ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Actualizare 08.12.2020 cu un citat al dlui Valerian Stan: "Partidul pe care l-am susținut la alegerile locale și la cele de azi mi-a servit în ultima perioadă câteva surprize dureroase. Despre unele am și scris, fără să-mi retrag sprijinul însă. La această oră, la care ce scriu nu le mai poate face vreun rău la urne, le spun liderilor AUR că au aruncat o tonă de mizerie în capul fiecărui român care i-a votat prin înscrierea pe listele parlamentare a lui Francisc Tobă, un om al Sistemului cu un trecut absolut sinistru, între altele cu complicități la crime abominabile în Decembrie 1989. Un asemenea afront, și încă altele, cum spun, nu merita nici imensa masă a tinerilor membri și susținători ai acestui partid – mulți, oameni de o calitate și dăruire care rar mai pot fi găsite azi la noi. Voi continua totuși să sper că în timp asemenea lucruri nu vor mai fi posibile la acest partid."

Citiți și Dezvăluiri. SCHEMA UDMR aplicată la AUR. IMPOSIBILA SURPRIZĂ. La victoria din butoane au ieșit din adormire masonul Nicolae Voiculeț și miliardarul Bobby Păunescu, fiul ofițerului DIE George Constantin Păunescu, devalizator Bancorex și afacerist cu oligarhii Rusiei

SCHEMA UDMR aplicată la AUR. IMPOSIBILA SURPRIZĂ. La victoria din butoane au ieșit din adormire masonul Nicolae Voiculeț și miliardarul Bobby Păunescu, fiul ofițerului DIE George Constantin Păunescu, devalizator Bancorex și afacerist cu oligarhii Rusiei

Să nu ziceți că nu v-am spus. Articol din 5.12.2020:

Azi e candidat AUR. Ieri, ca PSD-ist de rit vechi, Francisc Tobă a fondat STS, serviciul care numară voturile alegerilor de azi

Nu cred că există ziarist vechi în România care să nu aibă urechea zgâriată la auzul acestui nume: Francisc Tobă. Personajul macabru este unul dintre participanții activi la crimele din Decembrie 1989 de la Sibiu. A fost făcut scăpat de pedeapsa cuvenită cu închisoarea de procurorul de tip KGB-ist Dan Voinea, groparul Dosarului Revoluției, printr-o instrumentare voit viciată, după părerea mea. De abia în 1999 a ajuns în instanță dosarul care privea uciderea a 99 de români la Sibiu, unii în chinuri sadice, adevărate crime contra umanității. care se adaugă celor aproape 200 de răniți și sutelor de cazuri de tortură și lipsire de libertate. Între inculpați, căpitanul Francisc Tobă. Azi, lt. colonel în rezervă și candidat al partidului "anti-sistem" AUR, Nr. 1 pe listă pentru Camera Deputaților, la Brașov.

 

 

Dosarul din 1999 a fost întors la Parchetul Militar pentru grave vicii de procedură, după care, în 2010, a fost clasat. Între vicii, parchetagii militari plasaseră în locul unui mort o persoană în viață. Asta îi permite și azi lui Tobă să râdă, cu cinism, de judecata neînfăptuită. Însă adevărul este cunoscut de orice ziarist care a investigat Dosarele Revoluției. Colegul nostru de la ZIUA și EVZ, Roland Cătălin Pena, a redat chiar și declarațiile soției unuia dintre cei uciși de Francisc Tobă, candidatul AUR: „Sunt soția sg. Maj. Onișor Traian Viorel, din Inspectoratul Sibiu, care în noaptea de 22-23.12.1989, în timp ce era internat la Spitalul Militar Sibiu, secția Chirurgie, internarea survenind în urma rănirii sale prin împușcare, a fost împușcat mortal alături de alți participanți de cpt. Francisc Tobă, care se autointitula comandant al acestui spital. Cunosc faptul că deși acesta a fost trimis în judecată, ulterior, după ce instanța a restituit cauza, procurorii militari din cadrul Secției Parchetelor Militare au clasat cauza pe motiv că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale. Am studiat anumite hotărâri CEDO și am constatat că în astfel de cauze faptele nu se pot prescrie…”.O să redam mai jos un număr din aceste declarații ale cele mai teribile crime nejudecate nici azi din istoria recentă a României.

Dar până la ele, am de notat doar atât, pentru cei duși de nas de intelectualii puși în vitrina AUR mai ceva ca în Cartierul Roșu din Amsterdam, pentru a le lua ochii naivilor:

 
Candidatul partidului "anti-sistem" AUR Francisc Tobă, dincolo de faptul că este implicat în crimele din 1989, este și PĂRINTELE FONDATOR al SERVICIULUI DE TELECOMUNICAȚII SPECIALE - STS, serviciul care va organiza și număra de fapt voturile din Alegerile Parlamentare de pe 6 decembrie 2020.
 
