După cum anunțam cu câteva zile în urmă, Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a pus la dispoziție pentru descărcare gratuită câteva dintre cărțile în format electronic care o au ca personaj principal pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ca pe un dar de consolare pentru cei care ar fi dorit să vină la pelerinajul din acest an de la Iași, dar au fost împiedicați de autoritățile guvernamentale. Am răsfoit și noi Biblioteca Pelerinului 2020, accesibilă gratuit până joi, 15 octombrie, și am adunat un grupaj de relatări ale credincioșilor despre minunile pe care Sfânta Parascheva le-a făcut în viața lor. Ele sunt cuprinse în volumul 1 al seriei „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva - mărturii ale închinătorilor”, editura Doxologia, 2011.  
 
Trandafirul fecioriei
 
Eram teolog și stăteam mult în preajma Sfintei Parascheva, mai ales în zilele de dinaintea și de după hramul ei sfânt. Îmi plăcea să stau noaptea la raclă și să văd mulțimile de pelerini, care, după multe ore de stat în frig și ploaie, se plecau cu iubire și cutremur la trupul firav, sfânt și feciorelnic al Cuvioasei. Câtă bucurie în chipurile lor, dar câte lacrimi, durere ascunsă, sfială și putere am simțit în nopțile acelea în care lumea toată devenise un șuvoi de lumină – purtau lumânări în mâini – pe calea către Dumnezeu prin sfinții Lui. 

Aveam o prietenă, pe care o iubeam mult, dar amândoi ne făgăduiserăm curăția până după nuntă. Totuși, din focul tinereților, eram din ce în ce mai aproape de păcat, aprinzându-ne unul după altul ca două focuri. Într-o noapte, fiind la Sfânta, era 12 octombrie, înaintea hramului ei, priveam mulțimile de pelerini și ajutam pe cei bătrâni sau cu copii în brațe să se închine. Valuri imense de flori erau sortate și triate pentru a fi dăruite închinătorilor, împreună cu o bucățică de apă sfințită. 

În spatele raclei, jos, am dat peste o bătrânică foarte slabă, de o noblețe naturală, cu o profunzime în ochi greu de descris. Era înaltă, iar trupul ei avea o zveltețe neobișnuită. Avea o haină lungă, cenușie, până la pământ, foarte diferită de ceea ce se poartă acum. M-a privit atent, a zâmbit și a zis: „Nu strica darul fecioriei și al preoției, pentru care te-ai născut. Știu că este greu. Dar prin rugăciune, vei birui.” Spunând acestea, mi-a dat un trandafir roșu, de o frumusețe fără de seamăn, și mi-a zis: „Păstrează preoția în sufletul tău.” Am mulțumit, dar aveam cumva revolta cum de această bătrânică știe ce pericole mă pasc. Stânjenit și mirat, am privit la trandafirul roșu din mână și, când mi-am ridicat privirile către ea, dispăruse. Am căutat-o peste tot, am întrebat fetele care sortau florile și busuiocul de o bătrânică înaltă și nobilă și ele mi-au răspuns că nu au văzut toată ziua vreo bătrânică cu astfel de semnalmente. Eu cred că era Sfânta Parascheva. După vreo doi ani, am primit darul sfânt al preoției. (Pr. T.)

***

Am apelat la ajutorul Cuvioasei Parascheva într-un moment greu, când, ca profesoară, am asistat la pierderea cunoștinței unei eleve, după ce fusese vaccinată. După încercări repetate de resuscitare, când fetița era galbenă ca ceara și cu buzele învinețite, la rugăciunea mai mult mecanică decât conștientă, am simțit respirația copilei care-și revenea, treptat, din leșin. 

De atunci, fiecare călătorie la Iași înseamnă pentru mine o chemare divină la moaștele Cuvioasei, care este mijlocitoare la Tatăl ceresc.

Mă consider nevrednică de ajutorul constant pe care-l simt în viața mea. Mulțumesc, Maică Parascheva! (Elena Apetri, Ucraina)

***
Nu voi înceta să plâng
 
În 1983, aveam doar un fiu și am decis să nu mai dau naștere altui copil. Găsisem motive: sunt multe neajunsuri, sunt la început de drum, n-ar avea cu cine rămâne acasă...
 
Așa eu, nenorocita și păcătoasa, am recurs la întreruperi de sarcină, fără a gândi la păcatul săvârșit. Dar Dumnezeu nu a mai îngăduit a trăi cu astfel de păcate.
 
Într-o noapte de miercuri, mi-a apărut în vis o femeie extraordinar de frumoasă: înaltă, brunetă, cu părul lung până-n pământ. A coborât niște trepte, s-a întors cu fața spre mine și cu arătătorul mâinii drepte mi-a zis: „Anul ăsta o să rămâi o singură dată gravidă. Dacă-l dai afară, mori!”
 
A doua zi, mi-am zis că este doar un vis. Important este că visul s-a repetat joi spre vineri și sâmbătă spre duminică. Mesajul a fost identic.
 
În acel an, am rămas însărcinată și am dat naștere Nicoletei. 
 
Acum știu că sfânta din vis era Sfânta Cuvioasă Parascheva, despre care citisem în „Lumea credinței”, într-o întâmplare similară.
 
Așa a îngăduit „buna” să-mi arate importanța credinței, întrucât în vremea avorturilor nu aveam nici o legătură cu Biserica.
 
Datorită Cuvioasei, trăiesc, ca mamă, fericirea de a avea alături pe băiatul Florin și pe Nicoleta, fiica cea minunată. Și nu voi înceta să plâng pentru copiii pe care i-am omorât. (Anonimă)

***

Am venit la Mitropolie cu soțul meu, Gheorghe, care era bolnav de cancer. În timp ce ne rugam la Sfânta Parascheva, am atins mâna Sfintei și am simțit în podul palmei două zvâcnituri puternice – semn că mi-a ascultat ruga. După noile analize, medicii au constatat dispariția bolii. (Eugenia)

***
 
Marie, dă-te jos!

Am fost foarte bolnavă, am avut un accident vascular, am stat multă vreme în spital. Eram imobilizată la pat și mergeam cu un căruț. Doctorii au certificat sec paralizia. 
 
În căruciorul meu, m-am rugat Sfintei Parascheva, dorind să pot veni la ziua ei, așa cum obișnuiam în fiecare zi de 14 octombrie. În timpul rugăciunii, am auzit o voce: „Marie, Marie, dă-te jos!”, de două ori. A treia oară m-am încumetat și m-am ținut de perete și de pat. Nu mai simțeam piciorul și mâna stângă. Am mers! Am stat apoi la marginea patului, sprijinită, și am început să citesc acatistul Sfintei. Dimineața, profesorul dr. Cruțescu, fiu de preot, a spus: „Maria, credința te mântuiește!”
 
De atunci, am început să merg, întâi câțiva pași, apoi din ce în ce mai bine. În fiecare an vin să-i mulțumesc Sfintei Cuvioase Parascheva. (Maria Ț, București)

***

Ungându-mă cu vată cu ulei de la racla Sfintei pe mâna care mă durea foarte tare, de mult timp, chiar de a doua zi, mi-a dispărut durerea.
Profira, 72 de ani

***
 
Minune de ziua Sfintei
 
Pe 4 decembrie 2009, soțul meu a fost operat la urgență. Am aflat diagnosticul groaznic: cancer. În ianuarie 2010, i s-a scos soțului meu a doua tumoare, iar pe 25 martie, la Cluj, internându-se pentru o nouă operație, mi s-a spus că soțul nu mai are mult de trăit. Celulele răzvrătite împotriva organismului începeau să-și facă lucrarea de moarte. Și se răspândeau fără odihnă, necontenit.
 
Copleșită de negura disperării, m-am spovedit unui părinte de la Mitropolie, apoi, timp de 40 de zile, am citit acatistul la picioarele Cuvioasei Parascheva, am dat de pomană câte o pâine și am stăruit în rugăciune. 
 
Pe 4 octombrie 2010, am mers la București pentru operație, dar pe 5 octombrie i s-a făcut externarea și i s-a propus revenirea pe 12 octombrie. Dar minunea s-a produs în ziua de 14 octombrie, de ziua Sfintei, când operația a reușit numai datorită Cuvioasei Maici Parascheva, a bunei Maici a Domnului, a bunătății Domnului nostru Iisus Hristos. 
 
Plină de raza recunoștinței și a bucuriei, vă spun tuturor celor care sunteți în necazuri mari saă vă rugați neîncetat, să credem cu tărie și, dacă nu vom deznădăjdui, vom avea ajutor. De asemenea, spovedanie din copilărie, post și rugăciune.
 
Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim sfintele tale moaște, cuvioasă Maică Parascheva! Amin! (Anonimă)