ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Arhiepiscopia Bucureștilor a cedat linșajului presei securist-wieselist-soroșiste și a dispus îndepărtarea unor fresce cu chipuri de mucenici ai lui Hristos din închisorile bolșevice, pictate cu har la Biserica Sfântul Ambrozie și capela acesteia închinată „Martirilor și mărturisitorilor temnițelor comuniste”. Sperăm că au ținut cont de faptul că Sfântul Ilie Lăcătușu a fost canonizat...

Conform informațiilor noastre, turnătorii anticreștini de la G4media dublați de sectoriștii progresiști de la Digi24, au fost trimiși la adresa Parohiei Apărătorii Patriei II - Sfântul Ambrozie al Mediolanului de către plutonierii de la institutul ce poartă numele escrocului internațional Elie Wiesel, după ce aceștia au monitorizat buletinul de știri al Fundației „Profesor George Manu” - marele savant martir -, care relata pe 30 noiembrie despre sfințirea capelei, ce avusese loc într-o atmosferă sfințitoare pe 5 octombrie, în Duminica a XIX-a după Rusalii, a iubirii vrăjmașilor.

Totul pare să fi fost scris deja, din moment ce Preasfințitul Veniamin al Basarabiei, care a resfințit Biserica „Sfântul Ambrozie” și a sfințită și capela închinată „Martirilor și Mărturisitorilor din temnițele comuniste”, împreună cu un impresionant sobor de preoți, a rostit atunci următoarele:

„Aceia care ne urăsc și ne fac rău, de fapt, ne vor binele. De ce? Pentru că ei ne fac să fim foarte atenți, să nu greșim cu absolut nimic. Omul, când este singur sau înconjurat de prieteni, uită să se comporte cuviincios, să facă lucrurile ca și când ar fi în fața lui Dumnezeu”.

Ceea ce noi credeam că mai poate fi citit doar în Viețile Sfinților sau Patericul Noilor Sfinți Români este de fapt o lucrare în continuă scriere, după cum a dat cuvânt de învățătură ierarhul basarabean:

„Din acest motiv, nu trebuie să îi urâm pe cei care ne urăsc, din contră, având exemplul apostolilor, să le arătăm dragoste, să le arătăm dragostea și puterea lui Dumnezeu prin iubirea faptelor concrete de generozitate”, a adăugat PS Veniamin.

Ierarhul a rostit, la final, un cuvânt de felicitare, în urma lucrărilor finalizate în parohia bucureșteană:

„Ne bucurăm să fim prezenți în această zi în Parohia Apărătorii Patriei II, una dintre bisericile construite cu multă jertfă după Al Doilea Război Mondial, în memoria și cinstirea eroilor care s‑au jertfit pentru apărarea patriei, a credinței și libertății noastre, pentru ca noi, astăzi, să trăim în libertate”, a spus PS Veniamin.

O libertate cu botniță, după cum a fost în „pandemie”, o libertate cu „tabula rasa”, după cum ni se oferă acum

La rândul nostru, la fel ca Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și Preasfințitul Veniamin al Basarabiei de Sud, nu putem decât să-l felicităm cu prețuire pe Părintele Paroh Mircea Alexă Uță, fiul mucenicului Dumitru Uță - „doctorul fără de arginți” -, pentru munca de 30 de ani pe care a depus-o în păstorirea parohiei și râvna sa pentru Sfinții Închisorilor, pe care, cu siguranță, îi vom găsi în curând pictați în mai toate bisericile din România.

Vrednic este!

Redăm articolul Fundației „George Manu” care a înroșit celularele wieseliștilor, noii comisari ai poporului, urmat de mărturia Pr. Micea Uță despre o minune săvârșită de tatăl său după moarte:

Capela „Martiri și mărturisitori ai temnițelor comuniste”

„În data de 5 octombrie 2025 a avut loc la slujba de resfințire a bisericii parohiale Sfântul Ambrozie și de sfințire a Capelei ridicate în memoria „Martirilor și Mărturisitorilor Temnițelor Comuniste”. Sfințirea a fost oficiată de un sobor numeros condus de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud. La evenimentul pregătit și organizat de părintele paroh Mircea Alexă Uță au participat mai mulți reprezentanți ai Patriarhiei Române, ai Arhiepiscopiei Bucureștilor, ai Episcopiei Basarabiei de Sud, dar și ai Nunțiaturii Apostolice din România sau ai Capelei Universității de Științe din Padova.

Capela închinată „Martirilor și mărturisitorilor temnițelor comuniste” este, cel puțin până la acest moment, unică. Nicio altă capelă de parohie din România nemaiavând acest hram. Pictura din interior și exterior reflectă întru totul hramul capelei. Pe exterior se află numeroase medalioane cu chipurile mai multor pătimitori ai urgiei comuniste.

În interior există icoana principală a capelei, în centru Mântuitorul, de-a stânga și de-a dreapta lui, două cete cu 34 de sfinți și mărturisitori ai temnițelor comuniste, iar în partea de jos, șase scene din temnițele Aiud, Târgu Ocna, Pitești, Cavnic, Targșor și Mislea. Pe ceilalți pereți ai capelei avem cete cu sfinți români, dar și cu mari repere istorice românești (domnitori și regi), reprezentări ale monumentelor din Aiud, Gherla, Canal, București, casete cu sârmă ghimpată, lanțuri de cătușe, ferestre și gratii ale temnițelor etc.

Chipurile sfințeniei și pătimirii neamului românesc în temnițele comuniste pictate în capelă (interior și exterior):

  • Sfinții Gherasim Iscu, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Ilie Lăcătușu, Arsenie Boca, Ilarion Felea, Gherasim Iscu, Ilie Cleopa, Constantin Sârbu, Paisie Olaru.
  • Preoții Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, Benedict Ghiuș, Constantin Voicescu, Gheorghe Calciu, Constantin Galeriu, Daniil Tudor, Ioan Sabău, Ioan Stoicescu, Nil Dorobanțu, Ilarion Argatu, Dimitrie Bejan, Mina Dobzeu.
  • Monahii Atanasie Ștefănescu, Marcu Dumitrescu, Nicolae Steinhardt.
  • Pătimitorii Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Dumitru Uță, Virgil Maxim, Radu Gyr, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu.
  • Pătimitoarele Laurenția Arnăuțoiu, Elisabeta Rizea, Aspazia Oțel Petrescu.

Întreaga curte a Bisericii Sfântul Ambrozie a devenit un reper istoric și memorialistic închinat celor care au pătimit în temnițele comuniste. Chiar la intrarea în curtea bisericii se află un monument închinat celor care au murit în temnițe, un ansamblu format dintr-un monument în formă de lumânare, compusă din chipurile mai multor sfinți ai închisorilor, străjuit de mici pietre funerare ce poartă înscrise numele unor cumplite temnițe comuniste.

În afara capelei și a monumentului, în curte există un panou de mari dimensiuni cu scurte informații despre principalele temnițe și lagăre de muncă din România comunistă, cu reperele legislative care stabilesc în România cadrul oficial și legal al cinstirii pătimitorilor din temnițe (respectiv decizia Sfântului Sinod prin care ziua de 9 martie este închinată pomenirii mărturisitorilor din timpul comunismului, legea 247/2011 care stabilește ziua de 9 martie ca ziua deținutului politic anticomunist și legea 127/2017 care stabilește data de 14 mai ca zi de cinstire a martirilor din temnițele comuniste).

Pe acest panou se află și mesajul PF Patriarh Daniel: Mulțimea mărturisitorilor și martirilor credinței din timpul regimului comunist ne îndeamnă mereu să nu uităm cât de mare a fost suferința lor pentru a păstra credința vie și demnitatea poporului român creștin, în vreme de teroare și prigoană, când puterile diavolești ale iadului s-au arătat adesea în ura și violența celor care i-au torturat și chinuit pe cei aflați în temnițele comuniste. Lumina martirilor trebuie comemorată cu recunoștință și venerație, ea fiind totodată izvor de putere spirituală în viața și misiunea Bisericii de azi.

