În cei treizeci de ani scurși de la primul mandat, legătura dintre primarul Drăghici și foarte mulți dintre săteni pare să fie una indestructibilă. Dovada o reprezintă încercările literare, ce îmbracă formele unor poezii de un simplism dezarmant, care îi sunt adresate. Autori populari locali își arată prețuirea față de edilul lor trimitându-i la primărie versuri în care ”poetul” face trimitere la ajutorul divin, la omul bun, primarul, la ceva vorbe din bătrâni, dar și la calitatea vieții țăranilor din Vulcana-Băi. Pentru care primarul lor, Emil Drăghici merită să se ridice din fotoliul de edil doar atunci când vârsta i-o va cere să o apuce pe drumul pensiei.

”Eu îi respect pe ei. Le respect bătrânii…Dacă un vârstnic a împlinit 100 de ani și de 50 de ani stă pe aceeași stradă, acea stradă primește numele lui. Recent am dat numele unei străzi după cel al unei bâtrâne care a făcut suta de ani: Elisabeta Grecu. Dar, în egală măsură, le respect și morții. Pentru că satul nu e doar ce vedem, e și cimitirul. Acolo, sub pământ, sunt mai mulți decît în case. De aceea, am făcut și un memorial al comunei, o monografie. Ei, sătenii răspund acestor gesturi ale mele cum se pricep ei mai bune. Mulți îmi scriu răvașe în versuri. Poezii pe care mi le rimit la primărie, ca pe niște scrisori de dragoste…”, a conchis Emil Drăghici, primarul care de trei decenii e în fruntea comunei dâmbovițene Vulcana-Băi.