ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


A XIX-a oară. Suntem la al XIX-lea text de tipul ăsta pe care vi-l așez în față. A XIX-a oară când vă spun, în diverse formulări, aceleași două lucruri: că am nevoie de voi, iar dacă vine sprijinul vostru o să continui. Dacă nu, mă opresc.

E o coregrafie pe care, după patru ani și jumătate, o cunoaștem bine amândoi. Eu scriu, voi citiți, după 100 de zile vă cer ajutorul, urmează încă 100 de zile, apoi iarăși vă cer sprijinul. La un moment dat am primit și un mesaj de genul "Adrian, ce-ar fi dacă într-o bună zi nu mai trebuie să faci campania de 10 zile?” Avea dreptate. Modelul este obositor — nu doar pentru voi, ci și pentru mine.


Iată însă trei lucruri pentru care campania asta nu seamănă cu celelalte optsprezece.

Unu: astăzi se lansează un roman
 
Simultan cu deschiderea campaniei cu numărul XIX, lansez oficial pe Substack romanul FĂRĂ MARTORI, un thriller psihologic. E al cincilea meu roman și primul care nu apare la nicio editură. Și asta pentru că am ales să nu-l mai distribui ca până acum. Dacă l-aș fi dat la RAO sau la TREI, ar fi apărut peste un an, ar fi costat 50 de lei în librării, l-ar fi citit câteva mii de oameni, iar din cei 50 de lei mi-ar fi ajuns în cont 5 lei minus taxele (într-un caz fericit, în care editura chiar plătește drepturile de autor). Pe Substack apare astăzi, costă zero lei, îl citesc — sper — câteva zeci de mii dintre voi, iar din banii donați în această campanie voi putea supraviețui în următoarele 100 de zile. Cât să scriu următorul roman.

E un calcul cinstit, fără intermediari.

Doi: e prima campanie în casa nouă
 
Săptămâna trecută am publicat Manifestul de Migrare. N-o să-l reiau aici. Important este doar ce semnificație are: de astăzi, modelul trimestrial nu rămâne singura formă în care îmi puteți susține scrisul.

Mulți dintre voi vă veți abona gratuit pe Substack — și asta, pentru mine, valorează aproape la fel de mult ca o donație. O adresă de email și un text care știu sigur că ajunge la voi, fără ca un algoritm de undeva din California să decidă în fiecare dimineață cine apucă să mă citească. Este ceva ce eu nu pot cumpăra, oricât aș vrea.

Donația clasică rămâne pentru cei dispuși să contribuie la bugetul operațional al următoarelor 100 de zile. Abonarea gratuită rămâne pentru cei care vor să mă citească direct, fără filtru. Cele două se completează, nu se anulează.

Trei: banii din campania asta finanțează tranziția, nu doar continuarea
 
În mod normal, banii dintr-o campanie "10 zile pentru 100 de zile” acoperă orele de scris, mentenanța serverului și traducerile pentru opozitia.net. Cam atât.

Banii din campania asta vor acoperi în plus costurile inițiale ale infrastructurii Substack (cu un newsletter săptămânal automatizat) și îmi vor da libertatea de a putea continua să scriu următorul meu roman. Cel cu numărul 6.

E o singură dată în viața acestui proiect când se va întâmpla asta. Următoarele campanii vor fi din nou doar pentru următoarele 100 de zile, exact ca până acum.

Ce a făcut posibilă a XIX-a campanie

În ultimele 100 de zile am scris peste 100 de eseuri, am acoperit războiul de Orientul Mijlociu, conflictul din Ucraina, căderea guvernului Bolojan și impactul economic asupra României, dintr-o perspectivă alternativă curentului oficial. Și am tradus peste 100 de materiale din presa internațională și din vocile respectate ale spectrului conservator. Asta ați finanțat cu banii donați acum 3 luni. Aveți dreptul să știți. Vă voi spune din nou, peste 100 de zile, ce s-a întâmplat cu banii pe care îi donați acum.

Contextul în care vă cer iar sprijinul

Adevărul greu de rostit este că, pe măsură ce timpul trece și elitele de la Davos rămân la butoane, oamenii care construiesc opoziția suveranistă (voci independente, traducători, edituri mici, presă alternativă) devin mai izolați și mai vulnerabili. Globaliștii fără niciun Dumnezeu nu se grăbesc, dar nici nu se opresc. E tocmai motivul pentru care nici eu nu pot să mă opresc. Și nici voi nu puteți să nu mă citiți. Suntem fix unde trebuie să fim, fix când trebuie să fim acolo.

Cum donați

Banii merg direct în conturile mele personale. Fără ONG intermediar, fără cheltuieli administrative, fără salarii de "manager de proiect” care ar evapora un sfert din ce primesc. Tot ce donați ajunge la mine, iar de la mine direct în scrisul de zi cu zi.

PayPal: onciu.email@yahoo.com

Conturi ING BANK: RO70INGB0000999906930786 (lei)
RO65INGB0000999911989038 (euro – SWIFT INGBROBU)
Titular: Adrian Onciu

Revolut: 0791.287.318 (@adrian6j60)

Sau, dacă preferi abonarea gratuită pe Substack (eseu zilnic în inbox + cele două romane EPUB cadou):


O notă pentru donatorii vechi
 
Dacă ai donat vreodată prin transfer bancar în cele optsprezece campanii anterioare, cel mai probabil nu am email-ul tău. Aș vrea să te cunosc, după patru ani de mulțumiri pe care n-am avut cum să le transmit direct decât celor care au donat pe Revolut sau PayPal. Un minut din timpul tău, un email scurt trimis la onciu.email@yahoo.com, și de aici încolo ne legăm direct.

Ultimul cuvânt

Vă aștept, exact ca de optsprezece ori până acum. Ca de fiecare dată: dacă veniți, continui. Dacă nu, mă opresc. N-am vrut niciodată să las loc de iluzie în această formulă, pentru că-i onestă.

De data asta, însă, dacă veniți, continuăm într-o casă nouă, mai bine construită. Una pe care nimeni nu ne-o poate închide cu un click. Una în care, pentru prima oară în patru ani, voi ști pe nume cine mă citește.

Pe 31 mai aflăm.

Vă mulțumesc anticipat. Ținem aproape.

p.s. Distribuirea postării pe Facebook, în grupuri, inclusiv în Diaspora, ajută. Mai mult acum decât oricând, pentru că algoritmul taie vizibilitatea cu peste 95%. Un share din partea voastră ar avea mai mult efect decât dacă aș redistribui eu postarea de 100 de ori.