ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Jurnalistul Ciprian Demeter de la Cotidianul ia la bani mărunți modul cum a apărut peste noapte, cu o viteză aiurisantă și cam sărind etapele, statuia baronului Samuel von Brukenthal, fost guvernator din partea imperiului care a ocupat Transilvania română timp de sute de ani. Concluzia jurnalistului e că amplasarea simbolului ocupantului în orașul românesc Sibiu a fost făcută pornind de la concluzii către premise, adică de la momentul inaugurării de către Klaus Iohannis și nu de la etapele firești care trebuie parcurse pentru o asemenea lucrare publică. Ziaristul ia la bani mărunți toată documentația, constatând că multe avize au fost obținute la mustață, lăsând să se creadă fie că instituțiile au (con)lucrat cu o grabă nespecifică, fie că aprobările au fost adăugate post-factum la dosar. În afară de cultul personalității lui Iohannis care, în grandomania lui, se dorește asociat cu imaginea guvernatorului - nu fără a exista un paralelism între modurile prin care ambii au ajuns la putere -, ziaristul se apleacă asupra sponsorilor care au girat amplasarea statuii: 80% din costuri au fost acoperite prin donație de unul dintre acționarii firmei Boromir, vâlceanul Mircea Ureche (vreun alt parvenit cu deviații megalomane ca Iohannis?), restul de 20% fiind donate în mod egal de cluburile Rotary și „Lions - Brukenthal” din Sibiu. Mai multe despre culisele inaugurării statuii ocupantului-guvernator în orașul care a găzduit după 1918 sediul Guvernului Român al Transilvaniei (Consiliul Dirigent) puteți citi în articolul Majordomul Iohannis, maestru de ceremonii antiromânești, pecare îl reproducem mai jos:
 
 

Participarea președintelui României la dezvelirea statuii baronului von Bruckenthal a reușit să stârnească reacții dintre cele mai variate. Evenimentul poate ar fi trecut neobservat și trecutul baronului nu ar fi fost adus în discuție dacă Iohannis nu ar fi ieșit ca un păduche în fruntea unei cete de profitori. Au fost voci care au reacționat destul de vehement cu privire la utilitatea istorică a acestei statui în Sibiu. Între timp, au apărut informații cu privire la faptul că aceasta a fost realizată pe baza unor donații, principalul donator fiind Mircea Ureche, un om de afaceri care trăiește la Sibiu și care a plătit 80% din lucrare. Mircea Ureche a declarat că: „Am sprijinit foarte multe proiecte în Sibiu, necondiționat! De felul meu sunt voluntar, mai ales dacă trebuie să construim ceva trainic. Eu consider Muzeul, pe lângă un obiectiv cultural și istoric, un punct de atracție turistică. Și am considerat că statuia va mări valoarea locului”, spunea omul de afaceri.

Voluntar” sau nu, Mircea Ureche nu a sponsorizat construcția statuilor domnitorilor sau personalităților românești.

Întrebat despre modul în care a ajuns să sponsorizeze tocmai construcția statuii baronului von Bruckenthal, Marius Ureche a declarat că „Nu intru în treaba cercetătorilor și istoricilor, eu sunt morar, mă preocupă meseria mea, nu intru în treaba cercetătorilor și istoricilor. Din ce am văzut eu, chiar și părerile lor sunt împărțite. Muzeul e un bun public, e vizitat de 3-400.000 de turiști anual, iar de pe urma lui trăiesc câteva zeci sau sute de familii”.

Discursul și explicațiile lui Mircea Ureche sunt elocvente pentru gradul său de cultură și pentru coeficientul său de inteligență, iar dacă mai aveți nevoie de dovezi, iată-le: „Statistic, cei mai mulți lovișteni locuiesc și muncesc la Sibiu. Boromir e din Țara Loviștei”, a spus Mircea Ureche, amintind și de legenda izvorului din Șaua Cumpănită, de unde baronul Samuel von Brukenthal ar fi împărțit apă și avrigenilor, dar și celor din Țara Loviștei. „Brukenthal ne-a dat apă la moară să îi facem statuie”…

Ehehehe, tare șugubăț e acest Ureche și cum le mai spune el ca un artist, iar acum se visează și el un protector al culturii, dar la acest moment este doar „socrul Loredanei Chivu” și tatăl lui Mircea Ureche junior care a făcut valuri mediatice pentru bețiile trase prin aeroporturi sau prin cuceririle de asistente TV. De unde a luat naștere atâta râvnă pentru construcția de statui de baron sas, la un brutar din Râmnicu Vâlcea – Mircea Ureche fiind unul dintre acționarii Boromir!?

Pe lângă sponsorizarea cu 80 la sută din preț a statuii artistului orădean Deak Arpad au mai participat cu câte 10 la sută și cluburile Rotary și Lions. Mai mult decât atât, Paul Jurgen Porr, finul cuplului Iohannis și considerat cel mai apropiat prieten al președintelui a participat la ceremonie, nu în calitatea oficială de președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, unde i-a succedat nașului său, ci în cea de … președinte al Clubului Lions – Brukenthal!

 

 

Mai mult decât atât, protocolul prezidențial a asistat impasibil cum în timp ce liderii locali politici și sibienii au fost ținuți în picioare, în afara țarcului metalic amenajat de SPP cu această ocazie în Piața Mare, scaunele invitaților de onoare ai șefului statului au fost ocupate numai de membrii cluburilor înfrățite Rotary și Lions. Și uite cum, dacă își asigură și stânga, dar și dreapta politică, rotarienii chiar devin cel mai influent ”club” din România zilelor noastre!

Această statuie, amplasată în Piața Mare încă din 7 septembrie, a primit avizele pentru intrarea în legalitate în timp record, în sensul în care autorizația de construcție a fost emisă cu doar 24 de ore înainte ca președintele Klaus Iohannis să dezvelească monumentul.

 

Autoritățile au încercat ca, pe repede înainte, să intre în legalitate cu privire la aceasta și în data de 9 septembrie 2021, cu doar două zile înainte de marele eveniment de dezvelire la care a participat și Iohannis, a fost emis certificatul de urbanism cu numărul 1784. Scopul trecut este ”amplasare monument de for public în Piața Mare” și a fost solicitat de către viceprimarul Corina Bokor, pentru Primăria Sibiu.

Primăria Sibiu este recunoscută pentru faptul că emite autorizații de construcție într-un termen foarte lung, iar în acest sens la sfârșitul lunii ianuarie, primarul Astrid Fodor a propus consilierilor locali un proiect de hotărâre prin care autorizațiile de construcție să fie emise în maxim șapte zile, în situația în care se plătește o taxă suplimentară de 1.000 de lei.

În acest caz este interesant dacă există plătită taxa suplimentară pentru această autorizație, emisă în termen de o zi.

Statuia creată de Deak Arpad este realizată din bronz, în stil baroc, având trei metri înălțime și cântărind peste 4,5 tone, împreună cu soclul din rocă vulcanică. Amplasarea statuii lui Brukenthal este simetrică față de cea a cărturarului român Gheorghe Lazăr, aflată la intrarea în Piața Mare dinspre strada Avram Iancu.

Avizul direcției locale de cultură s-a emis având la bază un aviz de cultură care este emis anterior certificatului de urbanism, ceea ce nu este posibil, și este interesant dacă la baza avizului există un studiu istoric absolut necesar.

Mai trebuie precizat că actele emise de autorități arată ca și cum ar fi fost antedatate, succesiunea actelor și momentul de lansare indică realizarea lor ulterioară producerii lucrărilor, zona este una protejată istoric, cu interdicție de a se construi deoarece se distruge caracterul de monument istoric de cel mai ridicat grad.

Interesant este că prin certificatul de urbanism nu s-a solicitat nici proiect tehnic, ceea ce era necesar, deoarece această statuie necesită o fundație serioasă, dată fiind greutatea acesteia de 3,5 tone.

Nu a existat nici o autorizație de construire emisă pentru statuia lui Brukenthal, însă este păstrată o poziție liberă pentru aceasta, adică numărul 401, fapt care poate fi verificat de către autoritățile abilitate când a fost real emisă această autorizație.

Chiar și cu un dosar de autorizare bine pregătit, potrivit specialiștilor pentru obținerea autorizației de construire, procedurile tot se întind pe durata a cel puțin șase săptămâni. Practic, aparent cel puțin, reprezentanții Primăriei se încadrează în termenul de 30 de zile, dar dacă ar fi să luăm în considerare și perioada consumată de corespondență și solicitări de completări – care nu mai intră în calculul celor 30 de zile – această perioadă este depășită.

La numai o săptămână de la dezvelirea monumentului, în urma reacțiilor apărute în presă, piatra din fața statuii pe care a fost montată placheta cu numele sponsorilor care au finanțat construcția monumentului a dispărut. Pe această piatră era scris: ”Monument realizat în anul 2021 cu sprijinul” și erau trecute logo-urile Boromir, Rotary Club Sibiu, Muzeul Național Brukenthal și Lyons Club Brukenthal.

De ce a simțit nevoia președintele Klaus Iohannis să-și lege numele de acest eveniment prin prezența sa și prin discursul plin de elogii cu privire la Samuel von Brukenthal, care este interesul Ralucăi Turcan când debitează tot felul de inepții în demersul său aiuristic de a pune în valoarea personalitatea baronului ? Sunt întrebări la care putem intui răspunsul. Iohannis, cu superficialitatea și grandomania de care dă dovadă, a simțit nevoia să-și lege numele de o personalitate considerată un precursor al iluminismul și un mecena care a lăsat o bogată moștenire culturală României, însă a omis să ia în calcul faptul că acest baron a fost un exploatator al țăranilor iobagi români și cel implicat în reprimarea violentă a Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. Pentru faptul că acest baron are aceleași origini ca el, Iohannis a adus o ofensă întregului popor român, omagiind un torționar a cărui avere a fost construită tocmai prin exploatarea înaintașilor noștri.

Nu este nevoie să ai un doctorat în psihologie să îți dai seama că Iohannis are o personalitate narcisistă caracterizată de un model de grandiozitate de lungă durată, animată de cele mai multe ori de întâmplări și persoane cărora le dă o importanță covârșitoare, tocmai pentru a câștiga admirație. Indivizii de acet tip cred frecvent că sunt de o reală valoare în viața tuturor sau a oricăror persoane pe care le întâlnesc. În timp ce astfel de comportament era oarecum adecvat pentru un monarh din secolul XVI, în zilele noastre, un asemenea comportament pare deplasat, iar Iohannis seamănă cu un personaj care caută potcoave de cai morți ai baronilor medievali pentru a-și construi imaginea de aristrocrat.

La fel de limpede este că președintele României suferă de o adevărată criză de identitate, modesta sa activitate la catedră și trecutul său de primar de provincie, ascensiunea fulminată în PNL, cu prezentarea memorabilă făcut de Orban…. CINE TACE ȘI FACE!?, sunt doar câteva elemente care ne îndreptățesc să credem că Iohannis își caută o identitate în asocierea sa cu nume sonore chiar cu riscul de a deveni ridicol. Iohannis a găsit și foarte multe similitudini cu acest baron. Iată doar o scurtă prezentare a trecutului acestuia:

Samuel von Brukenthal a văzut în organizațiile secrete o modalitate de a-și facilita accesul în cercurile influente. A fost inițiat la 22 de ani în loja Aux Trois Canons. La rândul său a înființat propria lojă masonică – Aux Trois Clefs d’Or – pe care a condus-o doar un an, până în 1744. A rămas un apropiat al masoneriei, fiind membru al Lojei Masonice din Magderburg.

Sibiul i-a apărut cu o oportunitate de a-și pune în practică planurile de expansiune și influență, dar problema era că îi lipsea dreptul de cetățean al orașului, care era conferit celor cu proprietăți. Urmând exemplul tatălui său, vânează o căsătorie profitabilă cu Sophia Katharina von Klocknern, fiica primarului din Sibiu. Proaspeții miri au primit o casă în centrul Sibiului, 30 de mii de guldeni, iar pentru Samuel la pachet a venit și titlul de cetățean.

În ciuda influenței socrului, Samuel von Brukenthal a avut un început anevoios în administrația locală – a început munca pe un modest post de grefier secund. O vizită la Viena și o audiență la împărăteasa Maria Tereza, prin intermediul unui frate din loja masonică Aux Trois Canons, marchează momentul ascensiunii baronului.

Sașii doreau să aibă un secretariat al administrației, precum cele avute de maghiari și secui, iar Brukenthal a reușit nu doar să obțină acest acest privilegiu pentru conaționalii săi, ci, mai mult, a primit sarcina de a conduce acest organism. A devenit chiar un confident al reginei și, încet, dar sigur, și-a creat o imagine de protejat al acesteia. Bârfele vremurilor consemnau că ar fi existat sentimente mai puternice decât într-o relație mornarh-supus, iar punctul culminant în cariera baronului Samuel von Brukenthal l-a reprezentat numirea ca guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei.

Numele baronului a fost legat de reprimarea violentă a rebeliunii lui Horea, Cloșca și Crișan din anul 1784, într-un moment în care nivelul de sărăcie și dependență al țăranilor iobagi de nobilii transilvăneni atingeau cote alarmante. Conflictele imperiului necesitau bani, nobilii maghiari și sași aveau nevoie de sume importante pentru a-și potoli toate capriciile, iar sursa pentru toate acestea era țăranul român.

Bref, Iohannis a dat fuga la Sibiu să aducă un omagiu unui nobil oportunist, avid de funcții, torționar, membru al mai multor societăților secrete, care și-a construit averea pe spinarea țăranilor români, căci la momentul la care a ajuns în Sibiu nu avea nici măcar proprietate pentru a fi cetățean la orașului. Similitudinile dintre personajele care au participat la dezvelirea acestei statui nu pot fi decât coincidențe, însă orice român de bună-credință le poate observa, iar românii nu mai cred în coincidențe și nici într-un președinte care a căpătat rolul de majordom la ceremoniile născute din interese străine.

Ciprian Demeter

 

De același autor, citiți și: Klaus von Lurch de Sibiu


Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews