Într-o analiză pentru revista Q Magazine, analistul militar Vasile Roman explică, în cifre și fapte, cât de mult s-a implicat România în războiul din Afganistan și cât a avut de profitat de pe urma acestui conflict. Un conflict care este departe de a se fi încheiat și pentru care SUA cer o implicare mai consistentă a forțelor armate,  Concluzia generalului Roman este că, deși România s-a implicat masiv în acest război, un calcul sumar cu privire la cheltuielile României în cei 15 ani de participare în Afganistan, ajungând la aproximativ 150 de milioane de euro, am primit infinit mai puțin din partea SUA. 

 

 

„Secretarul Apărării al Statelor Unite ale Americii, James Mattis a declarat recent că trebuie crescute forțele armate ale coaliției care luptă în Afganistan. Cu siguranță, România va lua poziție de drepți și va trimite alte trupe. Dar să vedem la ce a folosit efortul românilor, până acum, în acest război? Cifre și fapte”, scrie analistul militar.

Amintind că,  în urma atentatelor din septembrie 2001, SUA au decis că se pot angaja singure în războiul împotriva Al-Qaeda și a regimului taliban din Afganistan și că nu au nevoie de NATO sau UE, dar în  timp s-a dovedit contrariul, generalul Vasile Roman precizează că „România s-a angajat în acest efort încă din anul 2002 (convinși fiind că prin acest gest vom fi mai repede admiși în Alianța nord-atlantică)”.

„Prezența noastră în război a însemnat trimiterea unui număr de 400 de militari, în rotații de câte șase luni, fiind angajați în operația Enduring Freedom, acționând în Kandahar, sub comanda SUA”, sublinază el.

„România s-a comportat în acest conflict după o tipologie predictibilă, aceea a neimplicării și a executării ordinelor altora. Nimeni nu poate emite pretenții ca o țară de mărime medie să facă mari strategii de reconstrucție a unui stat aflat în colaps, dar ideea de a intra și de a te menține cu un efort material și uman consistent pentru mai mult de 15 ani, pare să fie ieșit din orice normalitate.

Dacă participarea din anul 2002, a presupus o misiune de pază a facilităților din Kandahar, cu efectivele unui batalion de infanterie (405 militari), în anul 2006, la un scurt bilanț, se constata că România dislocase un număr de 3.200 de militari (rotind un număr de 8 batalioane de infanterie).

Începând cu anul 2006, militarii români preiau aria de responsabilitate Zabol (la început cu un numar de 400  de militari) și ajung în anul  2010 să disloce un task-force format din elemente de comandă, structuri de manevră, informații și logistică, ale căror efective depășeau 1.700 de militari”, scrie Vasile Roman.

„Un calcul sumar (în care se includ doar diurnele de delegare, costul cazării și hrănirii) cu privire la cheltuielile României în cei 15 ani de participare în Afganistan, ne duce la suma de aproximativ 150 de milioane de euro. Cu această sumă se puteau achiziționa 110 de tancuri românești sau 25 dintre cele mai moderne tancuri de pe piața internațională.

Dacă analizăm care au fost contribuțiile SUA în domeniul militar (investiții în infrastructura și logistica instruirii), constatăm că în 20 de ani suma se ridică la aproximativ 325 milioane de euro, adică un sprijin echivalent cu cheltuielile noastre în Afganistan.

Se poate pune întrebarea legată de câștigul României, dacă privim și spre ceea ce presupune achiziția de sisteme de armament moderne (6 miliarde de euro pentru Patriot și sisteme de apărare antiaeriană cu rază scurtă, precum și un miliard de euro pentru sisteme de artilerie), având în vedere că investițiile americane în România sunt la un nivel modest,SUA ocupând poziția a 14-a în topul statelor cu investiții străine în țara noastră (2,06% din totalul investițiilor străine)”, precizează analistul militar.

În final, el spune că: „Sintetizând, constatăm că pentru SUA, care știu să-și negocieze interesele, suntem un bun partener pentru că dăm mult (scutul de la Deveselu, achiziții de armament, prezență permanentă în teatre de operații) și cerem extrem de puțin (un ajutor financiar militar situat la jumătatea valorii celui acordat  Poloniei, o prezență americană semnificativă și investiții economice minore).

SUA vor cere cu siguranță o prezență sporită în Afganistan (costisitoare de altfel) și vor aștepta ca România să solicite ceva, ceea ce este puțin probabil să se întâmple având în vedere incapacitatea decidenților de a negocia.

În caz contrar, americanii (în special militarii) vor ști să ofere ceea ce au mai oferit: simple contribuții de logistică și prezență militară, echivalente  efortului de război și nicidecum celui economic al țării noastre.”

Analiza integrală poate fi citită AICI.