Despre parteneriatele civile, gânduri mai vechi și mai noi 
 
Ideea de a "oferi" comunității gay posibilitatea să încheie așa numite parteneriate civile, cel puțin la noi, a venit pe fondul posibilei "pecetluiri" prin Constituție că soții nu pot fi decât "un bărbat și o femeie". 

Știm deja rezultatul referendumului. Mulți creștini au crezut că va scăpa Dragnea de pușcărie dacă votează DA. Atât am putut. Atâta minte am avut... 

Din experiența altor țări, prin încheierea acestui parteneriat, partenerii beneficiază de toate drepturile patrimoniale și nepatrimoniale pe care legea le prevede pentru familii. După recunoașterea parteneriatelor, din experiența acestor state, excluderea dreptului la adopție pentru persoanele gay va deveni imposibilă.

Asta e noua capcană și ispită ce ne paște. E ca și cum ne-ar spune: "OK, nu vreți ca gay-i să se căsătorească! Vă place cuvântul ăsta și-l strângeți tare în brațe... Bine! Inventăm un concept nou cvasi-identic cu căsătoria (nu-l numim "căsătorie" ca să nu vă oripilați, ci parteneriat civil) și oferim și lor aceleași drepturi...

Lupta noastră de acum 3 ani nu a fost pentru un cuvânt, ci despre ceea ce înseamnă cu adevărat căsătoria și implicit familia. O alternativă la căsătorie, denumită altfel, nu-și are rostul și chiar subminează ideea de căsătorie... Nu e altceva decât o deturnare de sens, un artificiu lingvistic, o caricatură.

Bisericile se opun oficial și parteneriatului civil între persoane de același sex, adică se opun unei căsătorii civile între persoane de același sex dar numită altfel. 

Aflarăm ieri că papa Francisc este "open-mind", că este interesat ca gay-i să fie în "rândul lumii" și într-un fel anume ne sugerează că greșim dacă îi excludem, dacă le luăm posibilitatea de a fi o familie. Nimic despre homosexualitatea ca patimă a sufletului, nimic despre pocăință și îndreptarea vieții, nimic despre miza cea mare - mântuirea sufletului. Mulți gay se vor îndrepta spre Catolicism. Noi așteptăm pe cei dezamăgiți dintre Catolici să vină spre Ortodoxie.

Later edit: Știți totuși de ce nu putem să fim de acord cu parteneriatele civile? Din dragoste! Numai condamnând păcatul, iubești lumea. Dacă lași pe fiecare în ale lui, dacă îi creezi "cadru" pentru a-l încredința că "totul e ok și așa", dacă nu întinzi o mână „celui căzut între tâlhari” înseamnă că nu-l iubești.

Să nu ne fie frică de duhul și înțelepciunea lumii acesteia pe care Sfântul Apostol Pavel o numește nebunie înaintea lui Dumnezeu (I Corinteni 3, 19).
 
Și NU, NU îi urâm. Biserica se roagă pentru gay. Cum am putea să urâm pe cei pentru care ne rugăm?
„Stăpâne Doamne, Cel Ce ai făcut pe om după chipul și asemănarea Ta și i-ai dat putința de a dobândi viața de veci; după aceea căzând prin păcat, nu l-ai trecut cu vederea, ci ai rânduit mântuire lumii prin întruparea Hristosului Tău; Însuți, Stăpâne, izbăvește prin rugăciunile Sfintei Tale Biserici, pe cei căzuți în păcatul împotriva firii; deschide-le ochii gândului ca să strălucească în ei lumina Evangheliei Tale, însoțește viața lor cu înger de lumină și izbăvește-i de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază și de relele năluciri. Că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și Ție slavă-Ți înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor, Amin!"

Later edit 2: Zicerile papei nu sunt "fake news" și nu pot fi combătute cu articole din februarie curent când referirile citate sunt mai recente, apărute într-un documentar ce a avut premiera zilele trecute.

Despre homofobie, gânduri mai vechi

Ce-i cu homofobia aceasta și de ce se pune mereu în cârca ortodocșilor? Conform DEX-ului avem două sensuri: 1. frica de homosexualitate sau frica de homosexuali, 2. adversiunea, dezaprobarea, discriminarea, ura față de homosexualitate și față de persoanele de această orientare sexuală.

Primul sens al cuvântului e prea light pentru a-l lua în discuție, al doilea este definit prin mai mulți termeni care la rândul lor ar trebui explicați. Grosso modo, e vorba de faptul că ortodocșii arată ură față de homosexuali. Despre absurdul acestui lucru am mai scris:  Dacă ne rugăm pentru homosexuali, cum am putea să-i urâm?

Ideologia LGBT nu lucrează cu DEX-ul, ci în fapt îi numește homofobi pe toți cei ce cred că "homosexualitatea este imorală". Corect. Aici m-ați prins… și eu cred că homosexualitatea este imorală, deci sunt homofob, deși, repet, nu-i urăsc pe homosexuali, nu arăt adversiune față de ei și nici nu-mi este frică (!?) de ei. 

Știți însă că Hristos Domnul, Iubitorul de oameni, S-a pironit pe Cruce pentru noi toți, deci și pentru homosexuali? Dar și Hristos, ca și Sfântul Pavel mai apoi, a socotit homosexualitatea imorală. De aici se deduce că Iubitorul de oameni Hristos urăște oamenii… La astfel de concluzii absurde te pot duce noile definiții corect politice.

Mântuitorul a iubit lumea, dar a condamnat păcatul. Am mai spus-o, de fapt numai condamnând păcatul, iubești lumea. Cred că homofobi sunt toți cei care se feresc să aibă convingeri ferme, toți cei care se feresc să deranjeze cu părerile lor pe cineva…

Sunt încredințat că toate aceste nedreptăți, supărări și mâhniri ce se fac creștinilor se vor socoti la judecată ca o mucenicie lăuntrică.