 
 
 
Fostul deputat al partidului lui Ion Iliescu-KGB, FSN-FDSN, ulterior PDSR-PSD, după ce a înființat STS-ul prin Legea creată formal de el, și-a angajat soția, Daniela Iuliana Tobă (foto mai jos) ca șefă a Biroului de Presă al STS. Deși se prezintă divorțat de aceasta, cei doi conduc împreună o asociație cu numele de Semper Fidelis, unde între membri de onoare se numără Dumitru Prunariu (i-am amintit numele pentru cunoscători) și generalul Mircea Chelaru, la rândul lui candidat AUR în Arges. Numele lui Tobă este legat și de o construcție masonică-PSD-istă din Sibiu, într-un articol despre Klaus Iohannis. Un alt general participant la crimele din decembrie 1989, de data aceasta la Timișoara, generalul Nicolae Roman, este candidat AUR la Buzău.
 
Divorțata soție a lui Francisc Tobă, fosta purtătoare de cuvânt a STS, nu pare să țină cont de acest statut de dublă fostă în cadrul campaniei electorale, pe pagina ei de Facebook de azi (care poarta in link denumirea de proiect.semperfidelis) regăsindu-se o filmare în direct a co-președintelui AUR George Simion care, pentru a-și consolida imaginea anti-sistem, a contestat deja fraudarea alegerilor nedesfășurate în fața sediului... STS, serviciul al cărui fondator se află în capul la lista AUR din Brașov.
 
Partea vomitoasă a imposturii AUR este că George Simion și-a făcut un titlu de glorie mărșăluind în luna decembrie an de an, cot la cot cu Doru Mărieș de la Asociația 21 Decembrie, și urlând pe străzile din București "Eroii nu mor". Din păcate eroii au murit iar criminalii lor sunt azi la braț cu "noul golan" de stadioane.
 
 
Pentru naivi, sperăm ca măcar capturile foto și link-urile prin care pot cerceta singuri cele afirmate aici să îi ajute.

Fără alte comentarii reproduc materialul jurnalistului Razvan Zamfir salvat de românul din New York Marius Mina pe blogul său, despre cel care a transformat prin lege fosta Unitate "R" a Securității în Serviciul de Telecomunicații Speciale, urmat de declarațiile privind crimele din 1989 publicate de Cătălin Pena
 

STS - SPIONI, TACÂM, SEX

 
Inventat printr-o lege din 1996, STS n-a fost niciodata, in mod autentic, un subiect de dezbatere. Mereu intr-un plan secund al raspunderii si al atentiei publice, Serviciul n-a starnit curiozitatea publica decat sporadic si superficial, in momentele cheie ale implicarii sale in actiuni politice.

Se stie, spre exemplu, ca a fost infiintat concentrand militari alesi pe spranceana din randul ofiterilor ingineri "siguri” rasfirati prin toate unitatile din tara. De fapt, nu intamplator, chiar initiatorul legii 92/1996, legea STS, este un ofiter-inginer specializat in rachete: colonelul Francisc Toba. Trecut in rezerva cu gradul de maior, Francisc Toba a intrat in Parlament ca deputat PDSR, fireste, si, intre 1992-1996 a construit o serie de legi cu bataie lunga in domeniul sigurantei nationale. Cea mai importanta dintre acestea, cea mai vizibila, e legea 92/1996 de infiintare a Serviciului de Telecomunicatii Speciale.

Fost ofiter in Sibiu (capitan la UM 01598 Marsa), acolo unde in decembrie 1989 a ordonat sechestrarea a peste 500 de persoane, fiind si anchetat in dosarul inca neclar al crimelor petrecute, colonelul Toba n-a avut una dintre cele mai spectaculoase cariere politice. De fapt, cu exceptia mandatului de parlamentar si a unei scurte perioade in care a fost consilierul prim-ministrului Adrian Nastase pe probleme de securitate nationala, Francisc Toba n-a fost foarte vizibil in politica de stat sau in partid.  De fapt, dupa promulgarea legii al carei initator a fost, maiorul in rezerva Toba pleaca pentru un an la Viena, in calitate de consilier diplomatic in cadrul Misiunii Permanente de pe langa OSCE.