Părintele Mircea Alexa Uță este fiul fostului deținut politic și pătimitor al temnițelor, Dumitru Uță, cel cunoscut atât în memorialistica închisorilor, cât și în amintirea camarazilor săi drept „doctorul fără de arginți”. Dumitru Uță, student la facultatea de Medicină, legionar, a executat 23 ani de temniță, doi ani sub dictatura Regelui Carol al II-lea (1938-1940) și 21 de ani sub regimurile antonescian și comunist (1943-1964).”

Minunata grijă de după moarte a doctorului Uță pentru familia sa: ”Mergi la Piața Galați, la un preot cu barba lungă, acela te va ajuta!” - Era Părintele Galeriu. "După ce-a murit tata, mama a purtat doliu 20 de ani" - Pr. Mircea Uță

”Tata ne-a purtat de grijă și după moarte”

 Foto: Dumitru Uță cu soția sub filajul vechii Securități

"După ce-a murit tata, mama a purtat doliu 20 de ani. Se ruga foarte mult pentru noi și pentru sufletul lui. L-a iubit mult. În primul an m-a impresionat că mama îl visa des, vorbea cu tata și ținea să-mi povestească dimineața ce-i spunea. Își nota visele într-un carnețel. Aveam senzația că tata ne poartă de grijă zi de zi prin vise. A fost un an de revelație pentru mine, prin intervenția lui directă.

Citiți și: Marile Doamne necunoscute ale României. Veronica Uță și-a așteptat timp de 17 ani eliberarea viitorului soț, dr. Dumitru Uță (11 Decembrie 1915 – 05 Februarie 1980)

Cât a trăit, tata nu mi-a spus niciodată direct să mă fac preot, deși am înțeles de-abia după moartea lui, că își dorea asta foarte mult. Nu-mi spunea decât să învăț, să-mi fac o cultură generală solidă și să pun accentul pe limbile străine, la care mă ajuta mereu. El și-a dorit să urmeze pe lângă Medicină și Teologia, dar cererea i-a fost respinsă pentru că fusese deținut politic. Mama m-a sfătuit să urmez Seminarul, în amintirea lui, dar din cauza detenției tatălui aveam probleme la înscriere. Atunci, tata i s-a arătat în vis și i-a spus:

”Mergi la Piața Galați, la un preot cu barba lungă, acela te va ajuta!”.

Mama avea serviciu, nu avea prea mult timp la dispoziție. A căutat câteva săptămâni în bisericile de lângă Piața Galați un preot cu barba lungă, dar nu era nici unul. Tot umblând, a ajuns și la Biserica Silvestru, acolo l-a întâlnit pe Pr. Prof. Constantin Galeriu. Nu-l cunoștea. I-a spus că a trimis-o soțul ei și că îl căuta de mai multe săptămâni. Părintele s-a mirat foarte tare când a aflat toată povestea, dar a ascultat-o cu atenție și a înțeles că e vorba de ceva providențial. A îndrumat-o ce să facă și cum să procedeze pentru ca să nu am probleme cu înscrierea la Seminar. Am intrat la Seminar chiar în acel an. Apoi ne-am apropiat foarte mult de părintele și l-am iubit și luat ca model, deși astăzi nu mai este printre noi, căci s-a mutat la Domnul. (…)”

(Pr. Mircea Uță – material despre Dr. Dumitru Uță pregătit de Ioana Alina Dida)

Ascultati Pr. Mircea Uță & Corala Ambroziana & Corul Sanctus Ambrosius – Vin colindătorii
Versuri: Radu Gyr; Muzica: Tudor Gheorghe; Orchestratia: ing. Cătălin Colezea

Avem o Țară: