ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Stabilirea măsurilor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii prin ordin al ministrului Sănătății și nu prin lege este neconstituțională, anunță Avocatul Poporului. Instituția a decis sesizarea CCR.

Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare și cele ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei.

„Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților de către un membru al puterii executive, contravine atât principiului securității juridice, cât și principiului legalității restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți”, spune Avocatului Poporului, Renate Weber.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile menționate „sunt neconstituționale, în măsura în care permit dispunerea unor măsuri de restrângere a exercițiului libertății individuale, prin acte administrative (ordine) emise de organe administrative (Ministrul Sănătății).”

În esență, Avocatul Poporului apreciază că lipsa reglementării la nivelul legislației primare a măsurilor generate de epidemii (carantină, izolare/internare obligatorie a persoanelor în contextul bolii transmisibile Covid-19) lasă la latitudinea Ministrului Sănătății emiterea unor acte administrative, cu caracter normativ, de rang infralegal, ingerința generată de această stare vizând drepturi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuală și dreptul la viață intimă, familială și privată, cu încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că trebuie să existe o reglementare juridică la nivel de lege, în sensul identificării clare a persoanelor și situațiilor în care și față de care măsura carantinei (în oricare dintre formele acesteia: instituționalizată/internare, izolare) se poate lua, cine o poate lua, în ce condiții și pe ce perioadă, deoarece toate aceste situații presupun o limitare a unor drepturi fundamentale ale omului.

Dispozițiile legale criticate, fără a stabili în concret garanții adecvate menite să asigure respectarea caracterului inviolabil al libertății persoanei, lasă unui organ administrativ, Ministrul Sănătății, posibilitatea să legifereze și să restrângă drepturi fundamentale, prin impunerea unor măsuri privative de libertate.

Legea este cea care trebuie să reglementeze procedura de instituire și încetare a măsurilor restrictive de libertate, aplicarea graduală a măsurilor în funcție de severitatea cazului, atribuțiile fiecărei autorități publice în executarea măsurilor, spune Renate Weber.

Mai mult, normele legale supuse controlului de constituționalitate, care reglementează dispunerea unor măsuri, trebuie să fie elaborate în mod previzibil și în limitele unor repere concrete, care să elimine riscul ca, prin ingerința autorităților administrative, măsurile să capete caracter abuziv sau restrictiv al unor drepturi sau libertăți.

Pentru a fi respectată de către destinatarii săi, și anume de autoritățile administrative, normele legale care permit acestora să ia măsuri necesare și proporționale, trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita, arată Avocatul Poporului.