ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Când voi muri, să veniți la mormântul meu. Cu cât mai des cu atât mai bine. Și toate câte le aveți pe suflet, tot ce vi se va întâmpla, să veniți ca și cum aș fi viu și, îngenunchind la mormântul meu, să spuneți asupra lui toată amărăciunea voastră. Să-mi spuneți toate! Vă voi auzi, și atunci va fugi toată amărăciunea voastră. Și să vorbiți cu mine ca și cum aș fi viu, și să faceți același lucru ca și acum. Fiindcă voi fi împreună cu voi mereu. [Sf. Serafim de Sarov (1759-1833) către ucenicii săi] 
 
Agenții secreți raportează: „[Arsenie Boca] este rafinat, inteligent […], astfel că este un element opus regimului”. "Din toate conversațiile credincioșilor despre călugăr se poate observa că, în viitor, acest călugăr va avea un rol mare în țară”.
 
 
 
"În urmă cu 31 de ani, pe 28 noiembrie 1989 trecea la cele veșnice părintele Arsenie Boca, cel mai mare duhovnic român al secolului XX.
Am muncit trei ani pentru a reda românilor adevărul despre părintele Arsenie Boca.
Sunt mulțumit sufletește că cele trei volume (circa 1.800 de pagini) scrise în colaborare cu Romeo Petrașciuc, Raluca Toderel și supervizate de pr. prof. univ. dr. Constantin Necula stau la baza Actului de Canonizare la care lucrează Comisia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Cu certitudine, după pandemie, părintele Arsenie Boca își va regăsi locul nu doar în Ceata Sfinților, ci și în Calendarul creștin ortodox român.
Doamne ajută! Iubesc România! Pentru Neam și Cruce!", a transmis azi istoricul Florian Bichir, fost membru al Colegiului CNSAS.
 
 
Cu adevărat, mulți români așteaptă canonizări ale Sfinților Închisorilor care s-au jertfit pe altarul lui Hristos de după gratiile din temnițele bolșevice. De la Mircea Vulcănescu și Starețul Gherasim Iscu până la Valeriu Gafencu și Părintele Arsenie Boca, Calendarul Bisericii Ortodoxe Române ar trebui să se umple de zeci și zeci de martiri și mărturisitori ai secolului XX. Pentru Părintele Arsenie Boca - Sfântul Ardealului, există de altfel o Petiție online semnată de peste 15.000 români care cer Patriarhiei să nu mai întârzie procesul canonizării act ce ar fi trebuit, de altfel, să se încheie deja, încă de acum un an pe vremea aceasta.
 
Cercetătorul Florin Duțu, autorul mai multor lucrări valoroase, documentate cu acribie, despre viața Părintelui Arsenie Boca, a întocmit "o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare”, disponibilă la adresa Petiției și ne-a oferit două fotografii unice de la înmormântarea Sfântului Ardealului, la Prislop, pe 4 decembrie 1989. Fotografiile preluate de ActiveNews cu mulțumiri au fost realizate de fiul doamnei Maria Bratu din Sibiu și developate de Pr. conf. dr. Irimie Marga de la Sibiu, care le-a oferit teologului Florin Duțu pentru lucrarea sa, "Viața Părintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910-1989", Editura Floare Albă de Colț.
 
Redăm mai jos un set de 30 de fotografii din Arhivele CNSAS și nu numai, o video-mărturisire a Doamnei Aspazia Oțel Petrescu și câteva referințe și mărturii despre sfințenia Părintelui Arsenie Boca, pentru cazul în care acestea au scăpat Comisiei de Canonizare, din moment ce nu s-a mai întâmplat nimic de peste un an:
 

Lucian BLAGA (Cluj, sfârșitul anilor ’40):

„Lucian Blaga: – Fericit ești Părinte Arsenie, că ai ajuns un mit!

Arsenie Boca: – Pentru ce, Maestre?

Lucian Blaga: – Pentru că crezi ceea ce spui!

Arsenie Boca: – Maestre, «căciula» aceasta eu nu vreau s-o port.

Lucian Blaga: – Ba, ai s-o porți, pentru că neamul românesc are nevoie!”

Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Timotei SEVICIU, Arhiepiscopul Aradului: „Personalitatea Părintelui Arsenie Boca, între multiplele-i însușiri o are într-un grad elevat pe aceea de a insufla un simțământ tainic al evlaviei acelora care se apropie de ea. Așa se și explică numărul crescând pe zi ce trece al celor ce urmându-i pilda și îndemnul, ei înșiși sporesc în viața cea îmbunătățită. Tuturor a împărtășit cuvânt de zidire, fie împreună, fie în parte, după trebuință, multora scriind pentru o mai temeinică povățuire. Și așa cum se întâmplă în cele duhovnicești el însuși se îmbogățea pe măsura în care dădea altora”.

Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Serafim JOANTĂ, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord: „Părintele Arsenie Boca este un caz unic în toată istoria Bisericii noastre, care n-a mai cunoscut preoți sau călugări cu o atât de mare influență asupra poporului credincios ca Sfinția Sa. Nici chiar sfinții canonizați mai recent nu se bucură atât de mult de cinstirea credincioșilor, ca Părintele Arsenie. Acesta este semnul cel mai evident al sfințeniei cu care l-a încununat Dumnezeu. Cinstindu-l ca sfânt și chemându-l în rugăciune, credincioșii se bucură de ajutorul lui […] aștept și eu cu nerăbdare, împreună cu nenumărații credincioși care-l cinstesc, ziua canonizării Părintelui Arsenie, care poate fi o zi a schimbării la față a României”.

Preasfințitul Părinte Dr. Daniil STOENESCU, Episcop-Locțiitor al Daciei Felix: „Fiecare sfânt, biruitor în războiul nevăzut sau în «lupta cea bună» (I Timotei 6, 12; II Timotei 4, 7) prin Iisus Hristos «fără de care nu putem face nimic» (Ioan 15, 5), este cu adevărat un «stâlp» în templul cel ceresc al lui Dumnezeu, în templul Bisericii Ortodoxe a lui Iisus Hristos, în templul Neamului – sau în nevăzuta «Catedrală a Mîntuirii Neamului» – și în templul teologiei apostolice, patristice, postpatristice și neopatristice. Un astfel de «stîlp» a fost, este și va fi în templul ortodoxiei și spiritualității românești și Prea Cuviosul Părintele nostru Arsenie Boca (1910-1989)”.

Preasfințitul Părinte Dr. Ambrozie MELEACĂ, Episcopul Giurgiului: „Cine a fost acest Părinte insuflat de Dumnezeu, acest părinte binecuvântat cu care Biserica noastră a fost binecuvântată, într-o perioadă extrem de dificilă, extrem de critică pentru viața ei, pentru istoria ei? Era un spirit enciclopedic, un om cu alese virtuți teologice, cu preocupări spirituale, un om de mare, mare sobrietate. În tot ceea ce făcea, în cuvintele pe care le rostea, în îndemnurile și povețele pe care le dădea teologilor de la Institutul de la Sibiu, mulți dintre ei deveniți mai târziu păstori de suflete, le vorbea ca unor viitori preoți, vedea în duh că vor fi mai târziu preoți și vorbea cu mare responsabilitate și cu conștiința că Dumnezeu este totdeauna de față, Dumnezeu Cel Care toate le știe […]. Este foarte multă lume care-l denigrează, din păcate, pe Părintele Arsenie Boca, fără să-l cunoască, din nefericire”.

Părintele Arhimandrit Justin PÂRVU: „Socotim că frumusețea artei scrise și pictate de Părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia […]. Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmași ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa și să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoții și strănepoții noștri. Aceasta a fost și este misiunea Părintelui Arsenie Boca, și el nu e mic înaintea lui Dumnezeu […]. Vrăjmașul urlă la mormântul Părintelui.”

