Unul dintre cei mai citiți blogări politici din România, Contele de Saint Germain, comentează cazul Cristi Puiu, implicit modul în care ziaristul Cristian Tudor Popescu s-a năpustit asupra regizorului după afirmațiile de la TIFF. „Ce l-a filoxerat într-atât pe CTP? Faptul că domnul Cristi Puiu, spre deosebire de el, aspirantul neîmplinit în filmologie ca și în toate celelalte, a avut curajul să fie un om liber. Să spună ce crede, chiar dacă întru supărarea puterii vremelnice”, scrie Contele de Saint Germain. Numindu-l pe fostul redactor-șef de la ”Adevărul” un „eșuat”, CSG trece în revistă ocupațiile celui pe care Wilkipedia îl prezintă ca „scriitor, gazetar, filmolog, comentator de tenis, sportiv”. Și concluzionează: ”Omul ăsta a ratat tot ce a încercat. De-asta nu s-a putut dedica unui drum. Pentru că singura lui vocație a fost ura. Iar ura acționează ca un bumerang”.


„Eu nu știu în ce lume trăiește, exact, acest eșuat.

După primul naufragiu, te mulțumești cu orice fel de uscat. Înec să nu fie!

După mai multe naufragii care nu ți-au venit de hac începi sa crezi că ai soartă, că vreun înger te protejează, oricât de prost (navigator) ai fi. Îți  zici că până la urmă te trage EL la suprafață, și, atunci, te sui pe tot felul de coji de nucă, doar doar îți vei descoperi America orgoliilor tale. Și de fiecare dată insula eșuării se dovedește mai mică, mai stearpă, mai derizorie, iar tu mai pierzi ceva și din puținul care fuseseși. Este cazul acestui… Dobinson, intrat la apă, din care doar gura (de canal) a mai rămas să „comunice” duhori.

Prin formație CTP este inginer. La revoluție s-a lăsat. Nu dădea perspective.

Scriitor suna mai bine. A încercat. Prea dependent de talent fiind însă acest job, și prea condiționat de tiraje, a zis pas!

De ce nu zarist? Notorietate satisfăcătoare, dar concurență sălbatecă și mult recul în mâna cu stiloul. Expunere la tendinită, cu reflexii în cerebel. A aruncat prosopul, bravând că e scârbit de o lume cu atâta violență și fiere.

Apoi filmolog. Select, elitist, cât de cât, finesse. Audiență însă de doi bani și ego prigonit. Penumbră, tenebre, întuneric – prea multă estompare pentru cineva înnebunit să apară cu contururi nete și abrupte.

Și, la urmă,  comentator de tenis! Sportul alb. Magia pugilatului fără contact. Exact ce-i plăcea: să dea ca sălbatecul, fără să încasese. A încercat să se cațere pe gloria Simonei Halep, dar și aici a nimerit pe nisipuri mișcătoare. Cu cât analiza, cu atât se scufunda. Căci împroșcatul cu flegmă verde nu funcționează împotriva succesului. Ți se întoarce flegma-n mufă instant, cum s-a și întâmplat”.


Citiți textul integral AICI.