ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Regula privind respectarea unei distanțe fizice de 1 sau 2 metri pentru protejarea de noul coronavirus este perimată, iar măsurile luate ar trebui mai degrabă adaptate în funcție de situație, conform constatărilor unui studiu al cercetătorilor de la Oxford și M.I.T., citat vineri de AFP, citată de Agerpres.

„Distanțarea fizică ar trebui considerată doar unul dintre aspectele unei abordări de sănătate publică mai extinse”, scriu autorii unui studiu publicat în această săptămână în jurnalul medical BMJ (British Medical Journal).

Potrivit cercetătorilor, ar trebui să se ia în calcul un ansamblu de factori pentru a se stabili dacă distanța de unu sau doi metri, recomandată de autoritățile sanitare, este suficientă, insuficientă, sau chiar de prisos în situațiile cele mai puțin riscante.

Printre acești factori se numără ventilația și gradul de ocupare a spațiilor, timpul de expunere, purtarea sau nu a măștii de protecție sau nivelul sonor al discuțiilor persoanelor prezente (cu cât acesta este mai mare, cu atât crește riscul de a expulza picături de salivă potențial încărcate cu virusuri).

„În loc de o singură regulă rigidă de distanțare fizică, oferim recomandări graduale, ce reflectă mai bine combinația de factori multipli care determină riscul”, au precizat specialiștii de la Universitatea Oxford din Marea Britanie și de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Statele Unite.

„Acest lucru ar oferi o mai bună protecție în situațiile cele mai riscante, dar și o mai mare libertate în situațiile cele mai puțin riscante, ceea ce ar putea permite revenirea la normal în anumite domenii ale vieții economice și sociale”, au argumentat cercetătorii.

Autorii studiului susțin că distanța recomandată, de 1 sau 2 metri, în funcție de țară, se bazează pe o „știință perimată”. Această regulă, stabilită pentru alte boli infecțioase, își are originile în secolul al XIX-lea și a fost întărită în anii 1940. La baza sa se află existența unor picături de salivă mari, care cad pe sol după ce au fost expulzate de persoana contaminată, spre deosebire de aerosoli, particule fine care rămân în suspensie. În prezent se cunoaște că primele sunt responsabile pentru transmiterea noului coronavirus, iar despre cele din urmă se bănuiește că ar contribui, de asemenea, la contagiere.

Cu toate acestea, autorii studiului consideră că „dihotomia” între picăturile mari și aerosoli este artificială, având în vedere că, oricare ar fi dimensiunea lor, distanța pe care o pot parcurge depinde în mare măsură și de alți factori, începând cu fluxul de aer și continuând cu gradul de ocupare al spațiilor.