ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Situație paradoxală în România: în timp ce județul Constanța se confruntă cu ploi torențiale și avertizări de inundații, autoritățile anunță că cele două reactoare nucleare de la Cernavodă nu vor putea fi repornite nici în luna noiembrie 2026, invocând nivelul insuficient al Dunării. În acest context, o analiză publicată de Lucian Sârbu ridică o întrebare incomodă: are România suficiente rezerve de apă grea pentru funcționarea reactoarelor existente și pentru viitoarele unități 3 și 4?

Cod Portocaliu de inundații în Constanța, în timp ce Cernavodă rămâne fără producție de energie

Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) a actualizat, marți, 3 noiembrie, avertizările de inundații pentru sudul țării și Dobrogea.

Codul Portocaliu este valabil pe râurile din județul Constanța în intervalul 3 noiembrie, ora 12:00 – 4 noiembrie, ora 12:00, în timp ce Codul Galben vizează mai multe bazine hidrografice din sudul României și Dobrogea, până pe 4 noiembrie, ora 18:00.

Hidrologii avertizează asupra riscului de viituri rapide, scurgeri importante pe versanți, inundații locale și depășiri ale cotelor de apărare.

În același timp, la Cernavodă, cele două reactoare nucleare rămân oprite, iar autoritățile susțin că nivelul Dunării nu permite reluarea activității în condiții de siguranță.

Mai mult, prin Hotărârea CNSU nr. 25 din 28 octombrie 2026, publicată în Monitorul Oficial, starea de alertă a fost prelungită cu încă 30 de zile, documentul menționând explicit imposibilitatea repunerii în funcțiune a unităților 1 și 2 pe parcursul lunii noiembrie.

Potrivit documentului oficial, la 25 octombrie, nivelul Dunării la Cernavodă era de minus 267 de centimetri, iar prognozele indicau numai o redresare lentă.

Desigur, ploile abundente din județul Constanța nu înseamnă automat creșterea debitului Dunării în zona prizei de apă a centralei. Sunt fenomene hidrologice diferite. Însă această situație readuce în atenție vulnerabilitatea unei infrastructuri energetice strategice și necesitatea unor explicații publice complete.

Lucian Sârbu ridică problema apei grele: „Problema nu e apa din Dunăre”

Într-un comentariu amplu, Lucian Sârbu prezintă o ipoteză care, dacă s-ar confirma, ar ridica probleme serioase pentru securitatea energetică a României.

Acesta relatează că, în urmă cu aproximativ o lună, o persoană din cercul său de cunoștințe i-ar fi transmis că adevărata problemă de la Cernavodă nu ar fi nivelul Dunării, ci disponibilitatea apei grele.

„Problema nu e apa din Dunăre, aia e vrăjeală pentru proști. Problema e că tâmpiții au rămas fără apă grea”, este afirmația pe care Sârbu o atribuie sursei sale.

De aici apare o întrebare legitimă: ce cantitate de apă grea mai deține efectiv statul român și cât din aceasta este disponibilă pentru proiectele nucleare de la Cernavodă?

 

Apa grea, resursă strategică produsă cândva în România

Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă utilizează tehnologia canadiană CANDU, care presupune folosirea apei grele, D₂O, atât ca moderator, cât și ca agent de răcire în circuite închise.

Apa din Dunăre are un rol diferit, fiind utilizată pentru evacuarea căldurii din sistemul de producere a energiei electrice. Prin urmare, lipsa apei grele și nivelul insuficient al Dunării reprezintă două probleme tehnice distincte.

România dispunea în trecut de propria capacitate industrială de producție a apei grele, prin uzina Romag Prod de la Drobeta-Turnu Severin, construită pentru a asigura independența programului nuclear național.

Producția a fost oprită în 2015, iar Regia Autonomă pentru Activități Nucleare (RAAN) a intrat în faliment în 2016.

Prin OUG nr. 20/2015, Guvernul stabilise un nivel maxim de 3.400 de tone de apă grea destinat unităților 1-4 de la Cernavodă.

Această cifră reprezenta însă un plafon legal, nu dovada că întreaga cantitate exista efectiv în depozitele statului.

Ulterior, gestionarea și conservarea rezervelor au revenit instituțiilor specializate, inclusiv Centrului Național de Management al Apei Grele (CNMAG).

România a vândut apă grea peste hotare. Cât a mai rămas?

O parte a apei grele produse la Romag Prod a fost valorificată prin export, pentru recuperarea creanțelor societății intrate în faliment.

Potrivit informațiilor publicate de Profit.ro, în 2021 și 2022, RAAN a exportat peste 100 de tone de apă grea către Germania, Franța, Statele Unite și Argentina.

În 2023 au continuat vânzările, iar în noiembrie 2024 a fost anunțată o nouă tranzacție, de 12,6 tone, către o companie elvețiană.

La acel moment, Radio România Actualități informa că în rezerva de stat se mai aflau peste 1.000 de tone de apă grea, păstrate pentru programul nuclear de la Cernavodă.

Este important că aceste exporturi proveneau din stocurile excedentare ale RAAN, distincte de rezerva strategică de stat. Vânzările nu demonstrează, prin ele însele, că România și-a înstrăinat rezervele necesare reactoarelor.

Dar formularea „peste 1.000 de tone” lasă loc unei întrebări esențiale: despre ce cantitate exactă vorbim?

Lucian Sârbu observă că diferența dintre puțin peste 1.000 de tone și aproape 2.000 de tone poate avea o importanță majoră pentru planurile de extindere a centralei.

În opinia sa, rezervele necesare punerii în funcțiune a reactoarelor 3 și 4, împreună cu necesarul de completare pentru unitățile existente, trebuie evaluate public și transparent.

Iar problema este cu atât mai importantă cu cât România și-a asumat participarea la proiectul unităților 3 și 4 inclusiv prin contribuții în natură, care includ apa grea.
 
 

Documentele Nuclearelectrica arată că rezervele sunt utilizate

Raportările financiare ale Nuclearelectrica confirmă că necesarul de apă grea nu este doar o chestiune teoretică.

Potrivit raportului aferent primului trimestru din 2025, compania a achiziționat în anul 2024 o cantitate de 8 tone de apă grea de la Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, pentru unitățile 1 și 2, în valoare de aproximativ 22,5 milioane de lei.

Același document consemnează și aproximativ 75 de tone de apă grea achiziționate special pentru proiectul unităților 3 și 4.

Așadar, există date publice privind utilizarea rezervelor și constituirea unor stocuri pentru viitoarele reactoare. Ceea ce nu rezultă însă din aceste informații este situația completă și actualizată a întregii rezerve strategice.

O altă evoluție importantă privește viitorul producției românești de apă grea.

Nuclearelectrica a analizat în ultimii ani posibilitatea repornirii capacităților de la Romag Prod. Totuși, potrivit unei investigații Profit.ro din iunie 2026, compania a renunțat la această variantă și analizează dezvoltarea unei noi tehnologii de producție la Râmnicu Vâlcea, cu sprijinul fondurilor europene.

De ce are România nevoie de refacerea capacității de producție a apei grele, câte rezerve mai există și pentru cât timp sunt acestea suficiente? Sunt întrebări la care autoritățile ar trebui să ofere răspunsuri concrete.

O declarație a fostului ministru Bogdan Ivan alimentează suspiciunile

Lucian Sârbu atrage atenția și asupra unei intervenții televizate din 11 august, în care Bogdan Ivan, pe atunci ministru al Energiei, discuta despre proiectul reactoarelor 3 și 4.

În fragmentul de dialog reprodus de autor, ministrul folosește expresia „apa grea de la reactoarele de Cernavodă”, înainte ca discuția să revină la problema debitului Dunării.

Sârbu interpretează această formulare drept un posibil indiciu că dificultățile privind apa grea sunt mai importante decât se recunoaște public.

Totuși, simpla folosire a expresiei „apă grea” nu dovedește că reactoarele existente au fost oprite din acest motiv.

Fragmentul video atașat de Lucian Sârbu poate fi urmărit mai jos:
 
 
 
 
 
Centralele rămân oprite, iar românii au dreptul să știe adevărul

În comunicatul din 29 octombrie, Nuclearelectrica preciza că unitățile 1 și 2 se află în stare oprită sigură, fără riscuri pentru securitatea nucleară.

Compania arăta că nivelul apei în bazinul de aspirație al pompelor rămânea sub pragul necesar repornirii și că simpla creștere temporară a nivelului Dunării nu era suficientă pentru reluarea activității.

Aceasta este explicația tehnică oficială, susținută de datele hidrologice publicate.

Dar nici această explicație nu înlătură obligația autorităților de a clarifica situația rezervelor de apă grea, mai ales în contextul investițiilor de miliarde de euro anunțate pentru extinderea centralei.

Câte tone de apă grea mai deține România în rezerva strategică? Cât este rezervat pentru unitățile 3 și 4? Care este necesarul anual pentru funcționarea unităților 1 și 2? Ce cantități au fost valorificate comercial, ce cantități au fost utilizate și cum va fi asigurată aprovizionarea pe termen lung?

Aceste întrebări merită clarificări oficiale.