Dacă citești numai presa oficială (presa mainstream) din SUA, din Marea Britanie și din Franța, nu afli aproape nimic despre cum s-a „ridiculizat” (este cuvântul folosit chiar de președintele Trump) cea mai importantă democrație a lumii printr-o fraudă electorală gigantică, apocaliptică. Președintele Donald Trump a ținut la Casa Albă un lung speech, cel mai important din mandatul său, după părerea lui, a detaliat, a inventariat aproape toate tipurile de furt, de fraudă electorală practicate în alegerile din 3 noiembrie 2020. Compromiterea democrației americane pare totală și, poate, ireversibilă.

În plus, o asemenea fraudă fără precedent (de la 1824 încoace, împotriva lui Andrew Jackson, cu care, de altfel, Trump a fost asemuit în multe privințe) compromite într-o oarecare măsură toate alegerile din zona de influență a SUA, în principal în cele trei Americi și în Europa, mai ales în câteva țări din UE. Alegerile parlamentare de la noi din 6 decembrie 2020 nu mai pot fi privite decât cu mare suspiciune. Ca și, retrospectiv, alegerile europarlamentare de anul trecut, care au adus „guvernul meu” la Palatul Victoria, un guvern prea de tot minoritar. Poate de aceea a fost folosită în exces trompeta penibilă Rareș Bogdan, „papagalul galben”, ca să acopere „chestiuni” inavuabile ? Întrebările vin singure după grozăvia electorală din SUA. La noi e luat în bășcălie STS-ul (cu cei șapte noi generali ai productivului Klaus Iohannis) ca principal instrument de manipulare și de fraudare a alegerilor, mai întâi cele prezidențiale. 

Softurile ne vin, probabil, din aceleași surse cu cele din SUA. Noile, «revoluționarele » mașini de contabilizare a votului, probabil tot Dominion, Smartmatic, cu softurile Hammer și Scorecard, ar fi fost cumpărate și introduse în România în 2004, cu acordul președintelui Ion Iliescu, aflat în ultimul său an de mandat. România a fost primită în NATO la 29 martie 2004. Complicatele negocieri dintre SRI și partenerii americani CIA și FBI, bineînțeles, nu au fost făcute publice. Dar, cum ne amintim, noile softuri nu i-au fost de nici un folos candidatului PSD din iarna 2004, Adrian Năstase. «Nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește» (Traian Băsescu)… eventual în raza «Operațiunii Scorecard». De altfel, România apare pe harta oficială a Scytl (scytl.com), firma care administrează mașinile de votare și toată arborescența electorală. Softurile ar fi controlate din străinătate. Oare tot din baza de la Frankfurt? După avocații lui Donald Trump, Dominion și Scorecard ar fi fost folosite prima dată tot în 2004, în Venezuela lui Hugo Chavez.

„Alegerile au fost cele mai sigure din istoria țării (SUA – n.n.)” a scris New York Times (David E. Sanger, Matt Stevens, Nicole Perlroth – „Election officials directly contradict Trump on voting system fraud”, 12.11 2020). Un asemenea contraadevăr n-ar fi putut fi egalat nici de Scînteia condusă de Silviu Brucan și nici de Pravda din timpul lui I.V. Stalin și Lavrenti Beria. Cei care au continuat în ultimii ani, împotriva evidențelor, și continuă și după 3 noiembrie să citească The New York Times, The Washington Post, The Atlantic etc. și să se intoxice seară de seară cu CNN, ABC, CBS, MSNBC etc., dar și cu postul de radio național (NPR) trebuie să-și asigure urgent locuri disponibile în spitalele de boli nervoase. Pentru că lumea se schimbă violent și „intoxicații” nu o vor mai înțelege, vor avea nevoie de tratamente competente.

Alex Jones (infowars.com – Austin, Texas), un foarte vocal susținător al președintelui Trump, își avertizează publicul american și mondial (cca 10 milioane de vizitatori lunari ai site-ului) să nu se mai lase amăgit de marionete (și din presă) ale lui George Soros și Joe Biden : „George Soros este urmașul lui Dracula, băutor de sânge, maghiar, român…”

Cele două subiecte care le surclasează de departe pe toate celelalte în actualitatea internațională sunt în continuare fraudarea alegerilor din America și coronavirusul ajuns la etapa „vaccinuri”. Deși aceste vaccinuri sunt departe de a fi gata, cu toate testele obligatorii făcute, ele au fost achiziționate cu sutele de milioane. Efectele pe Bursele care valoriează firmele producătoare (Big Pharma) s-au făcut imediat simțite, la nivel de miliarde de dolari.

Cel mai important infecțiolog european, microbiolog și expert în boli tropicale este prof. dr. Didier Raoult, care conduce un imens centru spitalicesc universitar (IHU), cel de la Marsilia. Prof. Raoult s-a exprimat tranșant în două rânduri în legătură cu seriozitatea și utilitatea vaccinurilor Covid-19 anunțate de peste tot. Vorbind la Sud-Radio, într-un interviu luat de celebrul scriitor și ziarist André Bercoff, doctorul a declarat : „Eu am spus că vaccinul ține de science-fiction pentru mine. Nu o să intru în explicații științifice prea complicate, dar luați exemplul vaccinului contra gripei. Ne-au trebuit 15 ani să-l stabilizăm și, la ora actuală, el nu este fiabil 100 %. Dar pentru o boală pe care o cunoaștem prea puțin, de un an? Anumite laboratoare ne scot rezultate la + 90 %. Cum putem să credem așa ceva? De altfel, unde sunt studiile despre aceste vaccinuri pe care eu le-am căutat și nu le-am găsit?! Nu, nu e serios deloc, unii vor deveni miliardari cu această tâmpenie repetată la nesfârșit de media. Atunci când sunt întrebat ce cred despre vaccin și despre reușita lui, eu răspund că nu joc la Bursă și cred că francezii vor înțelege (sic!)” (Sud-Radio, 24.11.2020).

Anterior, la 29 aprilie 2020, același prof. Raoult spunea : „Să faci un vaccin pentru o boală care nu e imunizantă… e chiar o tentativă idioată. Aproape 30 de miliarde de dolari au fost cheltuiți pentru a face un vaccin împotriva HIV și vedeți cu ce rezultat! Nu este un război în laborator, ci unul de inteligență. Când nu știu să gestioneze o boală infecțioasă, ne fac figura cu vaccinul! E deja greu să ai vaccinuri corecte împotriva gripei, darămite împotriva unui virus nou… Cu toată sinceritatea, șansa ca un vaccin împotriva unei boli care abia apare să devină un instrument de sănătate publică este aproape de zero. Putem avea și surprize dar eu sunt sceptic” (Paris-Match, 29 aprilie 2020).

La rândul său, cunoscutul profesor de boli infecțioase Christian Perronne, specializat în vaccinuri, fost înalt funcționar guvernamental francez și OMS, director de clinică la Garches, autorul unui recent bestseller despre catastrofala gestionare a pandemiei în Franța („Y a-t-il une erreur qu’ils n’ont pas commise ?” „Există vreo eroare pe care ăștia să n-o fi comis?” - n.red., Editura Albin Michel, Paris, 2020), și-a exprimat scepticismul în privința noilor vaccinuri anunțate pe același post de radio independent (tot cu André Bercoff): „Cine va fi responsabil pentru efectele secundare? Producătorii (Pfizer, Moderna, AstraZeneca) nu își asumă efectele secundare” (Sud-Radio, 2.12.2020). Tot după prof. Perronne, mortalitatea în cazul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus a ajuns la 0,05 %. Cei mai mulți pacienți decedați, peste 40 %, au avut peste 84 de ani, boli cronice, și aveau o speranța de viață foarte redusă.

Cum va fi manageriat acest vaccin? Pentru Franța, ne dă câteva răspunsuri stupefiante Odile Launay, profesoară de boli infecțioase la Universitatea din Paris, cercetător la INSERM, medic infecțiolog la spitalul Cochin (foarte cunoscut!), membră a comitetului științific „Vaccin Covid-19”. Vaccinul va avea două luni de verificare a efectelor secundare. Verificarea se va face pe persoane cu risc ridicat (persoane în vârstă, persoane suferind de diabet și alți bolnavi cronici) în prima fază, pentru că în privința lor „putem accepta efectele indezirabile” (RTL, interviu din 11.11.2020). Cinismul unei asemenea abordări lasă să se vadă grave conflicte de interese, criminale interese financiare, atitudini care nu au nici o legătură cu deontologia profesională și cu jurământul lui Hipocrate. 
 
Cele două subiecte, coronavirusul, cu vaccinurile sale, și fraudele electorale din America – subiecte, de altfel, destul de legate prin probabila provocare a pandemiei –, vor ocupa încă multă vreme scena publică internațională atât în presa oficială, cât și în cea alternativă, din ce în ce mai puternică. Presa mainstream se găsește deja într-un punct mort, din care e greu de ieșit. Narațiunea presei mainstream nu mai are cumpărători în afara cercului său de sponsori și afiliați interesați. Media românească trăiește aceeași sumbră istorie.