Evenimentul Zilei prezintă luniun material fulminant despre „Minciunile fondatoare ale Mitului Șora”, publicând un document prin care Ministerul Educației „spulberă oficial biografia falsă a unei fantome a comunismului”, după cum scriu jurnaliștii EvZ. Materialul începe printr-o referire la un alt caz de falsificare grosolană a unei biografii, respectiv cea a tatălui lui Horia Roman Patapievici, prezentat de acesta drept fost deținut politic deși, în realitate, Patapievici Sr. a fost traducător pentru Comandamentul Armatei Roșii  la Viena fiind apoi trimis la București pentru a intra în Banca de Stat a RPR (Banca Națională).
 
Pentru a-i intra în grații Horia Roman Patapievici a mințit-o pe Monica Lovinescu în anii '90 că tatăl său este fost deținut politic, fără să îșin imagineze ca aceasta va consemna minciuna în Jurnalul ei personal publicat apoi de Humanitas. EvZ oferă și citatul prin care Patapievici e făcut de râs pentru posteritate: "Descoperim un tânăr (are 35 de ani și pare cu vreo zece mai puțin) simplu, emoționant și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fără să-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut". - Monica Lovinescu despre Horia Roman Patapievici în "Jurnal, 1990-1993" (Editura Humanitas, 2003, p 291).

Jurnalistul Mirel Curea observa într-un editorial din EvZ „numitorul comun a două personaje, Dionis Patapievici, tatăl lui HR Patapievici și Mihai Șora: ambii au venit și s-au instalat în România în anul 1948. Primul, de la Viena, al doilea, de la Paris. Dragoste de comunism, sau marșrutizare, adică relocare la ordin?”. „Asemenea agenților cu mai multe identități, pe care le amestecă până nici ei nu mai știu cine sunt", scrtie EvZ, și Patapievici Sr. și Șora sunt transformați din autentici criptocomuniști în ditamai anticomuniștii, drept dovadă amintirile lui Patapievici Jr. împărtășite Monicăi Lovinescu și bannerele gigant cu Șora care continuă să troneze cu nesimțire in centrele orașelor, la concurență cu fetele de la Victoria's Secret, în ciuda dovezilor apărute public în privința bătrânului bolșevic. Într-adevăr, biografia fostului „deținut politic„ Patapievici Sr. este, în realitate, foarte asemănătoare cu adevărata biografie a „arestatului" Mihai Șora.
 
ActiveNews vă oferă numai câteva crâmpeie, extrase din autobiografia lui scrisă la 16 octombrie 1960 pe care o puteți citi integral în facsimil:

Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele: 1.(…) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ma refugia in Polonia.(…) Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…)  TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE!″

COMPLETARI: "In legatura cu comportarea mea din perioada 1936-1940 si conceptiilor pe care le aveam atunci arat ca in clasa a VI-a de liceu (1937/1938) am avut discutii in contradictoriu cu profesorul meu de limba germana, Popescu, discutii care s-au terminat cu aprecierea dansului ca "am conceptii bolsevice” si ca locul meu ar fi "dincolo de Nistru. (...) Plecarea din tara a fost determinata de atmosfera de teroare dezlantuita de autoritatile de ocupatie din Bucovina de Nord, impotriva tuturor acelora care au colaborat cu regimul sovietic si de atitudine negativa fata de razboiul antisovietic la care nu vroiam sa ma las mobilizat. De aceia am plecat din Cernauti inapoi la Stanceni, iar de aici la Horodenca, o localitate apropiat de Stanceni, pe teritoriul URSS (fosta Galitie Poloneza, intrata in componenta Statului Sovietic inca in anul 1939).”

Desigur, trecând de ridicolul minciunii lui Horia Roman Patapievici se poate ridica și problema lui Patapievici Jr. trimis să o îmbrobodească pe Lovineasca cu povestea tatălui deținut politic și despre care un veteran al SRI afirmă negru pe alb că ieșirea lui din anonimatul lui de personaj șters care gravita în jurul locandei GDS a fost asigurată de însuși Virgil Măgureanu, primul șef al SRI și conspirator al loviturii din decembrie 1989 („Cine este Horia-Roman Patapievici. La conducerea ICR se află fiul unei fantome a NKVD" - Aurel Rogojan, „Fereastra Serviciilor Secrete", Editura Compania, 2011). A fost și Patapievici Jr. marșrutizat la Paris în anii '90 cu legendarea de fiu de deținut politic în cercul Monicăi Lovinescu și al legionarilor din Germania?

Tovarășii de drum ai lui Șora: Goldberg, Patapievici Sr., Tismăneanu Sr., Roman Sr.

Observația lui Mirel Curea a fost întregită de portalul ActiveNews, care, pe baza unui document de la Arhivele Naționale (ANIC, fond CC al PCR, Cancelarie, dosar 7/1964, f. 88-90), arată că lui Șora și Patapievici Sr. trebuie să li se adauge Leonte Tismăneanu, poreclit Ciungul și venit de la Moscova după ce a activat în cadrul brigăzilor terorist-bolșevice în Spania și Franța (la fel ca Șora, în cazul din urmă). Tismăneanu Sr. este relocat în România tot în 1948 și, înainte de a fi "arestat" și el pe lângă Walter Roman (Ernő Neuländer, conform Wikipedia) ca "director adjunct al Editurii Politice și șef al catedrei de marxism la Universitatea C. I. Parhon” este "marșrutizat" în orașul Stalin (fostul și actualul Brașov) ca agitator comunist în "aparatul CC al PMR la Direcția de Propagandă și Agitație".
 