Daca in guvernarea PSD Toba fost director general al Romaero, in era post-Nastase, aparent desprins de sistem, colonelul Toba s-a dedicat "societatii civile”, unde a condus o serie de organizatii non-guvernamentale precum Federatia Romana de Karate Traditional, Federatia Romana de Snooker sau Asociatia Semper Fidelis, un ONG dedicat militarilor in rezerva.

Mai putin de notorietate, pentru o perioada destul de scurta de timp, colonelul Toba lucrat in cadrul Garzii Nationale de Mediu, in calitate de consilier personal al comisarului-sef Silvian Ionescu, fost ofiter DIE. Ce legatura exista intre rachete sau telecomunicatii speciale si copacii infloriti protejati de Garda de Mediu? O prietenie transpartidica sau, si mai probabil, o camaraderie interarme care ilustreaza perfect modul in care sistemul isi potejeaza inclusiv fostii exponenti.

Prin 2010, colonelul Toba isi impartea deja timpul intre societate civila si procesele cu Vadim Tudor, aceasta din urma lansand o serie de acuzatii la adresa doamnei lt. col. Daniela Toba. Devenita intre timp sef al Biroului de presa/relatii publice din STS, doamna Toba a resimtit din plin atacurile liderului PRM, in special atunci cand acesta a declarat-o "spion” si, chiar mai grav!, "amanta lui Marcel Opris”. Reactia cuplului militar Toba a fost la aceeasi intensitate: despagubiri de 2 milioane de euro solicitate in instanta si – aici lucrurile devin amuzante – inchiderea ziarului "Tricolorul”, oficiosul PRM. Constitutia n-a fost, insa, de partea jignitilor,  articolul 30, alin. 4, transand discutia: "Nicio publicatie nu poate fi suprimata.” Culmea, nici macar la cererea unui ofiter superior STS…

Nici Asociatia Semper Fidelis nu a scapat prea usor de criticile unor oameni din sistem, gurile rele speculand chiar ca ONG-ul ar functiona ca un serviciu secret privat. Si, in ciuda dezmintirilor repetate ale colonelului Toba, ideea de societate civila compusa din militari a ramas totusi destul de greu de inteles, cu atat mai mult cu cat organizatia avea un caracter aparte, nemilitand explicit pentru recuperarea unor drepturi banesti sau altfel de privilegii.

Apoi, colonelul  – impreuna cu alti fosti ofiteri din zona informatiilor/sigurantei nationale – a decis constituirea Federatiei Militarilor din Romania. Primul presedinte ales, in 2010: generalul Constantin Degeratu, fost consilier prezidential al presedintelui Traian Basescu. Acelasi care, un an mai tarziu, cazut deja in dizgratia prezidentiala, aparea in stenogramele ca pion intr-o afacere neautorizata cu tehnica militara americana.

Coroboram informatiile din epoca si constatam ca in perioada 2010 – atunci cand majoritatea datelor despre colonel se opresc -, cu o marja de cateva luni, se petrece o repozitionare interesanta. Impreuna cu generalul Degeratu – iesit din raza de actiune a Cotroceniului – infiinteaza o structura a fostilor ofiteri din zona de informatii/siguranta nationala, al carei  rol pare sa fie mai degraba de declaratie de intentie, nu de actiune propriu zisa. In acelasi timp, pe fondul conflictului cu Vadim Tudor, in urma caruia seful STS ii interzice lt. col. Toba sa se apere public, colonelul Francisc Toba cere schimbarea sefului STS. Nu doar in calitate de sot, ci si ca presedinte al unui ONG format din fosti militari (Semper Fidelis) si – mult mai important – initiator al legii STS.

"Lipsa de decizie a unui lider militar e cea mai grava, ceea ce s-a intamplat e un motiv serios de reflexie in CSAT, normal ar fi ca daca nu stii sa iei decizii pentru a-ti apara oamenii, ca lider militar, sa pleci de pe functia asta”, sustinea col. Toba, intr-un comunicat de presa din august 2010.

Parte activa din sistem timp de 20 de ani, in cateva dintre momentele esentiale, initiatorul legii 92/1996 a jucat un rol important. Infiintarea STS a fost unul dintre ele, poate cel mai semnificativ al carierei sale, dupa momentul zero din decembrie 1989. Actiunile ce au urmat, in schimb, n-au mai fost demonstratii de forta ci, pe fondul estomparii influentei, simple repere ale repozitionari unor grupari in functie de contextul politic. Regandirea institutiei trebuie sa tina cont de toate aceste aspecte pentru ca STS este – in formula actuala – un produs al celor care l-au creat si, poate chiar mai important, al celor care l-au cerut.

