La solicitarea ActiveNews profesorul Gheorghe Piperea a avut amabilitatea să răspundă cu promptitudine maximă aspectelor de natură legală semnalate prin dezvăluirile cuprinse în articolul nostru PREMIERĂ ActiveNews publică CONTRACTELE SECRETE cu PFIZER și MODERNA. Primele prețuri ale vaccinurilor „GRATUITE” și problema principală a contractelor: statele cumpărătoare sunt responsabile de reacțiile adverse. Clauzele sunt ILEGALE

Redăm aici opinia sa profesionistă:

Dreptul Uniunii Europene nu permite exonerarea de răspundere a producătorilor de vaccinuri/medicamente și, mai ales, nu permite trecerea acestei responsabilități pe seama statelor (care nu se finanțează decât din banii noștri, ai contribuabililor). Aberația este și mai mare când observi că este vorba de un studiu clinic în faza a treia, adică un experiment pe cobai umani, care va dura până în anul 2023, experiment promovat ilegal la noi, de medici și de influenceri plătiți cu bani publici pentru a spune că așa-zisul vaccin este 100% sigur.

La nivel european, există Directiva răspunderii pentru produse 85/374/CEE și, mai ales, decizia CJUE din speța Sanofi (cauza C – 621/2015), conform căreia producătorul vaccinului este responsabil pentru efectele adverse chiar dacă nu se poate stabil o legătură de cauzalitate direct între vaccin și boala gravă/deces, cu condiția probei faptului că boala/decesul au survenit în vecinătatea temporală a administrării vaccinului și există indicii suficiente că vaccinul ar fi putut cauza boala/decesul.

Precizez că vaccinul este este un produs, pacientul este un consumator, în sensul legislației specifice, iar producătorul este un comerciant, în sensul Directivei, deci nu s-ar putea spune că serul respectiv, oricât de „magic” ar fi, poate fi exclus de la aplicabilitatea directive. Mai mult chiar, chiar pe prospectele „vaccinurilor” (care sunt, de fapt, substanțe experimentale) scrie că sunt medicamente care nu se administrează decât cu prescripție medicală prealabilă, caracteristica de produs fiind și mai evidentă dacă se analizează Convenția de la Oviedo și legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului.

În România, răspunderea pentru produse este reglementată atât de Legea nr.240/2004, cât si de Codul civil. Legea nr.240/2004 chiar interzice clauzele de nerăspundere stipulate în contracte de producători sau importatori. La rândul său, Codul consumului (Legea nr.296/2000) impune ca, imediat ce un produs care cauzează consumatorilor (deci, și pacienților) daune neașteptate, imprevizibile, să retragă produsul de urgență de pe piață, să anunțe publicul și autoritățile și să îl despăgubească pe consumator (art.15-16). Mai mult chiar,consumatorii trebuie să fie informați despre riscurile la care sunt supuși prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor – evident, în această categorie intră medicamentele și vaccinurile. Or, campania de vaccinare, în Europa și în România, a insistat asupra „siguranței” vaccinurilor Pfizer și Moderna, ascunzând riscurile sau, după caz, aruncând toate riscurile asupra vaccinurilor care nu utilizează tehnologia genetică (ARNm). A adăuga o imunitate de răspundere a producătorilor, care mai este și secretă, și rezultat al „negocierilor” între producători și soldații lor din cadrul birocrației europene, ajunși acolo temporar, pe „principiul” ușii rotative, este o negare a însăși ideii de democrație, este o tușă groasă a ipocriziei și secretomaniei totalitariste.

În orice caz, este imposibil ca birocrații UE să asigure producătorilor o imunitate de răspundere penală – cel puțin una dintre țările membre ale UE va putea să își aplice propria legislație internă penală pentru a trage la răspundere penală producătorii. UE nu are jurisdicție penală asupra sau în locul statelor membre ale UE.

Nu e mai puțin adevărat, totuși, că „autoritățile” plandemice române s-ar putea face din nou preș la picioarele corporațiilor, așa cum au făcut din totdeauna, și să emită o OUG sau o lege de imunitate de răspundere dedicate Pfizer și Moderna. Dar o astfel de lege ar fi total anti-constituțională și contrară jurisprudenței CJUE, care este obligatorie în dreptul intern al României. Deci, cei păgubiți vor avea oricum calea deschisă pentru procese de daune, în Justiție.