Tot la fel ca Șora, fost activist la "agit-prop" în perioada 1948-1951, conform Fișei sale de Cadre de la CC al PCR, după cum a dezvăluit Dan Andronic în Evenimenul Istoric (Nr. 10, 2018) . Șeful lui Tismăneanu și Șora la Direcția de Agitație și Propagandă era ilegalistul Nicolae Goldberger, care răspundea din partea Moscovei și de organizația politică a comuniștilor maghiari MADOSZ, cel care a cerut, înainte de lovitura de stat din 6 martie 1945, ca nord-vestul Ardealului, luat României prin Dictatul de la Viena, să fie dat Ucrainei sovietice și cel care l-a recrutat pe Walter Roman în brigăzile roșii. Roman Sr, tatăl lui Petre Roman, a fost și el trimis apoi de NKVD în Spania și Franța (!), după care a petrecut o perioadă ca coordonator al propagandei comuniste antiromânești la Radio Moscova, secția în limba română, unde i-a avut în subordine pe Ana Pauker și Tismăneanu Sr. pentru a fi apoi și el "marșrutizat" în România, de data aceasta direct pe tancurile sovietice. Fiul lui Walter Roman, "rebelul" Petre Roman, avea să ajungă sub Ion Iliescu, pus de Silviu Brucan, primul prim-ministru de după lovitura de stat din 1989, fiul lui Leonte Tismăneanu, Vladimir Tismăneanu, la rândul lui fost propagandist comunist și co-autor de volume politice marxiste împreună cu Virgil Măgureanu, avea să devină propagandist "anticomunist" și fiul lui Dionis Patapievici, fostul "deținut politic" pentru care a plâns într-o sticlă de Murfatlar împreună cu Monica Lovinescu, avea să devină șef al Institutului Cultural Român. Conform dictonului lui Walter Roman: "După noi, vom veni tot noi".

Aceștia erau colegii lui Mihai Șora în august 1948, atunci când a fost „arestat" în biroul Anei Pauker din Ministerul Afacerilor Externe al României ocupate de Armata Roșie și NKVD.
 
„Anul 1948 consemnează și cele mai crunte arestări (reale) din istoria României, din noaptea de 14 - 15 mai, când întreaga elită intelectuală, politică, militară, preoțească și țărănească a fost încarcerată pentru mulți ani de-aici înainte, așa cum arată Dan Andronic dezvoltând Cazul Șora în cea mai recentă apariție a revistei Evenimentul Istoric (Nr. 21, 2019)", scrie EvZ. Între timp, Șora a devenit coleg cu fiii kominterniștilor Patapievici și Tismăneanu, membri împreună cu el în Grupul pentru Dialog Social. În continuare EvZ publică "10 din cele mai mari minciuni ale lui Mihai Șora", devoalări însoțite de documentul de obținut de jurnalistul Victor Roncea de la Ministerul Educației Naționale:

„Documentul MEN, pe care îl publicăm aici în exclusivitate, spulberă, definitiv, sperăm, cea mai mare minciună dintre toate, vehiculată agresiv și întreținută cu obstinație de Mihai Șora și de către toți biografii săi de ocazie.
Este vorba despre pretinsa "Demisie de Onoare" pe care co-fondatorul GDS și al Fundației Soros și-ar fi dat-o din Guvernul Petre Roman la venirea minerilor în București.
 
Documentul obținut de EvZ atestă, așa cum am mai afirmat, ca unul dintre primii bucureșteni arestați și maltratați pe 14 iunie 1990, la orele 5 ale dimineții, din Institutul de Arhitectură, și apoi cercetător pentru Amnesty International al crimelor săvârșite de mineri, că Mihai Șora nu și-a dat nici o demisie în semn de protest, deși a văzut cu ochii lui sângele de pe pereții Arhitecturii, sânge despre care Petre Roman a afirmat nonșalant pentru presa occidentală că este „vopsea roșie aruncată de studenți".
 
Contractul de muncă în folosul FSN (Frontul Salvării Naționale) i s-a închis lui Mihai Șora la Ministerul Învățământului odată cu încetarea mandatului de ministru, la schimbarea "guvernului provizoriu" cu cel rezultat în urma alegerilor din 20 mai: pe 28 iunie 1990.
 
„Jos labele de pe Șora și Arafat, măi, nemernicilor!", scrie pe blogul ei Alina Mungiu. Între vocile care s-au revoltat la reclama mincinoasă Papaya în care Mihai Șora luptă pentru libertate sub comunism, demnă de manualele de „Fake News" ale NKVD și de o adendă la romanul "1984" al lui George Orwell, se numără și fosta deținută politic Niculina Moica. Distinsa doamnă afirmă că campania nerușinată a eMAG reprezintă ”o minciună mizerabilă” și ”o batjocură adusă memoriei martirilor și eroilor anticomuniști”.

Iar Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, citat de ActiveNews, spune, "contrazicându-i pe cei care sar în apărarea lui Mihai Șora susținând că fostul agitator comunist a fost obligat să fie consilier al Anei Pauker, că este exclus ca cineva să fi deținut o funcție în regimul comunist fără să dea informații Securității".
Niște "nemernici"! Ana Pauker era mai miloasă: le zicea "bandiți".", conchide materialul EvZ care prezintă restul minciunilor AICI.