În contextul izolării la domiciliu a majorității populației, impus de intrarea în vigoare, miercuri la prânz, a ordonanței militare nr. 3, se pune tot mai acut problema cu ce ne vom umple timpul și ce lucruri bune putem face pentru a nu aluneca în deprimare. Jurnalistul Cătălin Sturza propune, într-un articol publicat de Adevărul.ro, 7 moduri de a-i ajuta pe ceilalți și pe noi înșine în perioada următoare.

„1. Nu vă lăsați cuprinși de anxietate excesivă sau de deznădejde. Sunt foarte multe de făcut. Pentru toți cei care nu vor să-și petreacă pandemia pe Netflix, secerișul e mult și lucrătorii sunt puțini. Vestea bună este că, dacă ieșiți din pasivitatea de legumă de canapea, foarte probabil și starea de dvs. de spirit va fi mult mai bună, și veți traversa mult mai ușor și cu multe împliniri perioada dificilă care urmează. 

2. Dați-vă două palme dacă credeți că izolarea la domiciliu e o vacanță pe Netflix sau că a venit sfârșitul lumii și oricum nu mai are sens să faceți nimic. Izolarea la domiciliu nu e vacanță (chiar cu Netflix, două sau trei luni petrecute în propria sufragerie se pot dovedi foarte apăsătoare și chiar deprimante). Și chiar dacă vine sfârșitul lumii, ocazii să faceți binele pentru dvs. și pentru ceilalți vor fi până în ultimul moment. Dictonul acela care zice să nu irosim timpul, că e materialul din care e făcută viața noastră cred că devine mai adevărat decât oricând. 

3. Identificați un bătrân și ajutați-l pe timpul izolării. Poate fi un bunic sau o bunică, un membru mai îndepărtat al familiei sau un vecin. Sunt sute de mii de persoane singure în această perioadă, și nu am văzut până acum măsuri concrete pentru ajutarea și susținerea lor. Chiar dacă guvernul va anunța în perioada următoare astfel de măsuri, foarte probabil, o mare parte a acestei sarcini va cădea asupra voluntarilor (ONG-uri sau biserici și culte religioase) și asupra noastră.

4. Puteți să ajutați această persoană în vârstă cu hrană gătită sau produse alimentare – este permis să ieșiți la cumpărături, așa cum este permis să ajutați persoanele în vârstă sau bolnave. Aveți grijă la normele de igienă. Purtați mănușile regulamentare și lăsați mâncarea la ușă, apoi avertizați persoana respectivă la telefon să ridice mâncarea. Și este la fel de important să ajutați acești bătrâni cu o vorbă bună. Nu cu sfaturi sau cu păreri personale despre cum vom cădea în prăpastie cu toții. Faceți un bine mult mai mare dacă ascultați ce au ei de zis. Să asculți pe cineva care nu are cu cine să schimbe două vorbe zile în șir e unul din lucrurile cele mai bune (și mai grele) pe care le puteți face”, ne propune jurnalistul Cătălin Sturza.

Alte câteva sugestii ar fi să ne sunăm rudele/colegii/prietenii care sunt în singurătate sau la grea încercare și să le oferim o vorbă bună; să ne deconectăm de la platformele de social media, filme on-line și chiar de la televizor, raționalizând consumul de mas-media și preferând lectura unor cărți sau acordând mai mult timp familiei și copiilor; înmulțirea rugăciunii este încă un mijloc prețios de a ne întări mintea și inima, dar și de a îi pomeni pe cei aflați în momente dificile. 

„Dacă sunteți credincios, rugați-vă. Creștinii știu că aceste vremuri pot fi traversate mai ușor, că Dumnezeu poate ușura încercările prin care trecem dacă vede pocăința noastră sinceră. De asemenea, cu cât încercarea este mai mare, cu atât harul și puterea rugăciunii sunt mai mari – încă o dată, dacă ne rugăm din inimă și cu sinceritate. Rugăciunea este un alt mod de a face binele, rugându-ne pentru toți cei singuri, cei slabi, cei bolnavi, pentru toți cei care au nevoie de ajutor. Se pot face și mici grupuri de rugăciune, chiar la distanță. Pentru că „unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.” (...)

Dăruind voi dobândi, spunea părintele Nicolae Steinhardt. Dăruind altuia ceea ce nu avem – credința, lumina, încrederea, nădejdea – le vom dobândi și noi. Trebuie să îi ajutăm pe ceilalți mai ales cu ceea ce credem noi că nu avem. Ca să închei cu un citat din monahul de la Rohia: „Secretul vieții se arată a fi: să îndrăznești a da ceea ce vremelnic se întâmplă să-ți lipsească. Iată paradoxul creștin în toată plinătatea, splendoarea și virtutea lui. Dar iată și făgăduință uluitoare: dând ceea ce nu ai, dobândești ceea ce ai știut să dai din golul ființei tale. Darul suprafiresc se reflectă asupră-ți, se întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină proiectată de oglindă – și te înavuțește, te împlinește, te covârșește”. 

Aceste vremuri de încercare pot fi o ocazie de a pierde timpul pe Netflix și pe Facebook – sau pentru a îi ajuta pe ceilalți, în special pe cei slabi și pe bătrâni. Pentru a dobândi ceea ce credem că nu avem. Și pentru a descoperi acest mare secret al vieții despre care ne vorbește Nicoale Steinhardt”, consideră jurnalistul Cătălin Sturza.

Puteți citi integral articolul semnat de el pe pagina web a ziarului Adevărul