CRIMELE DE LA SIBIU

 
Generalul magistrat Gheorghe Cosneanu a respins pe 25 septembrie, la 30 de ani de la revoluție, redeschiderea cercetării evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, unde s-au înregistrat 99 de morți, aproape 200 de răniți și sute de cazuri de tortură și lipsire de libertate.

Evenimentul zilei a publicat pe 1 octombrie, sub titlul „Mărturia cutremurătoare a unei văduve: L-au executat în spital pe 22 decembrie”, scrisoarea-deschisă a văduvei lui Traian Onișor, executat în Spitalul Militar din Sibiu, în noaptea de 22-23 decembrie 1989, unde fusese dus rănit superficial în abdomen.

Ei bine, după apariția articolului, Ana Onișor a primit prin poștă de la Secția Parchetelor Militare, sub semnătura șefului acesteia, general-maior magistrat Gheorghe Cosneanu, Ordonanța din 25 septembrie 2019 prin care a dispus respingerea „plângerii prin care a solicitat infirmarea soluției de clasare în dosarul ce-i privește pe Francisc Tobă, col. Dragomir și alții”.

 
Prescripția care nu se poate prescrie

În plângere, Ana Onișor a arătat următoarele: „Sunt soția sg. Maj. Onișor Traian Viorel, din Inspectoratul Sibiu, care în noaptea de 22-23.12.1989, în timp ce era internat la Spitalul Militar Sibiu, secția Chirurgie, internarea survenind în urma rănirii sale prin împușcare, a fost împușcat mortal alături de alți participanți de cpt. Francisc Tobă, care se autointitula comandant al acestui spital. Cunosc faptul că deși acesta a fost trimis în judecată, ulterior, după ce instanța a restituit cauza, procurorii militari din cadrul Secției Parchetelor Militare au clasat cauza pe motiv că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale. Am studiat anumite hotărâri CEDO și am constatat că în astfel de cauze faptele nu se pot prescrie…”.

În majoritatea celor 15 pagini ale ordonanței, generalul Cosneanu reia, cu copy-paste, Rezoluția de clasare a „Dosarului Sibiu” dată pe 1 martie 2010 de predecesorul și prietenul său, generalul magistrat Ion Vasilache.

Viciul „transformării”

Însă, seful Secției Parchetelor Militare, fie din neștiință, fie cu rea credință, ignoră articolul 4 al „Protocolului nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale” al Curții de la Strasbourg unde scrie negru pe alb:

„1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași Stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui Stat.

2. Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a Statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamnetal în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată”.

Ca atare, spun specialiști în drept penal consultați de Evenimentul zilei, viciul fundamental al soluției dată de generalul Cosneanu este faptul că o infracțiune imprescriptibilă este „transformată” de procurorii militari întro infracțiune prescriptibilă, după care au dispus senini clasarea.

 

Curtea Constituțională, ignorată

Mai mult, nici Decizia CCR nr. 456/2016 nu a fost luată în seamă. La punctul 26 al acesteia se precizează: „Prin raportare la normele europene mai sus analizate, Curtea constată că (…) atribuția procurorului ierahic superior de a dispune redeschiderea urmăririi penale în situația preexistenței unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară (…) de respingere a plângerii formulate împotriva soluției procurorului ierarhic superior prin care acesta a respins plângerea împotriva soluției de clasare dispusă de procurorul care a controlat și a supravegheat urmărirea penală, nu echivalează cu încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât exercitarea acestui drept presupune descoperirea unor elemente noi ale cauzei, de natură a justifica emiterea ordonanței de redeschidere”.

Or, în Dosarul Revoluției (11/P/2014 din 5 aprilie 2019), prin care s-a dispus trimiterea în judecată doar a lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și gl. rez. Iosif Rus, sunt probe noi. Din toate probele rezultă că la Sibiu nu a fost niciun „terorist”, ci doar o luptă a Armatei contra populației civile!

 

Dovada relei credințe

Experții invocați anterior arată că reaua credință a gen. Cosneanu este dovedită atunci când îi spune Anei Onișor că decizia de clasare din 2010 nu poate fi atacată. Statutul magistraților precizează clar că ignorarea deciziilor CCR constituie abatere. Ana Onișor a invocat în plângere că Revoluția de la Sibiu este parte a Revoluției Române. Ca atare, trebuia să primească aceeași încadrare de infracțuini contra umanității.

Obligatoriu, conform deciziei CEDO! Însă, în Dosarul Sibiu, procurorii militari au dat alte încadrări, de drept comun, ca omor, lipsire de libertate, care sunt supuse prescripției, după care au dat clasare, pe temeiul prescripției. Acum, generalul Cosneanu reia cu copy-paste rezoluția și motivele de clasare pe care astfel și le însușește în nume propriu, dispunând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținând soluția clasării.

 
Când Parchetul General numără 3300 de volume, iar ICCJ constată că sunt doar 2773

Față de respingerea plângerii Anei Onișor, președintele Asociației 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieș, a declarat pentru EVZ: „Cum a putut generalul Cosneanu să dea soluție cînd el nu are dosarul Sibiu, deoarece personal l-a trimis ilegal, împreună cu dosarul Revoluției la Înalta Curte, unde se află și în prezent?

Observați că documentul pe care I l-a trimis doamnei Onișor este 80% copy-paste. Ca o informație nouă, Dosarul Revoluției, pe care fostul procuror general Augustin Lazăr a anunțat în aprilie că l-a finalizat și că are 3.300 de volume în realitate ICCJ a constatat, de curând, că a primit doar 2.773 de volume”.

Scutul uman de pe turela căpitanului Francisc Tobă, viitor parlamentar FSN

 
Pe 22 decembrie, ca particularitate pentru Sibiu, imediat după anunțul morții generalului Milea, armata a tras, a ucis și a rănit revoluționari și nu numai. Dosarul Sibiu, cu peste 700 de victime, morți, răniți și lipsiți de libertate, zace din 2010, când a fost clasat de fostul șef al secțiilor Parchetelor Militare, generalul Ion Vasilache.
 
 

Drept urmare, vinovații nu au fost pedepsiți potrivit legii pentru crime împotriva umanității, victimelor nu li s-a făcut dreptate, iar procurorii dinadins continuă să protejeze criminalii din decembrie 1989.

În episodul precedent am arătat cum militarii arestau oameni de pe stradă sub pretext că erau „teroriști”, care apoi au fost torturați în unitatea militară 01512 Sibiu condusă de Lt. Col. Dragomir Aurel, ce se autointitulase STĂPÂNUL SIBIULUI.

Răniți luați din spital

Pentru a accentua și mai mult comportamentul criminal și represiv, din zilele fierbinți ale lui decembrie 1989, al Lt. Col. Dragomir Aurel, Comandantul Garnizoanei Sibiu și Comandantul Școlii de Ofițeri ,,Nicolae Bălcescu”, punctăm o atrocitate care a constat în preluarea forțată din spital a mai multor victime rănite prin împușcare, chiar de la reanimare postoperatorie. La această operațiune de preluare forțată a unor răniți prin împușcare și nu numai, a participat și Cpt. Tobă Francisc, care a avut același comportament inuman, criminal și represiv. Începând cu data de 22.12.1989, cei doi mai sus menționați, înarmați, fiind însoțiți de militari în termen înarmați, au ridicat din secțiile Spitalului Județean Sibiu mai multe persoane rănite, în ciuda insistențelor cadrelor medicale, după cum urmează:

 
  •  Victima Chiran Silviu. A fost internat în data de 22.12.1989 cu diagnosticul de ,,plagă împușcată transfixiantă scrot paratesticulară dreaptă. Plagă împușcată fesieră stângă. Plagă transfixiantă în 1/3 superioară a coapsei stângi. S-a intervenit chirurgical”. În data de 23.12.1989, victima a fost preluată forțat de Lt. Col. Dragomir Aurel și abandonată în sala de sport a UM 01512 Sibiu. Tot în 23.12.1989, victima Chiran Silviu a decedat. Raportul de expertiză medico-legală a IML a subliniat faptul că victima ar fi putut supraviețui dacă nu ar fi fost abandonată în incinta UM 01512 Sibiu, fără asistență medicală, fără urmarea tratamentului, ceea ce a favorizat evoluția rapidă a procesului infecțios.
  •  Victima Sârbu Viorel. A fost rănit prin împușcare în după-amiaza zilei de 22.12.1989 și transportat la Spitalul Județean Sibiu cu diagnosticul: ,,plagă penetrantă prin împușcare în regiunea fesieră stângă; plagă penetrantă prin împușcare în 1/3 superioară a coapsei stângi; plagă penetrantă prin împușcare în regiunea lombară; plagă penetrantă prin împușcare în regiunea parietală a capului”. În seara zilei de 23.12.1989, Lt. Col. Dragomir Aurel, însoțit de militari înarmați, l-au ridicat forțat din spital și l-au abandonat într-o sală de sport a UM 01512 Sibiu, fiind bătut de elevii studenți ai unității. A fost reținut ilegal până în data de 26.12.1989, fără asistență medicală. l Victima Negrilă Ion. În data de 22.12.1989 a fost lovit cu patul armei și obiecte contondente de către militari din UM 01512 Sibiu și de civili. A fost internat cu diagnosticul de fractură picior stâng și ruperea cristalinului la ochiul drept. Din ordinului Lt. Col. Dragomir Aurel a fost luat din spital de elevi militari pe o targă, îmbrăcat doar în pijama și transportat la „bazinul” UM 01512 Sibiu.
  • Victimele Șonca Ioan, Moldovan Ioan, Popescu Ioan, Tănase Ion, cadre M.I., au fost internați la Spitalul Județean Sibiu în data de 22.12.1989. În data de 23.12.1989, Cpt. Tobă Francisc i-a scos cu forța din salonul spitalului, i-a dus într-o cameră plină cu haine ale unor persoane decedate și i-a obligat să se îmbrace cu hainele acestora. Cpt. Tobă Francisc le-a legat mâinile la spate, cu tifon pentru pansamente, apoi i-a urcat pe tanc în jurul turelei, transportându-i într-o sală de sport a UM 01512 Sibiu, fiind considerați ,,teroriști”. Aici au fost bătuți de militari cu paturile armelor din dotare. l Victimele Dajbog Ion și Sabău Ion. În după amiaza zilei de 22.12.1989 au fost internați la Spitalul județean Sibiu, ambii prezentând plăgi prin împușcare. Căpitanul Tobă Francisc i-a ridicat forțat din spital, i-a legat la mâini, și i-a pus pe tanc în jurul turelei. Au fost duși la sala de sport a UM 01512 Sibiu, unde au fost reținuți ilegal, fiind lipsiți de asistență medicală.

Nici femeile nu au scăpat

De același tratament și cu aceeași cruzime au avut parte și victimele femei (Benfert Analisa (62 ani, pensionară), Stanciu Valeria (39 ani, dactilografă), Staicu Doina (telefonistă, mamă a 3 copii), Gherghel Ana (38 ani, mamă a 2 copii minori), Puia Mariana (telefonistă), Oana Dana Lucica (22 ani, dactilografă), Sibișan Aurelia (dactilografă), Beju Maria (dactilografă), Verde Eugenia (angajat civil), Popa Marioneta (inspector la evidența populației), Todea Iuliana (ofițer la IMJ Sibiu), Bogdan Duică Agneta Cacoveanu (în luna dec. 1989 lucra la IMJ Sibiu), Jugănaru Gabriela, Drăgan Maria (inspector principal la Serviciul Pașapoarte Sibiu, 2 copii minori), Sălcudean Lucia (angajată MI), Cernea Angela, Velțan Rodica (dactilografă), Țambrea Liliana, Rusen Ana (angajat civil la IMJ Sibiu), Geafir Ștefana Adriana, Bădina Simona, Cârțan Gabriela, Sălcudeanu Lucia, Rad Simiorina Olimpia (ofițer la IMJ Sibiu), Delcea Ioana, Enache Adriana (muncitoare), Manea Paraschiva (telefonistă), Dragomir Paraschiva (telefonistă), Dobrotă Elena (telefonistă), Moraru Adriana (dactilografă), Negrilă Elena (subofițer la IMJ Sibiu), Brândușe Cornelia (ofițer la IMJ Sibiu), Nan Aurelia (dactilografă), Fleacă Felicia (dactilografă), Pădureanu Ana (femeie de serviciu la IMJ Sibiu), Sasu Dragotă Maria (femeie de serviciu), Faur Ileana (femeie de serviciu), Conțiu Ana (femeie de serviciu), Dicu Daniela Mariana, Luca Maria, Datoș Elisabeta (dactilografă), Macovei Victoria, Tătaru Elisabeta (dactilografă), Zorca Rodica, Mitea Aurelia (telefonistă), Lăzăriciu Rodica, Cârstea Viorica (subofițer IMJ Sibiu), Șteflea Otilia (telefonistă IMJ Sibiu), Dogaru Stela (subofițer IMJ Sibiu), Ticușan Stela, Badea Ana (dactilografă la IMJ Sibiu) și altele, care au relatat tratamentele inumane și degradante la care au fost supuse în perioada în care au fost catalogate drept ,,teroriste” și reținute de către Lt. Col. Dragomir Aurel și subordonații acestuia.