 
Colorizare de Florin Roștariu
 
Preot iconom stavrofor Nicolae STREZA, mărturie despre Părintele Arsenie Boca: "L-am cunoscut la Manastirea Brancoveanu din 1942 si pana la plecarea la Prislop, unde l-am cautat in vacanta Pastilor , in 1949, apoi iarasi l-am cautat si la Bucuresti, si la Draganescu. Am fost martorul desfasurarii marii miscari de redesteptare religios-morala, de la Sambata de Sus, din jud. Fagaras. Am participat la zeci de Sfinte Liturghii savarsite de Parintele Arsenie ca nimeni altul; imi aduc aminte cum rostea cuvintele, de la Sf. Diac: <<Luati mancati…>> si cele de la Sfantul Potir” <<Beti dintru acesta toti…”, plansul acela mistic, unic, la Sfanta Epicleza, cum n-am mai auzit la nici un liturghisitor, pana azi. Am ascultat zeci de predici, fie in biserica manastirii, fie afara, la umbra marelui copac de langa biserica, si apoi la altarul din mijlocul padurii, construit dupa planul sau. L-am auzit predicand la Fagaras, la Brasov – cand a vorbit despre "Calul Rosu”. L-am auzit la Draganescu, dand sfaturi celor ce-l cautau, si mi-am insemnat multe din cuvintele sale, din aceste teologumene si apoftegme, pe care le-am publicat in lucrarea <<Marturii despre Parintele Arsenie>> (Sibiu, 2003). Astfel, oarecum, mi-am insusit o anumita intelegere a lucrarii si duhului Parintelui Arsenie, ce strabate din tot ce ne-a lasat, ca zestre spirituala si duhovniceasca. Toate acestea ma indeamna sa scriu aceasta carte.”

"Personal, am afirmat adeseori, ca unul ce l-am ascultat pe Parintele Arsenie, predicand, de zeci de ori la Manastirea Brancoveanu, la Brasov, la Fagaras, la Sibiu si in satul natala Ludisor, ca una este sa citesti predicile Sale tiparite, si alta a fost sa-i asculti cuvantul inaripat si plin de duh si de patos crestin ortodox, si de profunzime evanghelica, invatand <<ca unul care are putere>> (Matei, 3, 29) adeseori, glasul sau tunand si din ochii sai parea ca izvorasc fulgere – impotriva pacatului si decaderii omului – si iarasi glasul melodic si plin de iubire pentru noi, multimea credinciosilor, care-l ascultam <<uimiti de invatatura Lui>> (Matei, 7, 28).

De aceea, citirea predicilor din <<Cuvinte vii>> trebuie facuta in liniste, cu credinta, cu evlavie si cu meditatia necesara, dar si cu examinarea constiintei – cum stam noi duhovniceste si obiectiv – fata de aceste invataturi, si ce hotarare luam pentru schimbarea, transformarea si transfigurarea vietii noastre crestine si ortodoxe. Citirea lor nu seamana unei lecturi obisnuite, ci presupune un efort intelectual, spiritual, avand alaturi Sfanta Scriptura sau cel putin Noul Testament, pentru a le intelege si apoi a le pune in practica vietii duhovnicesti."

"Ca incheiere a acestor consideratii, afirm cu toata convingerea si constiinta preoteasca, despre parintele Arsenie, ca s-a incadrat si manifestat toata viata – in a doua jumatate a veacului XX -, prin traire, prin fapte si cuvantari, ca unul dintre cei mai mari oratori bisericesti ai Bisericii Ortodoxe Romane, asemenea Apostolilor si Sfintilor Parinti. Dovada multimile de credinsiosi din toate paturile sociale, care alergau sa-l asculte, si a provocat miscarea unica si originala de la Manastirea Brancoveanu, din Tara Romaneasca.

Sfintia Sa a desfasurat in mijlocul neamului nostru si a drept-credinciosilor crestin-ortodocsi <<misiunea majora a preotiei, a propovaduirii lui Hristos-Dumnezeu adevarat si Om adevarat, precum si a sfintirii omului, ca sa aiba pacea lui Dumnezeu in sine, absolut in orice imprejurari s-ar afla in viata>>. (Extrase din lucrarea "Recenzie, rezumat si comentar la <<Cararea Imparatiei>>” – de preot iconom stavrofor Nicolae Streza, Ed. Credinta Stramoseasca, 2007)

DETALII DESPRE MOARTEA ȘI ÎNMORMÂNTAREA PĂRINTELUI ARSENIE, redate in lucrarea "Mărturii despre Părintele Arsenie” – de Pr. Nicolae Streza:

"In anul 1989 am aflat ca Parintele este grav bolnav. Dupa spusele parintelui Savian Bunescu, suferea cu rinichii, iar Maica Zamfira ne-a spus ca suferea si cu inima si aceasta suferinta s-a agravat si a dus la sfarsitul vietii Parintelui Arsenie, in ziua de 28 noiembrie 1989, la Sinaia. Indata vestea s-a raspandit ca fulgerul in diferite parti si multi au aflat cu durere despre decesul Parintelui Arsenie. S-au facut diferite supozitii asupra decesului Parintelui. Maica Zamfira ne-a spus despre boala de cord, care a dus la decesul Parintelui. Au fost apoi discutii unde sa fie inhumat, dar Parintele Arsenie a spus, din timp, ca doreste sa fie ingropat la Manastirea Prislop (n.n. – remarcam durata foarte lunga de timp intre ziua mortii – 28 noiembrie, care a fost o zi de marti, si cea a inhumarii – 4 decembrie, care a fost lunea urmatoare; este inca o dovada absolut obiectiva cu privire la "pretiozitatea” Parintelui Arsenie inca si in 1989; nu se cunoaste motivul real al acestei prelungiri, cu totul atipica perioadei comuniste…). De asemenea ar fi declarat ca mormantul de la Prislop sa nu-i fie deschis niciodata, pana la inviere.

A treia zi de la decesul sau, am aflat ca inmormantarea va fi la 4 decembrie, la Prislop (n.n. iata ca, desi dorinta Parintelui Arsenie fusese clara, cineva sau ceva se opunea inmormantarii la Prislop, si a trebuit sa fie biruit…). Cu toate ca era in prag de iarna, cu zapada putina, am reusit sa ne ducem in ziua de 4 decembrie la Prislop. De la Targu-Mures am mers eu, sotia si fiul Mihai, devenit medic. De la Sibiu au venit preotul Nicolae si fiica Tatiana. Cand am ajuns la Prislop, in dimineata de 4 decembrie 1989, am intrat in biserica manastirii, unde Parintele, imbalsamat, era asezat in sicriu. Multi credinciosi venisera din toate partile, dar mai ales fagaraseni, brasoveni, sibieni, cu miile (cu masini mici, cu autobuze) sa participe la inmormantarea Parintelui iubit de toti. Cu lacrimi si cu suspine se apropiau de sicriu si se rugau la catafalcul Parintelui. Asa am facut si noi si trebuia sa facem loc la altii, pentru ca toti sa-l poata vedea pentru ultima data, pe acela care i-a zidit duhovniceste in Hristos. Barbati, femei, copii, preoti, monahi si monahii din toate partile venisera la Prislop. Era o mare de oameni, indoliati si indurerati, la despartirea de duhovnicul si Parintele lor. Slujba inmormantarii a fost facuta de un sobor de preoti, in frunte cu parintele Daniil (n.n. Stoenescu), pe atunci preot slujitor la Prislop si parintele Savian Bunescu, parohul din Draganescu, care au predicat evidentiind calitatile si realizarile Parintelui Arsenie.

Impreuna cu fiii mei si alti preoti si credinciosi, am ajutat la ducerea sicriului cu osemintele Parintelui, la mormantul din cimitir. Fiind mai in varsta (eram de apoape 64 de ani, la 6 ianuarie 1990) am ajutat de la capul Parintelui, cum se poate vedea dintr-o poza facuta de cineva la scoaterea sicriului din biserica si ducerea la cimitirul manastirii (n.n. Parintele Nicolae Streza, cu parul alb, se poate vedea in ambele fotografii de aici, la capul Parintelui Arsenie). Cei care au fost acolo stiu ca Parintele a fost asezat intr-un mormant captusit cu caramida, peste care s-au asezat dulapi de stejar sau brad, nu stiu sigur; apoi s-a asezat peste dulapi o foaie de plasa de nylon, pentru apararea patrunderii apei si apoi s-a aruncat pamantul scos din groapa. La capataiul Parintelui s-a asezat crucea dupa modul cunoscut, proiectat de Parintele si pentru maicile decedate. Pe cruce este scris doar atat: Arsenie Ieromonahul, 1910-1989.

Nu pot descrie in cuvinte starea sufleteasca a noastra, a tuturor, in acele momente si ore petrecute la inhumarea Parintelui si la slujba pentru odihna sufletului Sfintiei sale. Pentru mine, personal, s-a incheiat perioada de maturitate a vistii si a inceput Senectutea.” (Ed. Credinta Stramoseasca, editia 2009, pag. 240-242)

Maica Aspazia Oțel-Petrescu - Video-mărturisire despre Părintele Arsenie Boca: