Locurile lor de muncă erau cândva bine plătite, ca pentru o țară de top, dar au fost întâi duse în jos de oferta muncitorilor străini dispuși să se angajeze pe mult mai puțin. Iar imobiliarele au crescut cu oferta capitalului internațional speculativ. Apoi au constatat că orașele țării, care era cândva a lor, le sunt pe de o parte inaccesibile, pe de alta au devenit mult prea periculoase și s-au retras în suburbii. Cum se retrăgeau în sate din calea barbarilor cetățenii Imperiului Roman, când se prăbușea.

În 2020 au început uriașe manifestații împotriva restricțiilor covid. Paris, Londra și Berlin au adunat probabil cele mai mari mulțimi protestatare din timpul pandemiei în Europa, în mod cert cu milioane de participanți. Iar anul acesta a fost tot o prezență uriașă la mitingurile de protest față de creșterea vârstei de pensionare. Între timp, condițiile de trai se degradaseră și mai mult după ani de inflație, închiderea a economiei și sancțiuni dictate Rusiei.

La toate cele trei serii de proteste era de departe preponderent populație de origine franceză, după cum se vedea în imagini. La „veste” și în pandemie violențele porneau întotdeauna din partea jandarmeriei, care folosea gloanțe de cauciuc, gaze lacrimogene, bastoane, tunuri cu apă. Covârșitor, numărul victimelor era în rândul participanților nu al forțelor de ordine.

La protestele muncitorești și pentru libertate, presa se situa pe poziții de adversitate, încercând să le denigreze, să scoată în evidență incidente marginale. La ambele presa spunea că sunt: extremiști de dreapta, extremiști de stânga, putiniști și antisemiți, respectiv antivacciniști și conspiraționiști. Niciunul din aceste epitete nu e folosit acum de presă pentru așa zisele proteste nocturne ale arabilor și africanilor. În ciuda violenței evidente, n-am văzut ca presa să-i denunțe ca aparținând vreunei extreme. În ciuda faptului că sunt luați la țintă albii, nimeni nu îi acuză de rasism. Dimpotrivă, presa insistă pe incidentul declanșator în fiecare știre, pentru a sublinia că furia e justificată.

La mitingurile precedente, deși participau sute de mii și milioane de oameni, incidentele implicau un procent infim de participanți, posibil infiltrați în acest scop. Iar jandarmeria reușeau cu mare succes să controleze mulțimi atât de mari prin organizarea unor dispozitive de ordine. În schimb acum la așa zisele proteste lipsesc mitingurile, numărul de participanți e foarte mic, iar pagubele foarte mari.

Mitingurile precedente aveau ca țintă conducerea politică și aveau cereri sociale limpezi sau de restabilirea a libertății. Nu erau atacate minoritățile, nici mașinile parcate. Participanții nu aveau arme de foc. Violențele de acum sunt impropriu numite proteste, pentru că au ca scop jaful și distrugerea. Ele sunt îndreptate mai mult contra populației generale și poliției. Nu par să aibă o listă de revendicări.

Sunt dezamăgit că presa nu lansează ipoteza că vandalii sunt plătiți de Putin sau chiar că sunt bandele lui Prigojin, mutate din Belarus. Explicația e că aceste trupe de asalt sunt, la fel ca Antifa, un braț înarmat al globalismului, ele aduc politica oficială de ostilitate față de populația autohtonă la un nivel mai concret, dar nu diferit în esență de ce face clasa politică.

Dacă ar lansa ipoteza că migrația e o armă subversivă a Kremlinului, politicienii momentului ar trebui să considere atât bărcile care vin ilegal, cât și avioanele care vin perfect legal, ca fiind parte dintr-un plan malefic și să îl oprească. Dar, evident, liderii de tip Macron și copiile mai mici de la noi nu se gândesc să oprească acest program.