă și prin orice mijloace la alegerea sa este inviolabilă, iar potrivit art. 3, părinții sau după caz alți reprezentanți legali ai copilului au obligația de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile. 
Potrivit art. 29 alin. 1 din Lege, copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care-l privește și are dreptul la libertate de gândire și conștiință prevăzut de art. 30 din aceeași Lege. Mai mult decât atât, potrivit art. 6 lit. g și h din Lege, copilul are garantată respectarea demnității sale – deci nu poate fi atacat în mod jignitor dacă a îndrăznit să spună ceea ce el crede că ar trebui să fie părinții - precum și a libertății de opinie cu luarea în considerarea a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. 
Limitarea libertății copilului de a-și manifesta propriile convingeri nu se poate face, nici potrivit legii naționale - decât sub titlul de excepție care să îndeplinească cele două condiții expreși limitativ prevăzute, respectiv pe de o parte, ele să fie expres prevăzute de Lege, dar în același timp să fie și absolut necesare pentru respectarea drepturilor sau a reputației altora ori protejarea securității naționale, a ordinii publice, a sănătății publice și a bunelor moravuri.”


Așadar, precizează aceasta în text,  „invocarea faptului că un tânăr ori chiar un copil nu ar avea posibilitatea să-și exprime opinia cu privire la un aspect esențial ce ține de societatea în care el trăiește, un aspect a cărui reglementare juridică are consecințe fundamentale asupra educației lui și a copiilor generațiilor următoare, reprezintă încălcarea dispozițiilor convenționale și legale mai sus redate”.

În opinia sa, „a face acest lucru sub forma unor atacuri incalificabile la adresa adolescenților care au înțeles să-și exercite acest drept printr-o modalitate artistică de exprimare, reprezintă o incitare la ură împotriva lor, în fond exact după calapodul regiei cu care se duce etichetarea denigratoare a milioanelor de români care susțin demersul constituțional privind definiția căsătoriei”. 

„A refuza unui tânăr dreptul de a-și spune părerea, de a-și exprima dorința cu privire la ceea ce crede el că înseamnă părinții unui copil, înseamnă a-i spulbera copilăria, adolescența, gândirea, identitatea”, concluzionează avocata Corina Săcrieru.