Scriitorul și publicistul Cătălin Sturza se arată uimit de grija subită a autorităților pentru viața cetățenilor, într-o țară în care, orice urgență ar fi avut, aceștia erau până nu demult puși pe liste de așteptare de Casa de Asigurări de Sănătate, veșnic lipsită de fonduri. El constată că, dacă principiul că viața are prioritate ar fi aplicat și în alte domenii decât restricțiile impuse în numele coronavirusului, poate că am avea timp să apărăm și viața copiilor nenăscuți, să garantăm siguranța medicamentelor înainte de a le pune pe piață, să scădem numărul accidentelor mortale prin construcția de autostrăzi ș.a.m.d. Dar este viața noastră într-adevăr o prioritate pentru autorități? 

„Ni s-a spus iar și iar, de la cel mai înalt nivel, în aceste luni că trebuie să respectăm principiul prudenței, acceptând fără obiecții cele mai stricte măsuri pentru prevenirea epidemiei de coronavirus, și că „viața are prioritate”.

Sunt primul care susține că viața are și trebuie să aibă mereu prioritate. Dar atunci aș vrea să sper că, de acum înainte, aceeași filosofie va fi respectată și în cazul uciderii copiilor nenăscuți. Dacă aplicăm principiul continuității, orice copil care a fost conceput în pântecele unei mame se va transforma într-un om adult, dacă nu intervine ceva (fie chiureta unui medic, fie un factor natural) care să îi curme viața. O dată apărută viața, la concepție, ea își va urma cursul firesc dacă nimic nu intervine să o curme; orice copil va trece întâi prin stadiile copilăriei, apoi se va transforma în adolescent, apoi în adult. Așadar, conform principiului continuității și principiului prudenței, orice viață umană ar trebui să fie protejată, de la concepție până la moarte. „Viața are mereu prioritate”.

De asemenea, aș dori să văd că aplicăm aceleași principii și în cazul multor produse medicale/medicamentoase puse pe piață de anumite companii farmaceutice. Dacă aplicăm principiul prudenței, nu ar trebui să fie deloc în regulă ca reprezentanți ai unor firme producătoare de medicamente să facă parte din comisiile consultative care hotărăsc asupra valorii propriilor medicamente, pe care ulterior le promovează. Altfel spus, ca reprezentanții celor care pun pe piață un produs să facă parte și din comisia oficială de validare a acelui produs. Sau ca studiile clinice făcute de producătorii anumitor medicamente să nu fie confirmate de către instituții terțe independente. Studiile fiind menite, astfel, să demonstreze de multe ori ceea ce marii producători intenționează să demonstreze – cu consecințe potențial dezastruoase pentru sănătatea a multe milioane de bărbați, femei și copii. „Viața are mereu prioritate”.

Iarăși, aș dori să aplicăm aceleași principii și în cazul victimelor accidentelor rutiere. Dacă aplicăm principiul prudenței, ar trebui să existe un lobby puternic pentru limitarea electronică a vitezei autoturismelor, în special a bolizilor „de fițe” care sunt adevărate mașinării ale morții. Și, în același timp, construirea de drumuri mai sigure (inclusiv autostrăzi) ar trebui să fie o prioritate absolută pentru guvernanții noștri. Conform principiului prudenței, numărul morților din accidentele din România ar trebui să fie afișat pe toate burtierele și pe toate site-urile de știri, mare, zi de zi – să nu uităm că au fost ani în care în România au murit câte 3000 de oameni pe șosele. Și aceste cifre să ruleze așa până când viteza bolizilor ar fi limitată, iar România ar avea autostrăzi măcar ca în Grecia. „Viața are mereu prioritate”.

Dacă aș vedea că se aplică principiul prudenței și ideea că „viața are mereu prioritate” și pentru a proteja viața copiilor nenăscuți, limitând un genocid oribil; și pentru a garanta siguranța multor medicamente promovate pe piață de mari jucători, prevenind efecte și reacții colaterale de proporții greu de anticipat sau bănuit; și pentru a reduce numărul morților de pe șosele, punând capăt unui alt masacru sângeros și rușinos – ei bine, aș crede că lumea s-a trezit în sfârșit la realitate. Altfel, mă tem că „viața are prioritate” nu ar putea fi decât un alt slogan demagogic. Care sună cu atât mai cinic, cu cât el ar putea și ar trebui să fie aplicat, cu maxim de urgență, pentru a opri suferințe și carnagii barbare, strigătoare la cer”, a scris publicistul Cătălin Sturza, miercuri, pe Facebook.