ascultă articolul

Chiar dacă un verdict al autorității bisericești (poate chiar și laice) în defavoarea părintelui Cristian Pomohaci pare plauzibil, felul în care o parte a mass-media prezintă acest caz este, în opinia mea, nedemn de profesia de jurnalist.

Aseară, un post de televiziune a difuzat imagini cu părintele Pomohaci slujind în fața unei mulțimi de credincioși în vreme ce în dreapta ecranului putea fi citită stenograma înregistrării în care preotul rapsod îi făcea propuneri indecente unui minor. Din când în când își făcea apariția în cadru câte o băbuță care spunea despre părintele Pomohaci că este sfânt, după care pe un fundal dominat de figura preotului, putea fi audiată înregistrarea.

Dacă părintele Cristian Pomohaci ar fi fost un anonim, realizatorii respectivului material s-a fi rezumat, cred eu, în a consemna cazul intervievând câțiva subiecți, fără a recurge la acest gen de manipulare. Dar pentru ca părintele rapsod - în ciuda rezervei cu care a fost privit de către superiorii ierarhici, care de altfel îi întocmiseră un dosar pentru abateri disciplinare încă dinaintea izbucnirii scandalului - se bucură de o anumită faimă în rândul transilvănenilor, o astfel de manipulare mediatică are un impact negativ asupra Bisericii, privită ca adunare a credincioșilor.

Concret, ce poate înțelege telespectatorul de rând dintr-un astfel de material? Că Biserica a ajuns în așa hal de degradare morală încât până și preoții cu priză la public, precum Cristian Pomohaci, sunt în realitate niște corupți și niște perverși. Ca atare, Biserica nu are nicio calitate să se pronunțe în problemele sociale ori educaționale.

Total greșit, domnilor jurnaliști!