Ce ierni am mai trăit cândva, făr' de griji, făr' de socoteli, făr' de toate câte acum îmi prisosesc! Erau alte ierni în satul unde am crescut, cătun de munte sub streașina Parângului.
 
Sărbătorile veneau cu ulița plină, cu satul înmărmurit sub albul lui decembrie, cu hornuri fumegând și oameni primenindu-și casele pentru întâmpinarea Pruncului Sfânt...Mama nu își mai vedea capul în săptămâna Crăciunului de atâta treabă: când îngălbenea podeaua, când scotea colacii din ler, când una, când alta, ca orice gospodină din Slătinioara.
 
Când se odihnea, nici atunci  nu stătea mama, mai cosea un pui, doi la ciupeag.Tata, pe lângă casă, dădea fum la cârnați, mai îndepărta zăpada așezată, mai crăpa câte un butuc...În Ajun, plecam în pițărăi, mai întotdeauna cu unchiul Ion. Îmi punea în cap căciula, în mână boata de corn și plecam...Ce om a fost unchiul Ion! În ochii lui se oglindea înțelepciunea țăranului român, care știe că este trecător pe acest pământ...Noaptea pândeam după Moș Crăciun. Niciodată nu l-am văzut, însă  venea negreșit...Și acum îmi place să cred că tainicul bătrân a fost și în bătătura mea. Părinții mei aveau puțin în buzunar, însă mult, mult mai mult în suflet...
Alte ierni erau dragii mei atunci! Cum mai trosnea lemnul de fag în sobă și cum îmi mai uscam călțunii de lână pe ler...Erau alte vremuri! Porcii noștri din Slătinioara erau sănătoși, nu erau betegi, gripă aveam noi, copiii, nu ei purceii... Vacile aveau limba roz, nu albastră, iar găinile din bătătura noastră nu auziseră de gripa aviară.
 
Televizorul era alb-negru, însă de sărbători îl vedeam pe Nea Mărin, nu stăteam să ne uităm la un copil rămas singur de Crăciun...Nu mergeam la târgul de Crăciun de la Sibiu, de Viena nici nu auzisem, nu mergeam nici la shopping, nu! Eu ieșeam în uliță când cu Mitu, când cu Rafila și cu Leana lu' Luca, când cu Maria lui Ionuț, când cu Ion al lu' Petrică și cu sora lui, cu Ana, ori cu Ana lu' Pătru...Lumea noastră acolo era și nici nu aveam nevoie de mai mult. Toată ziua ne trăgeam cu sania...Nu trimiteam mesaje, nu aveam de pe ce, trimiteam felicitări, scrise de mână, cu cerneală albastră, dar de cele mai multe ori ne spuneam unul altuia ce aveam de zis...Noi nu socializam, noi ne trăiam copilăria cu toate ale ei. Alte vremuri, alți oameni, altă lume!
 
Sărace mai sunt cuvintele să vă spun ce ierni am mai trăit cândva !