Săptămîna trecută, Călin Georgescu a mai bifat un episod din serialul lui preferat: declarații apocaliptice, de astă dată despre inteligența artificială, urmate de un elogiu adus agricultorilor, ca ultimă speranță a omenirii. Presa a rîs ori a dat cu parul, comentariile de pe rețele s-au umplut de meme cu tractoare și roboți fioroși, iar eticheta de „vizionar de operetă” ori ”delirant” i s-a lipit din nou de nume. Numai că, dacă pui declarațiile lui alături de poziții de maximă greutate ale Vaticanului despre AI, agricultură ori apă, din ultimii ani, rîsul li s-ar putea opri un pic în gît.

Ce a spus, de fapt, omul

La Combinatul Agroindustrial Curtici, în fața camerelor de la Agro TV, Georgescu a repetat teza lui de un deceniu: agricultura, nu tehnologia, ține România și lumea în picioare. A vorbit despre apă administrată prost, despre secetă confundată cu lipsa investițiilor, despre țăranul transformat în „rege neîncoronat” al unei țări care preferă să importe hrană decît s-o producă. Pe inteligența artificială a lovit-o cu o formulă care s-a viralizat instant – a numit-o un fel de amenințare spirituală pentru omenire, un simbol al îndepărtării de lucrurile esențiale: AI e Antihristul. Genul de frază care sună bine la un miting și teribil într-un studiu de politici publice.

Presa l-a tratat ca pe un caz clinic de anacronism: un om care vrea să întoarcă țara la plug în timp ce restul lumii antrenează modele lingvistice. Problema e că, în ultimii ani, exact aceleași idei – supremația grijii față de pămînt și neîncrederea structurală în tehnologia care gîndește în locul omului – au fost formulate, cu mult mai multă rigoare, de Papa de la Vatican, și nu doar de unul.

Vaticanul, varianta academică și cu subsol de 130 de note

Prima enciclică (un fel de decret papal de maximă greutate către credincioși) semnată în luna mai de Papa Leon al XIV-lea, dedicată exact protecției persoanei umane în epoca AI, nu se joacă de-a profeția.” Magnifica humanitas: Despre protejarea persoanei umane în timpul inteligenței artificiale” se cheamă ea. Dar concluzia la care ajunge, după pagini întregi de analiză a modului în care algoritmii redistribuie puterea economică și politică, e la fel de tranșantă ca orice a spus Georgescu la Curtici: „nu putem considera AI neutră din punct de vedere moral”. Textul descrie sistemele actuale ca fiind mai degrabă „cultivate” decît construite, arată cum ele riscă să înlocuiască relațiile umane autentice cu simulacre de empatie și avertizează că cei care controlează datele și infrastructura ajung să impună, practic, o morală a tuturor. E același instinct pe care Georgescu îl exprimă poate ușor stîngaci prin imaginea antihristului digital: ideea că o tehnologie prezentată drept obiectivă ascunde, de fapt, interesele celor care o construiesc.

Papa Francisc: „Foametea nu are prezent sau viitor. Doar trecut”

Iar pe partea agricolă, Vaticanul are deja un istoric mai vechi decît mandatul lui Leon. În 2019, la sesiunea de deschidere a Consiliului FIDA de la Roma, Papa Francisc lega direct dezvoltarea rurală de demnitatea persoanei și cerea comunității internaționale să nu mai trateze agricultura ca pe o anexă a politicilor sociale, ci ca pe centrul lor. Fraza lui de atunci a rămas memorabilă tocmai prin simplitatea ei: „Foametea nu are prezent sau viitor. Doar trecut”. Discursul avertiza, ca și Georgescu cîțiva ani mai tîrziu, împotriva exodului rural, a dependenței de ajutoare externe și a ideii că progresul tehnologic poate rezolva de unul singur o problemă care ține de justiție și de sol.

Un alt Papă, Ioan Paul al ll-lea, prin enciclica sa Sollicitudo Rei Socialis, a reexaminat flagelul subdezvoltării. El a recunoscut eșecul numeroaselor încercări de a accelera dezvoltarea economică a popoarelor sărace și de a le ajuta în procesul de industrializare, observând decalajul persistent și într-adevăr tot mai mare dintre Nordul și Sudul lumii. De asemenea, el a denunțat mecanismele economice, financiare și comerciale care, gestionate de cele mai puternice economii, favorizează structural propriile interese, în timp ce sufocă economiile mai slabe, și a cerut ca acestea să fie supuse unui control etic serios, nu doar tehnic.
Și tot el amintea că „Dumnezeu a dat pămîntul întregii familii umane pentru hrana tuturor membrilor săi, fără a exclude sau favoriza pe nimeni”.

Coincidență, plagiat spiritual sau doar viziuni comune?

Aici trebuie spus lucrurilor pe nume: Georgescu poate că nici n-a citit enciclica din mai a lui Leon al XIV-lea înainte s-o parafrazeze la Curtici. Ce s-a întîmplat e altceva, și e mai interesant. Un discurs pe care presa română îl tratează ca folclor politic conservator – sau delir, la cei mai negri în cerul gurii – se dovedește a fi, în esența lui, aproape de linia oficială a celei mai vechi instituții morale a lumii creștine. Nu musai identic – Georgescu vinde și spectacol, Vaticanul vinde precepte morale în studii de tip academic cu note de subsol – dar tezele lor sunt suficient de aproapiate încît eticheta de „arhaic” sau ”delirant” să sune cam pripit.

Diferența de fond ține de instrument, nu de diagnostic. Vaticanul, ca un stat-pol de mare putere și de influență, cere reglementare, subsidiaritate, guvernanță instituțională a datelor ca bun comun. Georgescu, doar un politician de opoziție, cere, de pe margine, în esență, un salt de credință către agricultură ca proiect de suveranitate. Unul e discurs de politică publică, celălalt e discurs de campanie. Dar ambele pornesc din aceeași neliniște justificată: că omenirea riscă să delege unei mașini exact ceea ce o face umană, și că soluția stă mai aproape de pămînt decît de server.

Concluzia care doare puțin

Nimeni nu-i cere lui Georgescu un doctorat în doctrină socială catolică, și formula „antihrist digital” rămîne, oricum am întoarce-o, un instrument de marketing politic mai degrabă decît o etichetă teologică serioasă. Dar bătaia de joc reflexă cu care e primit de fiecare dată cînd amestecă problema hranei și a apei cu scepticismul tehnologic începe să împingă spre o constatare interesantă – omul ăsta sperie establishment-ul mioritic mult mai tare prin ce spune corect din întîmplare decît prin ce spune uneori greșit din calcul. (Bogdan Tiberiu Iacob/InPolitics)