O seară deosebită

Victima Brezai Garofina declara: ,,…am fost condusă înt-un pavilion la etajul 1 sau 2, într-o încăpere în care se mai aflau 50 de femei, păzite de cadre militare MApN… Într-una din seri, Doamna Căpitan care ne păzea a ordonat ca toată lumea să se culce pe jos, spunând că acea seară va fi o seară deosebită și în același timp am văzut când a armat pistolul mitralieră pe care îl avea asupra sa, a deschis ușa și a cerut militarului ce se afla acolo să facă același lucru și a început să se plimbe printre noi repetând că va fi o seară deosebită și să fim cuminți”. Victima Crăciun Monica Maria declara:

„Am fost reținută la UM 01512 într-o sală în care mai erau 60-70 de femei. Eram supuse unui tratament inuman în sensul că pentru 70 de femei erau doar 6-7 saltele de dormit și chiar pe scaune stăteam câte două, aveam o singură cană de apă, iar la toaletă eram conduse de militari înarmați, care ne înghioldeau și ne amenințau, iar cele două femei ofițer, care ne păzeau, ne-au zis că nu se știe dacă vom fi anchetate sau vom fi supuse direct plutonului de execuție”.

Măcelul de la Sibiu din 22 decembrie 1989. Documente

 


Morții și răniții așteaptă de 30 de ani să li se facă dreptate. „Dosarul Sibiu” este clasat de Secția Parchetelor Militare, în ciuda deciziilor CEDO și a înfăptuirii actului de justiție.
 
Pe 22 decembrie, ca particularitate pentru Sibiu, imediat după anunțul morții geralului Milea, armata a tras, a ucis și a rănit revoluționari și nu numai.
 

Dosarul Sibiu, cu peste 700 de victime, morți, răniți și lipsiți de libertate, zace din 2010, când a fost clasat de fostul șef al secțiilor Parchetelor Militare, generalul Ion Vasilache. Drept urmare, vinovații nu au fost pedepsiți potrivit legii pentru crime împotriva umanității, victimelor nu li s-a făcut dreptate, iar procurorii dinadins continuă să protejeze criminalii din decembrie 1989.

În rechizitoriul Dosarului Revoluție trimis în aprilie la Înalta Curte, care are doar trei inculpați, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, procurorii militari au introdus, complet nelegal, doar o parte din victimele de la Sibiu, respectiv cele care au fost reaudiate la secțiile de poliție. Conform deciziei CEDO din anul 2011, pronunțată în cauza Asociația 21 Decembrie s.a. vs. Romania, toate dosarele privind evenimentele din decembrie 1989 clasate pe motiv ca ar fi intervenit prescripția răspunderii penale trebuiau redeschise.

În 2014, procurorii militari au fost acuzați de CEDO că au manipulat cu bună știință dosarele privind evenimentele din decembrie 1989, inclusiv Dosarul Sibiu, schimbând de mai multe ori încadrările juridice pentru a putea prescrie faptele.

Atunci când organele de anchetă, respectiv procurorii, manipulează încadrările juridice și astfel favorizează infractorii cu bună știință devin suspecți de comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prevazută în Codul penal.

Armata trece la butoane

În ziua de 22.12.1989 ora 12:06, de pe sediul Comitetului Central, cuplul Ceaușescu fuge cu un elicopter, abandonând puterea. Armata fusese retrasă în cazărmi. Fuga soților Ceaușescu însă nu a însemnat că Administrația Comunistă era pregătită să predea și Puterea. Cu ajutorul Armatei, care după 22.12.1989 își arogă statutul de apărătoare a populației împotriva teroriștilor, aceeași Armată, cu aceeași conducători, care au tras în propriul popor în orașe ca: Timișoara, Cluj, Târgu Mureș, Sibiu, Reșița, Cugir, Caransebeș, această Administrație Comunistă își conservă puterea. După acestă dată, acțiunea criminală a Administrației Comuniste își continuă represiunea, astfel că numărul victimelor a crescut considerabil.

 
Schimbarea la față a Lt. Col. Dragomir Aurel

În ziua de 22.12.1989, după orele 12:00, un grup mare de manifestanți s-au strâns în fața sediului Inspectoratului de Miliție al Județului Sibiu. Fiind instigați împotriva cadrelor Ministerului de Interne, manifestanții pătrund în forță în sediu, și recurg la acte de violență împotriva acestora, fapt ce îi determină pe lucrătorii MI să fugă din calea lor, singura lor scăpare fiind unitatea militară 01512 Sibiu condusă de Lt. Col. Dragomir Aurel. Deoarece punctul de control al unității era ocupat de manifestanți, care erau violenți cu lucrătorii MI prinși în acea zonă, alte două grupuri de colegi ei acestora au escaladat gardul din sârmă al unității militare, moment în care se deschide focul asupra lor, iar în urma acestui atac sângeros au rezultat morți și răniți. De precizat faptul că între șefii celor două instituții, respectiv Lt. Col. Dragomir Aurel și Col. Rotariu Iulian, exista o foarte bună colaborare.

,,Schimbarea atitudinii Lt. Col. Dragomir față de noi de la Interne a avut loc în momentul în care a fost anunțat despre moartea Gral. Vasile Milea.” (Declarație martor Nicu Silvestru – Dos. 95/P/1990 al TMTB, Ședință publică din data de 29.05.1990, f. 51).

,,În data de 22.12.1989 mă aflam în fața sediului Miliției. În jurul orelor 12 s-a deschis focul asupra demonstranților, mai întâi prin focuri de avertizare, în aer, apoi s-a tras direct. Primele victime au fost dintre cei care au pătruns în curtea Miliției. După aceea s-a tras și asupra celor din stradă. Eu m-am adăpostit după gardul casei, de pe colțul străzii Ștefan cel Mare cu strada Armata Roșie. Când militarii din UM 01512 au ripostat, deschizând focul asupra clădirii Miliției, demonstranții s-au retras spre capătul străzii Moscova.” (Declarație olografă Păștean Dan din 10.04.1990, Dosar 95/P/1990 al TMTB, f. 538)

,,Precizez că am văzut personal momentul când aceste persoane au sărit gardul, eu veneam de la sala de mese, eu luasem rația de alimente. Nu am sesizat dacă aceste persoane au executat foc, pentru că văzându-i m-am deplasat în fugă pentru a mă pune la adăpost. Nu am sesizat în ce măsură sau din ce direcție s-a tras împotriva grupului de 20 de persoane, dar aceasta s-a întâmplat când cineva din unitate a strigat: ,,SUNTEM ATACAȚI!”.

Ulterior acestor câtorva momente din curiozitate m-am uitat în zonă și am observat că toate cele 20 de persoane erau întinse la pământ. Nu pot să apreciez și nici nu m-am interesat ulterior câți au murit dintre aceștia. De altfel nici nu-mi intră în atribuții să fac astfel de anchete.” (Declarație martor Vancea Radu Horia, Dosar 95/P/1990 al TMTB, Ședință publică din 17 iulie 1990, f. 409)

 
,,Nu trageți! Am venit să ne predăm!”

Victima Popa Vasile povestește acest eveniment: ,,După ce am trecut gardul în curtea unității militare, fără somație, s-a tras înspre inspectorat și în noi. Ne-am aruncat la pământ în fața clădirii Comandamentului considerând că suntem feriți. Precizez că încă de la gard am strigat că venim să ne predăm, că sunt Colonel Popa Vasile, Șeful Miliției Municipiului. Din poziția cu fața la pământ am continuat să strig cele de mai sus cerând să nu se mai tragă asupra noastră. Au strigat și cei doi locțiitori, Mr. Lodromănean Ion și Cpt. Voicu Nicolae: ,,Nu trageți! Am venit să ne predăm!”, dar focul a continuat. În aceste împrejurări au murit cei nominalizați mai sus și alte cadre, iar altele fiind grav rănite. La un moment dat focurile din zonă au încetat și din nou am început să strig cine suntem și pentru ce-am venit. Un ofițer al Armatei a dat ordin să ne dezbrăcăm de haine, lucru care am început să-l facem. Lt. Cârstea Gelu, promoție 1989, s-a dezbrăcat mai repede rămânând în cămasă și în indispensabili, desculț. I s-a cerut să înainteze spre curtea interioară, ofițerul făcând câțiva pași în acel moment s-au auzit împușcături, ofițerul căzând mort între noi. În această situație am cerut celor care mai eram vii să rămână la pământ și să nu mai miște că altfel vom fi împușcați…În această poziție am stat timp de 3-4 ore..,,

,,…Am văzut morți pe gard, pe aleea între comandament și primul pavilion, la intrarea în centrala telefonică și la drapel, la 10-20 cm…” (Declarație martor Lt. Col Dragomir Aurel – Dos. 95/P/1990 al TMTB, Ședință publică din data de 28.05.1990, f. 34).

Îngropat a doua oară

Generalul magistrat Gheorghe Cosneanu, șeful Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, a respins pe 25 septembrie, la 30 de ani de la revoluție, redeschiderea cercetării evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, unde s-au înregistrat 99 de morți, aproape 200 de răniți și sute de cazuri de tortură și lipsire de libertate.

Alte crime contra umanității comise de Francisc Tobă, candidatul AUR, AICI

Extras din Raportul Comisiei Decembrie 1989 privind crimele de la Sibiu, AICI


Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews